Contestaţie la executare. Sentința nr. 9713/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9713/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 9713/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 9713/2015
Ședința publică din 14.09.2015
Președinte: D. E. A.
Grefier: I. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator M. D. și pe intimat C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință întocmite la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în aceeași constituire, a amânat pronunțarea pentru data de 14.09.2015, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatoarea M. D. a chemat în judecată pe intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii din 16.03.2015 de încuviințare a executării silite, anularea somației din 16.03.2015, a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare silită din 16.03.2015 și a tuturor actelor executare subsecvente efectuate în dosarul de executare silită nr. 2702/2015 B. N. M. A. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației arată că executarea silită contestată a fost încuviințată și inițiată în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile întrucât debitul nu este datorat.
Se invocă aplicabilitatea legii contravenționale mai favorabile, respectiv art. I pct. 2 din Legea 144/2012 prin care au fost abrogate disp. art. 8 al.3 din OG 15/2002, art. Ii din același act normativ, precum și Deciziile Curții Constituționale nr. 228/2007, 385/2013.
Se susține astfel că, la acest moment, sancțiunea complementară aplicată prin procesele-verbale arătate nu mai poate fi pusă în executare, debitul pentru care s-a început executarea silită nemaifiind datorat.
Totodată, se arată că, deși în cuprinsul încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 16.03.2015 sunt stabilite în sarcina sa cheltuieli de executare în cuantum total de 611,97 lei, la dosarul de executare nu se regăsește dovada achitării acestora. Se precizează că nu se justifică cuantumul cheltuielilor de executare silită, în condițiile în care debitul pentru care a fost inițiată procedura de executare silită este în cuantum de 252 Euro.
În drept invocă disp. art. 711 și urm c.p.civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
La data de 20.04.2015 B. N. M. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se constată că, potrivit cadrului procesual stabilit în cauză, B. N. M. A. nu are calitatea de parte.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Urmare a cererii formulate de creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției . 12 nr._/21.03.2012, . 12 nr._/02.05.2012, . 12 nr._/21.05.2012, . 12 nr._/10.04.2012, . 12 nr._/10.04.2012, . 12 nr._/02.05.2012, . 12 nr._/02.05.2012, . 12 nr._/02.05.2012, . 12 nr._/10.04.2012 și a Încheierii din 16.03.2015 emisă de B. N. M. A. a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei în dosarul de executare silită 2702/2015 al B. N. M. A..
Potrivit art. 711 al.1 c.p.civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
(3)De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale.
Conform art. 712 al.2 c.p.civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În ceea ce privește capătul din contestație având ca obiect anularea Încheierii din 16.03.2015 emisă de B. N. M. A., de încuviințare a executării silite, instanța reține că în procedura de încuviințare a executării silite se realizează o analiză sumară a titlului ce se solicită a fi învestit. Procesul-verbal de constatare a contravenției neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate. În consecință, instanța urmează să respingă acest capăt din contestație ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale. De lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții au obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire stabilit anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, statuând că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
De asemenea, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, reținând că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
A mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Aceasta a mai statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea Constituțională a României a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Analizând aspectele statuate de Curtea Constituțională a României, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită.
În cauză, instanța constată că în privința obligației de a achita contravaloarea tarifelor de despăgubire a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite, împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal.
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 c.pr.civ. și cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Pentru considerentele arătate, având în vedere prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007 și art. 720 alin. 1 c.pr.civ., instanța urmează să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită 2702/2015 B. N. M. A. și a executării silite însăși.
Urmează să ia act că contestatoarea nu solicită cheltuieli de judecată, având în vedere susținerile din ședința publică din 07.09.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite în parte contestația la executare formulată contestatoarea M. D. cu domiciliul in CONSTANTA, .. 95, ., . cu intimata C. N. de AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI și PODURI C. cu sediul in C., .. FN .
Respinge capătul din contestație având ca obiect anularea Încheierii din 16.03.2015 emisă de B. N. M. A. în dosarul de executare silită 2702/2015, de încuviințare a executării silite, ca neîntemeiat.
Dispune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită 2702/2015 B. N. M. A. și a executării silite însăși.
Ia act că contestatoarea nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată astăzi, 14.09.2015, conform art. 396 al.2 Cod procedura civila, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Grefier
D. E. A. M. I.
Red jud DEA 05.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9649/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9702/2015. Judecătoria... → |
|---|
