Contestaţie la executare. Sentința nr. 6796/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6796/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 6796/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6796
Ședința publică din data de 09 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare dosar executare 3214/NM/2014, cerere formulată de contestatorul C. A. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. și domiciliul procesual ales în O. . județul C. la cabinet avocat U. T. în contradictoriu cu intimații C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA cu sediul în București .. 401 A sector 6, D. R. DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA cu sediul în C. . număr județul C. și B. N. M. A. cu sediul în C. . mansardă județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 09.06.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 30.03.2015, sub numărul_, contestatorul C. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. și B. N. M. A. anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 3214/2015 al B.E.J. N. M. A., anularea încheierilor de învestire cu formulă executorie pronunțate de Judecătoria C., întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
În motivare, contestatorul a arătat că executarea silită declanșată împotriva sa în dosarul nr. 3214/2015 al B.E.J. N. A., în temeiul celor 17 procese verbale de contravenție întocmite de CNADNR în perioada de 11.01._12 prin care a fost obligat să achite 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, este lovită de nulitate, întrucât dispoziția legală care stabilea obligația de plată a tarifului de despăgubire, ca sancțiune contravențională complementară, în sarcina persoanei vinovate de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002, a fost abrogată prin Legea nr. 144/2012, care, astfel, constituie o lege contravențională mai favorabilă, obligatoriu de aplicat în cauză. A mai arătat că toate procesele verbal de contravenție puse în executare în cadrul dosarului de executare nr. 3214/2015 al B.E.J. N. A. sunt nule absolut pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
De asemenea, contestatorul a mai precizat că cheltuielile de executare stabilite de B. N. A. sunt excesive prin raportare la munca depusă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 662 alin. 1, art. 669 alin. 4 și art. 711 și urm . din c.pr.civ., art. 1 alin. 2 din Legea nr. 144/2012, O.G. nr. 15/2002.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. nu a depus întâmpinare .
Intimata B. N. M. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. N. M. A. și pe fond a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea, intimata arătat că executorul judecătoresc dobândește astfel cum s-a statuat prin decizia CCR nr. 162/2003 calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită sau să îndeplinească un act de executare, or în prezenta cauză nu este vorba despre vreuna din situațiile menționate.
Pe fond, B. N. M. A. a arătat că cheltuielile de executare sunt justificate prin raportare la actele efectuate în cauză și că în măsura în care debitorul ar fi achitat debitul în urma somației de plată cuantumul cheltuielilor de executare ar fi fost redus proporțional cu activitatea de executare efectuată până la data plății.
În drept, intimata a invocat disp. art. 711 c.pr.civ. și art. 583 c.pr.civ.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privirea la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. N. M. A. invocată prin întâmpinare, instanța reține următoarele.
Contestatorul a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 3214/2015 și în contradictoriu cu B. N. M. A.
În drept, conform art. 36 c.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Astfel, calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății o are creditoarea din dosarul de executare nr. 3214/2015 și nu biroul executorului judecătoresc, care reprezintă autoritatea învestită de stat cu puterea de a impune debitorului urmărit sau unor terțe persoane care dețin bunurile acestuia, obligația de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu și care îndeplinește astfel un serviciu public, neavând calitatea de parte în procedura execuțională.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimat și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul C. A. în contradictoriu cu intimata B. N. M. A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fond, prin somația din data de 19.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 3214/2015 înregistrat la B. N. M. A. și comunicată contestatorului la data de 24.03.2015, s-a pus în vedere acestuia din urmă ca în termen de o zi de la comunicare să achite creditoarei suma de 476.00 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire rezultată din procesele verbal de contravenție . nr.:_/22.02.2012,_/12.07.2012,_/22.02.2012,_/22.02.2012,_/21.03.2012,_/22.02.2012,_/21.03.2012,_/10.04.2012,_/10.04.2012,_/10.04.2012,_/22.02.2012,_/22.02.2012,_/11.01.2012,_/31.01.2012,_/15.05.2012,_/15.05.2012,_/02.05.2012, precum și a sumei de 893,60 lei cu titlu de cheltuieli de executare. La data de 22.04.2015, B. N. M. A. a emis înștiințarea privind măsura popririi asupra tuturor conturilor pe care debitoarea le are.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravențiilor reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale. De lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții au obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire stabilit anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, statuând că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
De asemenea, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, reținând că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea Constituțională a României a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând aspectele statuate de Curtea Constituțională a României, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită.
În cauză, instanța constată că în privința obligației de a achita contravaloarea tarifelor de despăgubire a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 c.pr.civ. și cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007 și art. 720 alin. 1 c.pr.civ., contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă în parte și, în consecință, executarea silită însăși și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 3214/2015 al B.E.J. N. M. A. urmează să fie anulate.
Referitor la motivul de contestație invocat de către contestator potrivit căruia toate procesele verbal de contravenție puse în executare în cadrul dosarului de executare nr. 3214/2015 al B.E.J. N. A. sunt nule absolut pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, instanța apreciază că acesta vizează o apărare privitoare la fondul drepturilor cuprinse în titlurile executorii care nu poate fi analizată în cadrul contestației la executare potrivit art. 713 alin. 2 c.pr.civ. întrucât legea prevede în legătură cu aceste titluri executorii o cale procesuală specifică pentru desființarea acestora, respectiv plângere contravențională potrivit OG nr. 2/2001. Petentul a precizat în mod expres că refuză să formuleze plângere contravențională.
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța reține că potrivit art. 723 alin. 1 și 2 c.pr.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea însăși, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia. Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună credință.
Întoarcerea executării silite se poate dispune doar în situația în care s-a desființat însuși titlul executoriu ori s-a anulat executarea silită însăși, iar nu și atunci când s-a anulat un anumit act de executare. În cazul în care intervine anularea titlului executoriu sau a înseși executării silit, creditorul are obligația de a restitui debitorului tot ceea ce a primit prin executarea silită.
Astfel, deși instanța va anula executarea silită însăși începută de intimată cu consecința anulării tuturor actelor de executare, contestatorul nu a făcut dovada că intimata ar fi primit vreun bun sau sumă de bani prin executarea silită a titlurilor executorii contestate. Prin urmare, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca nefondată.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință.
Astfel, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acord cu care, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, instanța reține că sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare nu intră în cuantumul cheltuielilor de judecată la restituirea cărora contestatorul este îndrituit de la intimat în caz de admitere a cererii introductive de instanță, contestatorul neavând un drept de opțiune între a solicita restituirea taxei judiciare de timbru sau obligarea intimatului la plata acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată, calea de urmat fiind cea a solicitării restituirii acesteia. Dacă s-ar admite interpretarea contrară, contestatorul ar fi îndrituit la o dublă plată a acestei cheltuieli de judecată, care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata B. N. M. A. prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. A. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. și domiciliul procesual ales în O. . județul C. la cabinet avocat U. T. în contradictoriu cu intimata B. N. M. A. cu sediul în C. . mansardă județul C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. A. (CNP_) cu domiciliul în C. . județul C. și domiciliul procesual ales în O. . județul C. la cabinet avocat U. T. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. –DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. cu sediul în C. . număr județul C..
Anulează executarea silită și actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 3214/2014 al B.E.J. N. M. A..
Respinge ca nefondată cererea contestatorului privind întoarcerea executării silite.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorul privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./15.06.2015.
tehnored.F.M/23.06.2015.
emis 4 comunicări..
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 6803/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6668/2015. Judecătoria... → |
|---|
