Contestaţie la executare. Sentința nr. 9757/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9757/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 9757/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.9757
SEDINTA PUBLICA DIN 15.09.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, actiune formulată de contestatorii C. S. V. și C. D., în contradictoriu cu intimata P. B. ROMANIA SA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronuntării la data de 15.09.2015.
I N S T A N T A
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta la data de 23.12.2014 sub nr._, contestatorii C. S. V. și C. D. au solicitat instanței în contradictoriu cu intimata P. B. ROMANIA SA anularea executării silite pornite prin încheierea nr._/30.10.2014, în baza titlului executoriu constând în Contract de credit bancar nr.140002G_/05.12.2007, anularea plății onorariului B. B. A.-R.; constatarea caracterului abuziv din Contractul de credit și din Actul adițional nr. 1/29.05.2012; denominarea creditului-astfel creditul să devină credit în lei; convertirea acestuia la cursul acordării-1 CHF va fi stabilit la cursul acordării (aproximativ 1,93 lei)-cu majorarea de 10% prevăzută în contract; restituirea către contestatori a tuturor sumelor încasate fraudulos de către intimată de la momentul semnării contractului de credit și până în prezent.
În motivarea cererii contestatorii au arătat că, deși contractul de credit mai sus arătat a fost încheiat pentru un împrumut în franci elvețieni, aceștia au primit suma împrumutată în lei. Cu toate acestea, ratele trebuia să fie achitate în franci.
Când din cauza problemelor financiare contestatorii nu au mai putut achita ratele către bancă, aceștia s-au adresat băncii în vederea găsirii unei soluții de comun acord,însă banca nu le-a răspuns, iar în data de 08.12.2014 au primit o adresă de la B. B. A.-R. prin care au fost anunțați că s-a declanșat urmărirea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile legii nr. 193/2000, art. 711, 712, 713 și 714 NCPC.
În dovedirea contestației a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri șiproba cu expertiza contabilă.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 301/N/2014 al B. B. A.-R..
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a invocat nulitatea capetelor de cerere referitoare la anularea încheierii de încuviințare a executării silite și a anulării onorariului de executor, arătând că cererea formulată de contestatori nu conține motivele de fapt cu privire la primele două capete de cerere.
De asemenea, intimat a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., excepția de netimbrare a cererii și excepția prescripției dreptului contestatorilor de a solicita înlăturarea clauzelor abuzive și restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins abuzive.
Contestatorii au depus răspuns la întâmpinare prin care au răspuns susținerilor intimatei din întâmpinare.
Prin încheierea din data de 07.04.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și excepția netimbrării contestației la executare.
În data de 30.04.2015, la solicitarea instanței, contestatorii au depus precizări cu privire la clauzele contractuale pentru care au solicitat constatarea caracterului abuziv, arătând că acestea sunt: art. 3.2 și 3.3 cu privire la dobândă, art. 5 cu privire la comisionul de rambursare în avans, art. 6 cu privire la dobânda anuală efectivă, art. 8.4, 8.5 cu privire la rambursarea în avans a împrumutului, art. 8.6 cu privire la dobânzile penalizatoare în caz de întârziere la plată, art. 9.2, 12.1, 12.2 cu privire la rezilierea contractului, art. 13.1, 13.11, 13.18; din cuprinsul actului adițional, art. 3.1, art. 2, 3, .4.
Intimata a formulat completare la întâmpinare prin care a
Prin încheierea din data de 25.11.2014 instanța a admis excepția tardivității contestației la executare cu privire la actele de executare imobiliară cu privire la imobilele situat în C., ., . și 33, emise anterior datei de 10.03.2014, față de momentul în care le-au fost comunicate contestatorilor actele de executare imobiliară cu privire la cele două imobile și data depunerii contestației la executare (25.03.2014).
Prin încheierea din data de 01.09.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între contestatorii C. S. V. și C. D. s-a încheiat Contract de credit bancar nr. 140002G_/05.12.2007 și Actul adițional nr. 1/29.05.2012.
În data de 03.12.2014 intimata s-a adresat către B. B. A.-R. cu cerere de executare silită a convenției de credit mai sus arătată, pentru suma de 23.366,84 CHF.
Prin încheierea nr._/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/212/2014, a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor C. S. V. și C. D. în baza titlului executoriu: Contract de credit bancar nr. 140002G_/05.12.
Prin încheierea nr. 2/03.12.2014 emisă de B. B. A.-R. în dosarul de executare nr. 301/N/2014 au fost stabilite cheltuieli de executare în sumă de 8.097,73 lei, constând în suma de 248 lei-cheltuieli de executare și 7.849,73 lei onorariu de executor.
La data de 09.12.2014 li s-a comunicat debitorilor în vederea achitării sumei de 23.366,84 CHF reprezentând debit plus dobânzi și a sumei de 8.097,73 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Conform art. 711 C.proc.civ., „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Instanța reține faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 632 Cod proc.civ, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Conform art.120 din OUG nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, astfel încât pentru punerea acestora în executare nu mai este nevoie de învestirea cu formulă executorie.
În acest context, în cauză, credit bancar nr. 140002G_/05.12.2007, fiind încheiat de o instituție de credit, respectiv P. B. România SA, constituie titlu executoriu, astfel încât executarea silită se poate demara fără investirea acestuia cu formulă executorie.
În ceea ce privește anularea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța reține că potrivit art. 711 alin.3 cod pr. civ. aceasta poate fi cerută doar dacă aceasta a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Or, în prezenta cauză, contestatorii, deși au solicitat anularea acestei încheieri, nu au invocat niciun motiv de nelegalitate cu privire la aceasta pe care instanța să-l poată analiza.
În ceea ce privește critica cu privire la cheltuielile de executare, instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate pentru executările directe privind puneri în posesie ori predări de bunuri în limitele aprobate prin art.1 din Ordinul nr.2550/2006 și prevăzute în Anexa 1 pct.2 liniuța a III-a la acest Ordin, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
Instanța reține că, raportat la obiectul obligației ce se execută, onorariul executorului judecătoresc stabilit prin procesul verbal a cărui nulitate s-a invocat se încadrează în limitele prevăzute de art.1 din Ordinul nr.2.550 /2006 privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
În ceea ce privește solicitarea de constatare a caracterului abuziv a unor clauze contractuale din contractul de credit instanța reține că este neîntemeiată.
Potrivit art. 4 al.1 din Legea 193 /2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
În ceea ce privește caracterul abuziv al clauzei, din interpretarea dispozițiilor 4 al. 1 si 2 din Legea 193/2000, rezultă faptul că, pentru incidența acestora și constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale existente într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv:
- Clauza respectivă să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni;
- Clauza respectivă să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv);
- Clauza respectivă să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit art. 4 al. 2 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
În speță, instanța reține că prin probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și, oricum, din cuprinsul dosarului de executare rezultă că intimata creditoare a pus în executare contractul credit bancar nr. 140002G_/05.12.2007 având atașat graficul de rambursare așa cum a fost negociat și semnat de către părți, fără să fi adus modificări cu privire la dobânda percepută.
Se constată astfel că, aspectele invocate de contestatori nu vizează neregularități privind executarea silită efectuată în dosarul de executare silită nr. 301/N/2014 al B. B. A.-R., de natură să atragă desființarea formelor de executare săvârșite în cauză.
Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecății și reținând argumentele expuse in cele ce preced, instanța va respinge ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executarea silită cu privire la capetele 1-3 de cerere, formulată de contestatorii C. S. V. și C. D. cu domiciliul în Constanta, ., J. C., în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA SA cu sediul în sector 1, București, .. 29-31, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executarea silită cu privire la capetele 4-6 de cerere, formulată de contestatorii C. S. V. și C. D. în contradictoriu cu intimata P. B. ROMÂNIA SA, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 719 alin.4 cod pr. civ., prezenta hotărâre, la data rămânerii definitive, se va comunica din oficiu și de îndată către B. B. A.-M..
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 15.09.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9695/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 9756/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
