Contestaţie la executare. Sentința nr. 7145/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7145/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 7145/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7145
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare în dosarul de executare nr. 153/SA/2012, cerere formulată de contestatorul M. P. - P. DE PE L. INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE cu sediul în București . sector 5 în contradictoriu cu intimații . SRL cu sediul în București .-41 . biroul 4.1 sector 1, G. S. cu domiciliul în C. .. 94 . . și G. C. cu domiciliul în C. .. 94 . ..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 09.06.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 09.03.2015 sub nr._ contestatorul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat în contradictoriu cu intimații . SRL, G. S. și G. C., anularea executării silite și a tuturor actelor de executare, inclusiv a publicației de vânzare imobiliară efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 153/2012 al B. Ș. A., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivarea în fapt, contestatorul a arătat, în esență, că prin ordonanța din data de 04.08.2014 din cadrul dosarului 48/P/2014 a Ministerului P. – P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunului imobil care face obiectul procedurii execuționale contestate și că deși din punct de vedere legal sechestrul asigurator penal nu a fost ridica pe calea prevăzută de art. 205 c.pr.pen, în fapt prin declanșarea procedurii de executare silită și prin întocmirea actelor de executare, creditoarea și executorul judecătoresc neagă existența în ordinea juridică a actelor procesual penale prin care a fost instituită și pusă în aplicare măsura asiguratorie.
A mai precizat că măsurile asiguratorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real întrucât pe perioada activității lor au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, respectiv împiedică încheierea oricărui act juridic civil având ca obiect înstrăinarea acestora, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se erga omnes și asupra întregii situații juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei sarcini civile a terților de bună sau rea credință cu privire la acestea ( ipotecă, gaj, etc.) care sunt instituite convențional pentru protejarea unui singur creditor în raport de actele debitorului care îi pot vătăma intereselor.
Se mai susține că prin inițierea executării silite și prin întocmirea actelor de executare, creditoarea și executorul vizează de fapt, eludarea căii prevăzute de art. 250 c.p.p.-specială în raport de specificul cauzei față de procedura prevăzută de art. 371 și urm c.p.c.-norma de drept comun care guvernează raporturile obligaționale private ale părților, deci spre deosebire de norma procesual civilă, măsurile asiguratorii instituite în cursul procesului penal presupun respectarea unor norme speciale care protejează interesul general, fiind derogatorii de la dreptul comun. În acest context a primi argumentele creditoare în sensul că problematica dedusă judecății trebuie dezlegată exclusiv prin aplicarea ordinii de preferință a creanțelor, reglementată de art. 563 și urm. c.p.c. reprezintă o chestiune artificială, incompatibilă cu specificul și natura juridică a sechestrului asigurator penal, o eludare a normelor legale aplicabile ( ar echivala cu ridicarea sechestrului asigurator penal prin intermediul unei alte căi procedurale decât cea prevăzută de lege), eventuala ordine de preferință putând fi pusă în discuție și analizată numai după ridicarea definitivă a sechestrului asigurator penal care nu reprezintă o măsură cu caracter dispozitiv, ci imperativ.
Cu privire la suspendarea executării silite contestatorul a arătat că se impune această măsură întrucât eventuala scoatere a imobilului din patrimoniul debitorilor, anterior soluționării contestației ar face extrem de dificilă restabilirea situației anterioare existând riscul prejudicierii iremediabile a intereselor titularilor sechestrului asigurator, fiind necesară totodată pentru a se aprecia dacă actele puse în executare silită respectă formalitățile prevăzute de lege.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 c.p.c., art. 403 alin. 1 c.p.c., art. 30 alin 1. Din OUG nr. 80/2013, art. 7 din OG nr. 22/2002, art. 6 CEDO, art. 249 și art. 250 n.c.pr.pen.
În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 24.04.2015 intimata . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că sechestrul instituit potrivit art. 249 n.c.pr.pen. nu poate constitui un impediment la inițierea și/sau continuarea executării silite, ci ulterior valorificării bunului și adjudecării acestuia liber de orice sarcini, sechestrul se va menține asupra sumei de bani rezultată din diferența dintre prețul de vânzare și valoarea creanței garantate astfel cum în mod corect s-a procedat în dosarul de executare silită nr. 153/2012 al B. Ș. A..
A mai precizat că executarea silită nu are nicio legătură cu cauza penală în care a fost dispusă măsura asiguratorie a sechestrului, nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 și art. 22 c.pr.pen; instituirea sechestrului nu poate duce la suspendarea legală a executării silite în cazul în care un alt creditor care deține un titlu executoriu împotriva învinuitului sau inculpatului a solicitat executarea silită a imobilului sechestrat întrucât cauzele privind suspendarea legală a executării sunt expres și limitativ prevăzute de lege; nu se impune a fi constatată legalitatea măsurii asiguratorii pentru a confirma posibilitatea titularului dreptului de creanță de a iniția/continua o executare silită; măsura tinde să împiedice subiectul pasiv al măsurii să își diminueze activul patrimonial prin propria faptă în eventualitatea în care procesul penal s-ar soluționa cu o hotărâre de condamnare, iar nu să limiteze dreptul creditorului de a-și valorifica dreptul sau creanța.
De asemenea, intimata a mai arătat că argumentul propus în sensul că indisponibilizare nu are ca scop și nu presupune că bunul nu poate fi executat silit întrucât ca efect al instituirii măsurii asiguratorii, în mod indubitabil, acesta nu a fost declarat inalienabil sau insesizabil, indisponibilizarea presupune suspendarea temporară a dreptului de dispoziție al proprietarului și nu se identifică cu noțiunea de inalienabil sau insesizabil. codul de procedură civilă stabilește cu titlu de principiu bunurile care sunt insesizabile și nu sunt supuse urmăririi silite, or indisponibilizarea potrivit art. 163 c.p.p. nu este de natură a bloca inițierea sau continuarea executării silite inițiate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. c.pr.civ.
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 27.04.2015, intimații G. S. și G. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea în fapt, intimații au arătat că raportata la susținerile din cuprinsul contestației la executare, reglementând procedura de urmat în cazul vânzării silite a bunurilor imobile, legea nu distinge după cum imobilul ar fi sau nu grevat de măsuri asiguratorii ori după cum măsura asiguratorie ar fi dispusă într-un proces penal sau civil și prin urmare bunurile imobile aparținând debitorului urmărit silit sunt supuse urmăririi silite imobiliare chiar dacă asupra lor s-a dispus luarea unor măsuri asiguratorii și indiferent dacă măsura asiguratorie este dispusă într-un proces penal, dispozițiile care reglementează procedura de executare silită a bunului astfel grevat sunt aceleași, neexistând niciun argument juridic de natură a susține contrariul. Au mai precizat că prin indisponibilizare bunului se înțelege împiedicarea efectuării unor acte de dispoziție voluntară asupra acestuia, de către titularul acestui drept, iar nu împiedicarea efectuării vreunor acte de executare silită, la solicitarea creditorilor interesați; părțile civile din procesul penal au calitatea unor creditori sub condiție suspensivă, creanța lor putând fi realizată numai în cazul și la momentul îndeplinirii condiției suspensive, respectiv al pronunțării hotărârii penale definitive, instanța penală este chemată a se pronunța pe calea reglementată de art. 250 c.pr.pec. asupra legalității și temeiniciei măsurii asiguratorii dispuse în procesul penal și nicidecum asupra posibilităților și condițiilor de urmărire silită a bunului asupra căruia s-a dispus sechestrul asigurător, posibilitate care este reglementată exclusiv de codul de procedură civilă.
În drept, intimații au invocat dispozițiile art. 118 c.pr.civ.
În probațiune, intimații nu au solicitata administrare vreunei probe.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat, instanța retine următoarele:
Prin ordonanța din data de 04.08.2014 în cadrul dosarului penal nr. 48/P/2014, P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală și criminalistică a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aparținând suspectului G. S., bunuri reprezentate de imobil apartament cu două camere și dependințe situat în mun. C., .. 94, ., e. 1, . cartea funciară sub nr. vechi_, identificator electronic_ și de imobil teren intravilan cu suprafață de 610 m.p. situat în C., șoseaua Mangaliei nr. 74 A cu nr. cadastral alocat_ înscris în cartea funciară sub nr. vechi_. În procesul verbal din data de 19.08.2014 întocmit cu privire la ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanța menționată, suspectul G. S. a menționat că apartamentul cu privire la care s-a dispus aplicarea măsurii asiguratorii a sechestrului nu mai este proprietatea sa din luna martie 2014 fiind executat silit de unitățile bancare.
Prin încheierea nr._/19.08.2014 s-a dispus notarea ordonanței emise la data de 04.08.2014 de P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție în cadrul dosarului penal nr. 48/P/2014 asupra cotei deținute de proprietarul G. S. sub C.6 din cartea funciară_ UAT C., iar prin încheierea nr._/20.08.2013 s-a dispus notarea ordonanței emise la data de 04.08.2014 de P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție în cadrul dosarului penal nr. 48/P/2014 și a procesului verbal din data de 19.08.2014 asupra cotei deținute de proprietarul G. S. sub C7 din cartea funciară_ UAT C. cu privire la terenul intravilan din Șoseaua Mangaliei nr. 74 A.
Prin încheierea nr. 9044 din data de 24.07.2012 pronunțată în cadrul dosarului civil nr._/212/2012 s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorilor fidejusori G. S., G. C., A. S. și A. S. E. în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contracte de fidejusiune accesorii la contractul de credit nr. 40/14.01.2010, creditoare fiind BRD Groupe Societe Generale SA, G. Timișoara - Sucursala Timis ca urmare a cererii B. S. A. din cadrul dosarului de executare nr. 153/2012 pentru suma de_,46 euro cu care figura debitorul . .
În cadrul dosarului de executare silită nr. 153/2012 al B. S. A., începând din 10.07._14 au fost întocmite mai multe acte de executare silită, somații de plată, procese verbale de situație, de cheltuieli,de licitație imobiliară, adrese, publicații de vânzare cu privire la imobilul apartament și teren, raport de evaluare cu privire la imobilul teren,
La data de 12.02.2015, B. S. A. a emis publicația de vânzare imobiliară cu privire la imobilul teren intravilan în suprafață de 610 m.p. care a fost comunicată și contestatorului la data de 16.02.2015.
În drept, potrivit nr. 249 alin. 1 și alin. 2 n.c.pr.pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
Instanța apreciază că actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 153/2012 al B. S. A. cu privire la imobil teren intravilan cu suprafață de 610 m.p. situat în C., șoseaua Mangaliei nr. 74 A cu nr. cadastral alocat_ înscris în cartea funciară sub nr. vechi_, ulterior notării ordonanței din data de 04.08.2014 din cadrul dosarului penal nr. 48/P/2014 P. de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală și criminalistică sunt nelegale întrucât au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legii procesual penale care au caracter imperativ.
Măsurile asigurătorii prevăzute de art. 249 alin. 1 și alin. 2 n.c.pr.pen reprezintă măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente și prin instituirea lor se blochează orice activitate a suspectului, a inculpatului, a persoanei responsabile civilmente sau a oricărei persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile care urmează să fie supuse confiscării, precum și orice demers procesual/procedural ( inclusiv executarea silită) care ar afecta/sustrage bunurile sechestrate de la afectațiunea specială la care au fost supuse de către organele penale.
Noțiunea de indisponibilizare menționată de textul legal trebuie interpretată în sensul că bunurile sunt scoase din circuitul civil pe durata procesului penal până la momentul revocării măsurii asiguratorii, al dispunerii unei soluții de netrimitere în judecată sau al rămânerii definitive a hotărârii penale în vederea clarificării situației penale a persoanei în cauză, ceea ce înseamnă că nu numai atributul dispoziției juridice și materiale este afectat, ci întreaga situație juridică a bunului, inclusiv orice sarcini și drepturi ale terților cu privire la acesta și prin urmare, nu pot face obiectul unei executări silite pe durata cât măsura asiguratorie este în vigoare. O interpretare contrară ar lipsi de conținut norma procesual penală întrucât la momentul la care instanța penală sau procurorul ar dispune o soluție cu privire la procesul penal s-ar afla ., de imposibilitate a aplicării normelor procesual penale cu privire la măsurile asiguratorii care au fost instituite provizoriu pe parcursul procesului penal. Or, în materia măsurilor asiguratorii, dispozițiile penale se completează cu dispozițiile din materia procesuală civilă (norma de drept comun) în temeiul art. 2 alin. 2 c.pr.civ., codul de procedură penală reprezentând legea specială, derogatorie de la dreptul comun.
Așadar în prezența instituirii unui sechestru asigurator potrivit legii procesual penale nu se înlătură dreptul de urmărire preferențială al creditorului ipotecar, având loc ope legis, o temporizare a executării silite până la rămânerea definitivă a soluției penale, însă ordinea de preferință la încasarea sumelor de bani rezultate din vânzarea bunului urmărit vizează o altă fază execuțională decât cea în care se află dosarul de executare silită nr. 138/2012.
Deși ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era opozabilă tuturor categoriilor de terți prin înscrierea ei cartea funciară, creditoarea a insistat în continuarea executării silite, iar B. a procedat la emiterea proceselor verbale de licitație, cu ignorarea scopului și efectelor măsurii asiguratorii instituite și implicit contestând-o. Or, raportat la natura sa juridică, sechestrul asigurator, poate fi ridicat exclusiv pe calea procedurală prevăzută de art. 250 c.pr.pen. și nu prin inițierea executării silite asupra bunului în discuție care ar echivala cu o scoatere frauduloasă a bunului indisponibilizat de sub puterea sechestrului asigurator.
De asemenea, instanța reține că efectul indisponibilizării rezultă din interesul pentru care această măsură a fost luată, respectiv pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, în cadrul procesului penal acest interes fiind unul general. Până la pronunțarea unei soluții definitive în procesul penal nu se cunoaște cu certitudine dacă bunul asupra căruia a fost instituită măsura asiguratorie este dobândit în mod legal sau provine din săvârșirea unei infracțiuni, și nici finalitatea măsurilor asiguratorii, statul beneficiind în acest timp de măsuri de indisponibilizare și conservare care odată instituite împiedică distrugerea ori înstrăinarea bunurilor aflate sub imperiul lor. Astfel, subzistând posibilitatea confiscării speciale, bunul imobil în discuție nu poate face obiectul executării silite pentru valorificare creanței unui creditor, chiar de rang preferențial, anterior pronunțării unei soluții definitive asupra acestei măsuri de către instanța penală.
Întrucât în cadrul prezentei contestații la executare s-au contestat toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 153/2012 al B. S. A., iar motivele de contestație vizează doar actele de executare silită referitoare la imobilul teren intravilan în suprafață de 610 m.p., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare având ca obiect anularea actelor de executare care nu privesc imobilul reprezentat de teren intravilan în suprafață de 610 m.p. situat în C., ..
Față de motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța apreciază întemeiată contestația la executare în ceea ce privește actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 153/2012 al B. Ș. A. cu privire la imobilul reprezentat de teren intravilan în suprafață de 610 m.p. situat în C., ., ulterior notării ordonanței din data de 04.08.2014 din cadrul dosarului penal nr. 48/P/2014 al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală și criminalistică, inclusiv publicația de vânzare din data de 12.02.2015 și prin urmare, va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimații . SRL, G. S. și G. C. și va anula executarea silită și actele de executare silită efectuate cu privire la imobilul menționat.
Având în vedere că prin prezenta instanța a soluționat contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare a rămas fără obiect și va fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației formulată de M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București . sector 5 în contradictoriu cu intimații . SRL cu sediul în București .-41 . biroul 4.1 sector 1, G. S. cu domiciliul în C. .. 94 . . și G. C. cu domiciliul în C. .. 94 . ..
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimații . SRL, G. S. și G. C..
Anulează executarea silită și actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 153/2012 al B. Ș. A. cu privire la imobilul reprezentat de teren intravilan în suprafață de 610 m.p. situat în C., ., inclusiv publicația de vânzare din data de 12.02.2015.
Respinge contestația la executare având ca obiect anularea actelor de executare care nu privesc imobilul reprezentat de teren intravilan în suprafață de 610 m.p. situat în C., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. O. F. M.
Red. I.O./24.07.2015.
tehnored.F.M/24.07.2015.
emis 4 comunicări..
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6448/2015. Judecătoria... | Cerere necontencioasă. Sentința nr. 7094/2015. Judecătoria... → |
|---|
