Fond funciar. Sentința nr. 3887/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3887/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 3887/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3887
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții C. V. și C. VICTORIȚA în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de Fond Funciar a municipiului C. și C. Județeană de Fond Funciar C. și cu moștenitorii C. A., C. Nicușor O. și C. F. C. având ca obiect fond funciar – obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 20 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate reprezentantului reclamanților și al moștenitorilor să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 24.02.2009, sub nr._, reclamanții C. C., C. V. și C. Victorița au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de Fond Funciar a municipiului C. și C. Județeană de Fond Funciar C., obligarea Comisiei locale de fond funciar a mun. C. să întocmească documentația și să propună reconstituirea în favoarea reclamanților, pe vechiul amplasament, a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 3 hectare, situat în C., cartier Viile Noi, iar, în situația imposibilității restituirii pe vechiul amplasament, reconstituirea să se realizeze în conformitate cu prevederile art. 3 alin.3 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv obligarea Comisiei județene de fond funciar C. să emită în favoarea reclamanților titlul de proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3 hectare, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitori legali ai numitului C. I., decedat la data de 06.01.1976, iar în această calitate au formulat, în temeiul Legii nr. 247/2005, notificări către C. locală de fond funciar a mun. C., prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 3 hectare, deținut de autorul lor, pe vechiul amplasament, însă această pârâtă nu a răspuns, în mod nelegal, notificării formulate de către reclamanți.
S-a mai arătat că autorul reclamanților a deținut în extravilanul orașului C., cartier Viile Noi, o suprafață de teren de 3 hectare, conform „tabloului de locuitori care au fost împroprietăriți la Viile Noi, iar, față de pasivitatea pârâtelor, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 1073-1076 Cod Civil, obligarea acestora de a respecta obligația pusă în sarcina lor de lege.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1073, 1076 Cod Civil.
În susținere, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtelor, a probei testimoniale, a probei cu expertiză tehnică imobiliară.
Pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. a depus la dosar, la data de 03.04.2009, precizări prin care a arătat că nu i-au fost înaintate de către C. locală documentele necesare soluționării cererii de reconstituire formulate de către reclamanți, după înaintarea propunerii urmând să verifice legalitatea propunerii, existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora și să se pronunțe în consecință, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii formulate, ca nefondată.
Prin notele de ședință depuse la termenul din data de 18.02.2013, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitori, a numiților C. A., C. Nicușor-O. și C. F. C., urmare a decesului reclamantului C. C., la data de 21.12.2012 (fila 120 din volumul 2).
La termenul din data de 18.03.2013, reclamanții au formulat precizări la cererea introductivă, solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în favoarea numitului Orozan D., pentru suprafața de teren de 421 mp, . a titlului de proprietate emis în favoarea moștenitorilor numitei Dorda M., pentru suprafața de teren de 1104 mp, ..
Pârâta C. locală de fond funciar C. a invocat tardivitatea modificării cererii modificatoare, în subsidiar, disjungerea acestei cereri și judecarea pe cale separată, cu consecința suspendării prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., lipsa calității procesuale active a reclamanților și inadmisibilitatea cererii, reclamanții fiind doar continuatorii defunctului în această cauză, putând să continue ce a început acesta.
Prin încheierea din data de 27.05.2013, instanța a admis excepția tardivității modificării cererii formulate de către reclamanți și a constatat că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecata.
Cauza a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin.1 pct. 1 C.proc.civ., respectiv a fost repusă pe rol la data de 26.09.2014, la solicitarea reclamanților.
Instanța a încuviințat, pentru reclamanți, proba cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică topografică, fiind efectuate două expertize topografice, prima de către expertul tehnic B. C., a doua de către expertul tehnic P. G..
La termenul de judecată din data de 20.03.2015, apărătorul reclamanților a arătat că reclamanții solicită doar acordarea terenului pe vechiul amplasament, nicio altă variantă nefiind mulțumitoare pentru aceștia.
Analizând acte și lucrările acestuia, instanța reține următoarele:
La fila 56 din primul volum al prezentului dosar, se regăsește o cerere formulată de C. Victorița, înregistrată sub nr. 98/15.01.1998, prin care aceasta solicita reconstituirea dreptului de proprietate deținut de autorul său, C. I. (bunic), cu privire la o suprafață de teren de 15 hectare, situat în Viile Noi.
Conform adresei nr. R93407/19.06.2009 (fila 50 din primul volum), emisă de Primăria mun. C., cererea formulată de către reclamanți, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 1/2000, a fost soluționată prin validarea reconstituirii dreptului de proprietate al acestora, în calitate de moștenitori ai lui C. I., pentru o suprafață de teren de 4 hectare, sens în care a fost anexată Hotărârea nr. 187/11.10.2000 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. (fila 51), în anexa la această hotărâre regăsindu-se și reclamanții C. Victorița, C. V. și C. C., în calitate de moștenitori ai lui C. I., cu 4 hectare (fila 53),
Conform Primăriei mun. C., cum nu mai există rezervă de teren, urmează să se dispună înscrierea reclamanților în Anexa 23, care cuprinde persoanele fizice propuse să primească despăgubiri.
Expertul tehnic topograf B. C. a stabilit că terenul ce a aparținut autorului reclamanților, în suprafață de trei hectare, se află în intravilanul orașului C., lângă Vila Cucoanei, terenul aflându-se într-o zonă în care s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 (filele 121-122).
La solicitarea instanței, a fost efectuat un nou raport de expertiză topografică, de către expertul P. G., care a concluzionat, prin suplimentul la raportul de expertiză, în sensul că terenul identificat se află în intravilanul municipiului C., respectiv că se suprapune peste terenurile pentru care s-au emis titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, . 421 mp, proprietar Orozan D., . 1104 mp, proprietari fiind moștenitorii lui D. M., respectiv un teren neproductiv în suprafață de 850 mp, în vecinătatea gardului Unității Militare, peste unitatea militară suprapunându-se cu o suprafață de_ mp, peste fosta parcare a unității militare și drumul acces învecinat, cu o suprafață de 3601 mp, peste terenul cu sere și solarii, cu suprafața de_ mp (fila 56).
Conform situației juridice depuse la dosar de către Primăria mun. C., terenul revendicat de către reclamanți este afectat astfel: parte din teren este afectată de loturile de teren arabil atribuite în proprietate persoanelor fizice, conform Legii nr. 18/1991, parte constituie incinta unității militare din zona Viile Noi, parte din teren se află în incinta fostei S.C. PROSPER S.A., terenul fiind administrat de ADS (fila 234 din volumul 2 al prezentului dosar).
Față de probele administrate în cauză, instanța apreciază că vechiul amplasament al terenului revendicat de reclamanți nu este liber, în vederea restituirii în natură, neaflându-se în domeniul privat al mun. C., pentru a putea fi pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar C..
În ce privește legislația aplicabilă, se reține că art. 14 din Legea nr. 18/1991 prevede: „(1) Terenurile cooperativelor agricole de producție situate în extravilanul localităților devin proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, corespunzător suprafețelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei. (2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.”
Conform art. 18: „(1)Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniul cooperativei agricole de producție de la cooperatori sau de la alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, precum și terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziția comisiei. (2) Toate terenurile cooperativei agricole de producție care nu sunt atribuite conform art. 14-17, precum și terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosința cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziția comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptățite, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 4 din Legea nr. 1/2000 „3) În cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile. (4) În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat. (5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării.”
Din interpretarea coroborată a textelor de lege enunțate, rezultă că reclamanții sunt ținuți a dovedi, că la dispoziția Comisiei Locale se regăsesc terenuri care să poată fi atribuite în compensare sau că terenul revendicat, pe vechiul amplasament, este liber, însă reclamanții nu au putut face această dovadă.
Pentru considerentele deja expuse mai sus, nu poate reprezenta obiect al reconstituirii în natură, suprafața de teren de 3 ha. identificată de cei doi experți desemnați în cauză.
Pe cale de consecință, unica măsură reparatorie, aptă a fi acordată reclamanților în calitate de persoană îndreptățită, este acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 sau urmarea procedurii instituite prin Legea nr. 165/2013, însă reclamanții nu au investit instanța cu soluționarea cererii de restituire într-o formă alternativă restituirii pe vechiul amplasament, iar instanța poate soluționa cauza doar în limitele în care a fost investită.
După cum a afirmat C.E.D.O. în numeroase cazuri (ex.: cauza M. A. ș.a. contra României, par. 169-177), în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă în materie de restituire de proprietăți, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroasele persoane în cauză.
Curtea europeană a recunoscut că statul are dreptul de a expropria bunuri - inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, amintind că ceea ce prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport” cu valoarea bunului și că doar o lipsă totală de despăgubire este considerată ca incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 .
De aceea, cum art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație parțială justificată de obiective legitime „de utilitate publică”, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială putând milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață integrală .
Ori, aplicarea acestor principii la situația concretă a reclamanților impune concluzia că acordarea da despăgubiri în temeiul legii speciale în locul despăgubirilor bănești nu constituie o despăgubire disproporționată, în condițiile în care este justificată de reforma radicală a sistemului economic din România.
Mai mult, în cauza citată (par. 223-224), Curtea a observat că, în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile române au reacționat prin adoptarea Legii nr. 247/2005 care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate; această unificare, care merge în direcția bună prin faptul că implementează proceduri simplificate, ar fi eficientă dacă autoritățile competente, și în special C. Centrală, ar fi dotate cu mijloace umane și materiale corespunzătoare nivelului sarcinilor ce trebuie îndeplinite.
De aceea, reținând că însăși Curtea Europeană a considerat Legea nr. 247/2005 drept un act de aplicabilitate generală tuturor imobilelor revendicate (petentele A., P. și S. au revendicat la 15.12.1995 un imobil ce a aparținut autorului lor), se consideră că acordarea de despăgubiri sau de terenuri în compensare, reclamanților, în temeiul Legii 247/2005 sau a noii legislații, apărute în timpul judecării cauzei, respectiv Legea nr. 165/2013, este o măsură corespunzătoare satisfacerii dreptului de proprietate ce a aparținut autorului acestora.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt și de drept expuse, instanța va respinge cererea reclamanților, ca neîntemeiată.
Având în vedere faptul că pârâta C. locală de drept funciar C. nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată în prezenta cauză, instanța va respinge cererea acesteia de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanții C. V., cu domiciliul în C., ., ., județul C. și C. VICTORIȚA, cu domiciliul în C., ., nr. 98, ., județul C. în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de Fond Funciar a municipiului C., cu sediul în C., județul C. și C. Județeană de Fond Funciar C., cu sediul în C., județul C., și cu moștenitorii C. A., cu domiciliul în C., Șoseaua din Vii, nr. 79, județul C., C. Nicușor O., cu domiciliul în C., Șoseaua din Vii, nr. 79, județul C. și C. F. C., cu domiciliul în C., Șoseaua din Vii, nr. 79, județul C. având ca obiect fond funciar – obligație de a face, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei C. locală de fond funciar C., de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 9/03.08.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3981/2015.... → |
|---|
