Plângere contravenţională. Sentința nr. 9593/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9593/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9593/2015
Dosar nr._ /212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9593
Ședința publică din data de 10.09.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. R. P.
GREFIER: M. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul Ș. C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 03.09.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, pentru a se depune contractul încheiat între . ., a amânat pronunțarea la data de 10.09.2015 când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.10.2014 sub nr. de dosar_, petentul Ș. C. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/13.10.2014 emis de intimatul P. M. C..
În fapt, petentul a arătat că a fost sancționat de către organul constatator din cadrul intimatului însă pentru aspecte care nu corespund realității. Astfel, a arătat că acolo unde a oprit autoturismul VW CADDY cu nr._ pe bulevardul Tomis nu este nici un indicator care să interzică oprirea, iar plăcuțele de rezervare nu erau pe partea carosabilă ci erau legate cu un lanț de un copac pe trotuar. În consecință, a menționat petentul că i-a fost blocată roata autoturismului fiind nevoit să achite suma de 50 lei cu titlu de taxă pentru deblocarea roții.
În final, a arătat că nu a imobilizat autovehiculul într-un loc de parcare rezervat anterior, ci, a lăsat un prieten în dreptul unei agenții de turism, având motorul pornit.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a atașat la plângere actul sancționator atacat precum și copie de pe cartea sa de identitate. Totodată a solicitat administrarea unui probatoriu testimonial cu martorul B. V..
Intimatul, legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca nefondată.
Astfel, a arătat că în data de 13.10.2014, în jurul orei 15.19, agentul constatator din cadrul Poliției Locale – Primăria Mun. C., a constatat faptul că petentul a staționat voluntar cu auto marca VW cu nr._ pe . mod abuziv un loc de parcare rezervat anterior de către . prin contractul nr. 8580/01.12.2012 cu .. Pentru contravenția săvârșită, petentul a fost amendat contravențional cu suma de 400 lei .
Întâmpinarea a fost însoțită de documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat în cauză.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială cu martorul propus de petent B. V..
Analizând probele din dosar, instanța învestită cu soluționarea plângerii, cu respectarea prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Cu privire la critica petentului în sensul că agentul constatator nu ar fi menționat în actul sancționat locul săvârșirii contravenției, aceasta nu poate fi reținută de instanță întrucât, agentul constatator a respectat dispozițiile legale mai sus indicate și a menționat că locul săvârșirii contravenției este – bld. Tomis – Dovi, explicând în continuare că este vorba de . care avea contract încheiat cu . un loc de parcare din fața societății.
Sub aspectul temeiniciei,până la proba contrară, procesul verbal contestat face dovada săvârșirii contravenției de către petent, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Aceasta întrucât procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapta care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloace legale de probă de către contravenient, conform dispozițiilor art.249 Cod proc. civ. care reglementează sarcina probei.
Mai mult, intimatul a făcut dovada stării de fapt reținute în procesul verbal, comunicând actele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal.
În concret, reținem că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/13.10.2014 petentul Ș. C. a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 9, pct. 31 din HCLM nr. 184/2013, respectiv s-a constatat că în ziua de 13.10.2014, în jurul orei 15.19 petentul a staționat voluntar cu auto marca VW cu nr._ pe . mod abuziv un loc de parcare rezervat anterior de către . prin contractul nr. 8580/01.12.2012 cu ., fiind sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei.
La rubrica „alte mențiuni” din actul sancționator, reținem că petentul a consemnat următoarele aspecte: „menționez că nu este indicator de „oprirea interzisă” iar plăcuțele de rezervare erau pe trotuar, nu le-am deranjat”.
Din declarația martorului audiat în cauză, coroborat cu cele consemnate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție dar și cu înscrisurile depuse de intimat în probațiune, constatăm că intimatul în mod corect a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută la art. 9, pct. 31 din HCLM nr. 184/2013, acesta parcând în mod voluntar autoturismul pe un loc de parcare care fusese rezervat în condițiile legii de către societatea Dovi Srl printr-un contract încheiat cu .. De altfel, însuși petentul confirmă faptul că locul de parcare de pe . a oprit în mod voluntar era rezervat de o altă societate întrucât existau plăcuțele de rezervare în dreptul acelui loc. Aceste aspecte au fost confirmate și de martorul audiat în cauză B. V. care s-a aflat împreună în autoturismul petentului cu nr._ .
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 400 lei.
Chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni.
Fapta săvârșită de petent nu justifică o reacție represivă, aplicarea sancțiunii amenzii apărând exagerată, față de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei. Este drept că petentul a parcat autoturismul său pe un loc de parcare rezervat de o altă persoană, însă, acesta a fost pe de o parte indus în eroare de faptul că plăcuțele de rezervare nu erau postate chiar pe locul de parcare ci pe trotuar, iar pe de altă parte, acesta nu a staționat decât o perioadă scurtă de timp, și deci nu a stânjenit în nici un fel dreptul celui care închiriase în mod legal acel loc de parcare.
Pentru toate aceste motive, prevenția specială se va realiza în speță prin aplicarea avertismentului. Astfel, comportamentul petentului se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte. Instanța subliniază că această înlăturare a sancțiunii principale se justifică doar pentru prima abatere, în condițiile în care intimatul nu a învederat că petentul ar avea cazier contravențional cu referire la regulile nesocotite la data de 13.10.2014. Atenționând petentul că un asemenea cazier există și este administrat de intimat în procesele contravenționale, instanța recomandă acestuia respectarea tuturor normele stabilite printr-o hotărâre de consiliu local.
Având în vedere soluția adoptată de instanță, respectiv aceea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale aplicată așadar în mod greșit petentului și apreciind că cea mai potrivită sancțiune pentru petent este cea a avertismentului, în temeiul art. 453 cod proc. civ, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 290 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ș. C., cu domiciliul în Murfatlar, .. 10, jud. C., împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/13.10.2014, în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., jud. C..
Modifică Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/13.10.2014, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei, cu sancțiunea avertisment.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
P., GREFIER,
A. R. P. M. R.
Red.jud.A.R.P.
Tehno. Red. M.R.
4ex/06.10.2015
Emis2com, azi, .
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9701/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9595/2015.... → |
|---|
