Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6828/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6828/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 4841/212/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Sentința civilă nr. 6828/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. I. P.
Grefier D. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta . sediul în C., .-24, județul C., CUI RO_, C._, în contradictoriu cu pârâtul D. A., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în camera de consiliu la data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 02.06.2015, și 09.06.2015 când a hotărât:
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.02.2015, sub nr._, reclamanta S.C. R.A.J.A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului D. A. la plata sumei de 229,55 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare apă/canal facturată în perioada august – octombrie 2014, suma de 17,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere, penalitățile de întârziere calculate, la suma debitului principal, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de la data introducerii acțiunii, până la achitarea efectivă a debitului și cheltuieli de judecată, respectiv, 50 lei – taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în baza contractului nr. 347/23.05.2014 și a convenției de facturare individuală nr._/04.06.2014, reclamanta a furnizat pârâtului apă potabilă și a preluat apa uzată și meteorică.
Reclamanta a precizat că pârâtul nu a achitat facturile emise pentru serviciul prestat de către reclamantă, în baza contractelor menționate mai sus, pentru perioada august – octombrie 2014, deși a fost notificat în acest sens.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, reclamanta a susținut că este îndreptățită a le solicita, pârâtul fiind obligat a le suporta, în temeiul art. 20 din convenția de facturare individuală, având în vedere și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 241/2006, privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1350 cod civil și pe cele ale art. 1025-1032 Cod Procedură Civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus: listing, declarație, notificare nr._/19.11.2014, facturi, contractul nr. 347/23.05.2014, actul adițional nr. 1 la acest contract, anexa A- convenția de facturare individuală nr._/04.06.2014, tabel nominal cu defalcarea consumurilor pe apartamente, chitanțe și certificat constatator emis de O.R.C..
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus formularul de răspuns completat corespunzător și nici nu a răspuns pretențiilor reclamantei prin alt mijloc adecvat la formularul de cerere depus de către reclamantă.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și reprezentantul condominiului din ., a fost încheiat contractul nr. 347, având ca obiect furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă potabilă și de canalizare de către reclamantă în favoarea imobilului - condominiu. În baza acestui contract, constituind Anexa A la contract, între reclamantă, reprezentantul condominiului și pârât s-a încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare, înregistrată sub nr._/04.06.2014. În temeiul acestora, reclamanta presta serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, pârâtul obligându-se să plătească contravaloarea acestui serviciu, în termenul stipulat în contract.
Instanța reține că între părți au fost angajate raporturi contractuale, iar nerespectarea obligațiilor asumate în acest cadru, atrage răspunderea părții în culpă.
Din punct de vedere al normelor de drept aplicabile:
Instanța are în vedere, principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de dispozițiile art. 1270 Cod civil, potrivit cu care, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, astfel încât acestea sunt obligate sa-și respecte obligațiile asumate.
De asemenea, prevederile art. 1350 alineat 1 și 2 Cod Civil impun oricărei persoane să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar pentru situația în care, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În egală măsură, conform art. 1516, coroborat cu art. 1527 Cod Civil, creditorul este îndreptățit la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, și poate cere întotdeauna obligarea debitorului la executarea în natură a obligației, atunci când această executare nu este imposibilă.
În plus, pentru nerespectarea la scadență a unei obligații având ca obiect o sumă de bani, posibil a fi executată în natură, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență, până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, conform art.1535 alineat 1 Cod Civil, iar art. 1539 Cod Civil permite cumulul penalității cu executarea în natură a obligației principale în situația în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea la timp a obligațiilor asumate.
În speță, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtului: faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, ce a generat producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
La nivel probator, având în vedere caracterul obligației ce reclamanta susține a fi fost încălcată de pârât (obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă – obligație pozitivă, de rezultat), instanța reține că reclamantei îi revine sarcina de a proba existența obligației, prin contractul legal valabil încheiat între părți și prejudiciul, legea instituind o prezumție de culpă a debitorului, prin simplul fapt al neexecutării obligației. În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii contractuale, neexecutarea obligației reprezentând un fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, debitorului revenindu-i, astfel, sarcina de a proba îndeplinirea ei, făcând dovada faptului pozitiv conex.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține ca dovedită răspunderea contractuală a pârâtului. Acesta, deși a beneficiat de serviciile contractuale ale reclamantei - furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, nu a achitat la scadență contravaloarea acestor servicii, furnizate conform facturilor depuse la dosar, în cuantum de 229,55 lei, debit aferent perioadei august - octombrie 2014.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile legale analizate, instanța apreciază că pretenția dedusă judecății de reclamantă, având ca obiect debitul de 229,55 lei, este întemeiată.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, și penalități de întârziere, pe de o parte, aferente debitului principal de 229,55 lei, analizat mai sus, iar pe de altă parte, aferente unui debit anterior înregistrat de pârât și achitat de acesta la data de 15.07.2014 și, respectiv, 15.09.2014, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei – filele 37 și 38.
Pentru nerespectarea la scadență a obligației de plată a serviciilor furnizate de reclamantă, pârâtul datorează acesteia, penalități de întârziere, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, ce reglementează răspunderea civilă contractuală și daunele – interese, raportate la art. 19 din convenția încheiată între părți, în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare.
În ceea ce privește suma de 9,06 lei, din cuprinsul cererii reclamantei rezultă că aceste penalități ar fi calculate la un debit principal, distinct de cel ce a făcut obiectul prezentei judecăți, aferent unei perioade anterioare.
Pentru această sumă, reclamanta face dovada pretențiilor sale, depunând facturile nr._/25.08.2014 și, respectiv, nr._/21.10.2014, însoțite de anexele la aceste facturi ce detaliază modul de calcul (baza de calcul și perioada pentru care au fost calculate penalități), cât și chitanțele din data de 15.07.2014 și, respectiv, 15.09.2014, prin care pârâtul a achitat debitul principal la care au fost calculate penalitățile solicitate.
Având în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr. 241/2006, precum și ale art. 19 din convenția de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr._, cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere este întemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în considerarea dispozițiilor art. 453 Cod Procedură Civilă și art. 1031 Cod Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea reclamantei, și va obliga pârâtul la plata debitului în sumă de 229,55 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate de reclamantă, aferente perioadei august – octombrie 2014, suma de 17,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere, penalitățile de întârziere calculate, la suma debitului principal, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de la data introducerii acțiunii (10.02.2015) până la achitarea efectivă a debitului și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R.A.J.A. S.A., cu sediul în C., .-24, județul C., CUI RO_, C._, în contradictoriu cu pârâtul D. A., CNP_, cu domiciliul în C., ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 229,55 lei, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare furnizate de reclamantă, aferente perioadei august – octombrie 2014, suma de 17,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere, penalitățile de întârziere calculate, la suma debitului principal, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de la data introducerii acțiunii (10.02.2015) până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 09.06.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier
L. I. P. D. L.
Tehnored jud LIP/05.09.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7918/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7377/2015.... → |
|---|
