Contestaţie la executare. Sentința nr. 2087/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2087/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 18510/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2087
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – M. TRANTU
GREFIER – E. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator N. A. și pe intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 17.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta sentința când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2015, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.06.2014 sub nr._, contestatorul N. A., în contradictoriu cu intimatul ANAF – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Finanțelor Publice C., a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr. 13/_ /_ din 20.05.2014 solicitând instanței anularea tuturor formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr._/_ /_, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatorul a arătat că, la data de 30.05.2014, i-au fost comunicate somația și titlul executoriu unde s-a menționat că are de plătit suma de 149 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.
Acesta a menționat că a achitat în termen legal toate obligațiile fiscale și nu mai datorează nimic, iar, pentru suma de 149 lei, nu i-a fost comunicată niciodată vreo decizie de plată, ci i-au fost transmise direct titlul executoriu și somația.
De asemenea, contestatorul a invocat prescripția executării silite pentru suma de 75 lei ce rezultă din deciziile emise în anul 2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm., 718 C.proc.civ, art. 148 și art. 172 din OG nr. 92/2003.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată întrucât somația și titlul executoriu au fost comunicate în mod legal către contestator.
Cu privire la prescripția invocată, intimatul a menționat că dreptul organului fiscal de a cere executarea este condiționat de scadența obligației care este efect al comunicării titlului de creanță, astfel încât trebuie lămurită chestiunea comunicării titlurilor întrucât, față de acest moment, începe să curgă prescripția.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. 13/_ /_ din 20.05.2014 emisă în dosarul de executare nr._/_ /_, intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. l-a notificat pe contestatorul N. A. pentru achitarea sumei de 149 lei cu titlu de diferențe de impozit anulat de regularizat.
Executarea silită a fost începută în baza titlului executoriu nr._ din data de 20.05.2014 emis în același dosar de executare.
Conform acestui titlu executoriu, titlurile de creanță prin care au fost stabilite obligații fiscale în sarcina contestatoarei sunt mai multe decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anii 2005 și 2013.
Instanța constată că, la dosarul cauzei, deși au fost solicitate intimatului, acesta nu a depus deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anul 2005, precizând că nu le deține.
Conform deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013, documentele de plată prin care s-au individualizat sumele de plată sunt deciziile de impunere nr._/01.04.2015 și decizia de impunere nr._/19.05.2006.
Instanța constată că aceste documente nu au fost depuse la dosarul cauzei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimat, instanța constată că s-a făcut doar dovada comunicării către contestator a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2013, prin poștă la data de 28.02.2014 (fila 43 din dosar).
În drept, potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Art. 174 alin. 3 din OG nr. 92/2003 prevede că, dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Conform art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003, în sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale.
(2) Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3)Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Conform art. 141 alin.1 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În continuare, potrivit art. 145 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Art. 44 din același act normativ prevede următoarele:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
În cauza de față, instanța reține că prezenta contestație la executare este întemeiată pentru următoarele motive.
În primul rând, instanța constată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii emise în anul 2005 și nici dovada de comunicare a acestora către contestator, iar, în lipsa acestora, instanța nu poate analiza legalitatea actelor de executare având ca temei și aceste titluri de creanță.
De asemenea, instanța nu poate analiza nici prescripția executării silite invocată de contestator în condițiile în care, așa cum arătat și intimatul prin întâmpinare, termenul de prescripție depinde de momentul comunicării titlului de creanță către debitor.
Instanța constată că doar decizia referitoare la obligațiile de plată nr._/31.12.2013a fost comunicată în mod legal contestatorului, respectiv prin poștă cu confirmare de primire, la data de 27.02.2014.
Cu toate acestea, instanța reține că această decizie a avut ca temei pentru calcularea obligațiilor de plată accesorii – dobânzi deciziile de impunere nr._/01.04.2015 și decizia de impunere nr._/19.05.2006, care nu au fost însă depuse la dosarul cauzei și, în mod implicit, intimatul nu a depus dovada de comunicare a acestora către contestator.
Instanța reține că, pentru analizarea prescripției acestor creanțe accesorii, era necesar a se depune la dosarul cauzei de către intimat deciziile de impunere menționate anterior pentru a se putea calcula termenul de prescripție al executării creanței principale, acesta având efect și asupra creanțelor accesorii.
Față de toate acestea, instanța reține că, în lipsa unei comunicări legale a titlurilor de creanță care stau la baza executării silite, intimatul nu putea demara executare silită împotriva contestatorului.
Prin urmare, instanța va admite contestația la executare formulată și va anula actele de executare întocmite în dosarul de executare nr._/_ /_.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, întrucât, prin prezenta hotărâre, instanța se va pronunța asupra fondului contestației la executare, urmează să respingă cererea ca rămasă fără obiect.
Față de soluția de admitere a contestației la executare și având în vedere și cererea contestatorului în acest sens, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța îl va obliga pe intimat la plata către contestator a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatului la taxei judiciare de timbru, instanța că, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, parțial sau proporțional, la cerere când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Față de soluția ce va fi pronunțată, existând posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul N. A., cu domiciliul în mun. C., ., jud. C., CNP –_, în contradictoriu cu intimatul A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în mun. C., . nr. 18, jud. C..
Anulează actele de executare întocmite în dosarul de executare nr._/_ /_.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Îl obligă pe intimat la plata către contestator a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2015.
PreședinteGrefier
M. Trantu E. R.
Conform art. 426 alin. 4 C.proc.civ.,
semnează grefierul-șef de secție civilă
M. Ț.
Red. jud. T.M./ 16.05.2015
Dact. R.E./27.02.2015
.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1026/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2016/2015. Judecătoria... → |
|---|
