Contestaţie la executare. Sentința nr. 7541/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7541/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7541/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
Sentința civila nr. 7541
Ședința publica din 23.06.2015
PREȘEDINTE: P. R. I.
Grefier: O. L.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect contestația la executare, privind pe contestator TAFALAN D. în contradictoriu cu intimatul C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din 05.06.2015, consemnate in încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța raportat la disp. art. 396 alin. 1 Cod procedura civila, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015, 23.06.2015 când,
I N S T A N ȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data 11.03.2015, sub nr._, contestatorul TAFALAN D. a formulat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – C.E.S.T.R.I.N. contestație la executare împotriva executării silite efectuate în Dosarul de executare silită nr. 867/2015 al B.E.J. N. M. A., sens în care a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare în Dosarul de executare silită nr.867/2015 al B.E.J. N. M. A.. Contestatorul, în cadrul contestației la executare formulată, a mai solicitat suspendarea executării silite care face obiectul Dosarului de executare silită nr. 867/2015 al B.E.J. N. M. A..
În motivarea în fapt, contestatorul a invocat, în esență, că titlurile executorii sunt lovite de nulitate pentru lipsa semnăturii olografe, sens în care a invocat Decizia R.I.L. a I.C.C.J. nr. 6/2015 care a statuat că sunt lovite de nulitate absolută procese-verbale de constatare și sancționare transmis e suport de hârtie, în lipsa semnătura olografe. De asemenea contestatorul a mai afirmat că nu s-a respectat procedura de comunicare a proceselor-verbale menționate
În drept a invocat dispozițiile art. 399- art. 405 C. proc. civ.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, constând în cele anexate contestației la executare (filele 7-16).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 în referire la art. 3 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 04.06.2015 intimata a depus precizări scrise prin care a invocat că sunt incidente dispozițiile art. 712 alin. 2 NCPC, sens în care a solicitat respingerea contestației la executare formulate ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a mai invocat că Decizia R.I.L. a I.C.C.J. nr. 6/2015 nu sunt aplicabile titlurilor executorii.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, constând în cele depuse la dosar, solicitată de contestator, fiind totodată depuse, la solicitarea instanței, de către B.E.J. N. M. A., înscrisurile componente ale Dosarului de executare silită nr. 867/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele
În fapt, în Dosarul de executare nr. 867/2015 al B.E.J. N. M. A., ca urmare a cererii intimatei-creditoare C.N.A.D.N.R. S.A – D.R.D.P. C., au fost puse în executare silită titlurile executorii reprezentate de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/21.03.2012, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/10.04.2012 și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/10.04.2012, învestite cu formulă executorie prin Încheierea nr._/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014, prin Încheierea nr._/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014 și prin Încheierea nr._/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._/212/2014 pentru realizarea pe această cale a obligației de plată a sumei de 84 de euro, cu titlu de tarif de despăgubire, stabilită în sarcina contestatorului TAFALAN D. prin titlul executoriu menționat, în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri publice din România, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la momentul săvârșirii, constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina contestatorului, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit Anexei nr. 4.
Prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, care au intrat în vigoare începând cu data de 27.07.2012, au fost abrogate dispozițiile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, care stabileau, pentru săvârșirea contravenției de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă, și obligația achitării unui tarif de despăgubire pe lângă obligația plății amenzii contravenționale, de lege lata, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și sancționate de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, contravenienții având obligația de a achita numai amenda contravențională stabilită de aceste dispoziții legale, fără a mai fi ținuți să plătească și tariful de despăgubire prevăzut anterior de prevederile art. 8 alin. 3 din același act normativ.
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma aflată în vigoare anterior adoptării dispoziției abrogatoare, Curtea Constituțională a României (în continuare, Curtea) respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată, a statuat că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R.. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și, subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire justificându-se prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere. Astfel, dacă în cazul răspunderii contravenționale se urmărește sancționarea unei conduite ilicite, prin stabilirea răspunderii civile se tinde la repararea prejudiciului produs unui anumit subiect de drept, în speță, C.N.A.D.N.R..
Învestită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, Curtea, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a anterior menționatelor dispoziții legale, prin Decizia nr. 112/06.03.2014, care constituie o reluare a argumentelor avute în vedere în Deciziile nr. 385/01.10.2013 și nr. 505/05.12.2013, a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, însă, abrogând dispozițiile legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
În același context a mai reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei, contravenția, ca fapt antisocial, fiind necesar a fi privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
De asemenea Curtea a mai reținut că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
În continuare Curtea a afirmat că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Procedând la analiza celor statuate de Curtea Constituțională a României în deciziile evocate, instanța reține că, deși prin art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu a fost instituită o sancțiune contravențională complementară, ci o formă a răspunderii civile delictuale subiective a acestuia, evaluarea prejudiciului realizându-se pe bază de tarif de despăgubire, în acord cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, dispoziția cuprinsă în art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, de abrogare a dispoziției cuprinse în art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, are natura juridică a unei legi contravenționale mai favorabile, în acord cu jurisprudența anterior citată a instanței de contencios constituțional, retroactivitatea acesteia fiind permisă în mod expres de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, revizuită, situație în care, față de prevederile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 228/2007, și față de prevederile art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat, contestația la executare formulată în cauză urmează să fie admisă și, în consecință, executarea silită însăși și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 867/2015 al B.E.J. N. M. A. urmează să fie anulate, cu motivarea că în privința obligației de a da puse în executare silită a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, anterior declanșării executării silite (la data de 20.02.2015), împrejurare care constituie un impediment la declanșarea și efectuarea executării silite și, implicit, o cauză de nulitate a executării silite declanșate cu neobservarea acestui impediment legal, de ordine publică și de rang constituțional (principiul retroactivării legii contravenționale mai favorabile este un principiu constituțional).
În acest sens, în acord cu prevederile art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă, republicat, și în acord cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1/1995, instanța reține că această interpretare se impune ca urmare a caracterului obligatoriu al dezlegărilor date de Curte problemelor de drept cu a căror soluționare aceasta a fost învestită, fiind obligatorie respectarea atât a dispozitivului, cât și a considerentelor decisive care reprezintă sprijinul indispensabil al soluției adoptate de instanța de contencios constituțional.
Pentru ansamblul considerentele expuse în precedent, contestația la executare formulată de contestatorul TAFALAN D. va fi admisă, urmând a se dispune anularea executării silite și a actelor de executare silită efectuate în Dosarul nr. 867/2015 al B.E.J. N. M. A..
În continuare instanța mai reține că în ceea ce privește motivele de contestație formulate de contestator care tind prin efectul acestora, în cazul admiterii, la anularea titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/21.03.2012, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/10.04.2012 și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 12 nr._/10.04.2012- instanța le va respinge ca neîntemeiate, în contextul în care potrivit dispozițiilor incidente și relevante ale art. 713 alin. 2 NCPC în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitore la fonul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, sens în care instanța constată că pentru desființarea/anularea titlurilor executorii menționate anterior este reglementată o cale procesuală specifică de desființare a acestora, respectiv aceea constând în formularea unei plângerii contravenționale în condițiile art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/1001.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 de lei, instanța apreciază că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins în consecință, pentru considerentele ce succed. Astfel, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în acord cu care, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, instanța reține că sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare nu intră în cuantumul cheltuielilor de judecată la restituirea cărora contestatorul este îndrituit de la intimat în caz de admitere a cererii introductive de instanță, contestatorul neavând un drept de opțiune între a solicita restituirea taxei judiciare de timbru sau obligarea intimatului la plata acesteia, cu titlu de cheltuieli de judecată, calea de urmat fiind cea a solicitării restituirii acesteia, întrucât, dacă s-ar admite interpretarea contrară, contestatorul ar fi îndrituit la o dublă plată a acestei cheltuieli de judecată, care ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.
În raport de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de contestator coroborată cu dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei achitată cu Chitanța .. CT XWM_ PJ, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea TAFALAN D., cu domiciliu în CONSTANTA, ., . 2, jud. C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. –DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediu în CONSTANTA, .. FN, jud. C..
Anulează executarea silită și actele de executare silită efectuate în Dosarul de executare nr. 867/2015 al B.E.J. N. M. A..
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei achitată cu Chitanța .. CT XWM_ PJ, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei hotărâri. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. R. I. conform art.426 alin.4 NCPC
pentru Grefier O. L.
aflată în concediu de odihnă
semnează Grefier Șef Secție Civilă
M. Ț.
Red. Jud. P.R.I./2ex/20.08.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 7543/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 8164/2015. Judecătoria... → |
|---|
