Grăniţuire. Sentința nr. 787/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 787/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 25963/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR CIVIL NR._
SENTINTA CIVILA NR. 787/2015
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: R. E. L.
GREFIER: R. GALIU
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară, formulata de reclamanții F. I., și F. F. ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat L. A. in CONSTANTA, ., .. B, . în contradictoriu cu pârâtii N. C., și N. I. ambii cu domiciliul in CONSTANTA, ., J. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015. Solicitările părților au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, incheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 27.01.2015 si apoi la 30.01.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.09.2013 sub nr._ reclamanții F. I. și F. F. au chemat în judecată pe pârâții N. C. și N. I., solicitând obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 8,70 mp situat în C., ., grănițuirea proprietăților, deființarea construcțiilor edificate pe teren și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că la data de 27.09.2000 au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3264 privind imobilul situat în C., ., compus din teren în suprafață de 200 mp (208,59 mp măsurători) și construcție cu 4 camere și dependințe (bucătărie, băi, magazie, garaj) edificată pe o suprafață de 140,93 mp, dreptul de proprietate fiind intabulat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/14.03.2003 soții N. au cumpărat imobilul situat în C., . compus din teren în suprafață de 200 mp (212,70 mp din măsurători) și construcții C1+C2 cu o suprafață construită de 89,03 mp și anexe cu o suprafață construită de 24,76 mp.
La data de 09.11.2009 reclamantul F. F. a formulat acțiune posesorie în complângere în contradictoriu cu pârâții N., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/212/2009, solicitându-se obligarea pârâților să desființeze construcțiile realizate ilegal pe hotarul celor două proprietăți și care afectează structura de rezistență a imobilului proprietatea reclamantului.
Pârâții au început în anul 2009 edificarea unei extinderi la imobilul proprietatea acestora, săpând o fundație la baza casei reclamantului, modificând linia de hotar dintre imobile, construind perete în perete cu imobilul – locuința reclamantului. În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică topografică. Soția reclamantului nu a fost parte în proces, în consecință hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă. Ca urmare a efectuării expertizei în cauză instanța a reținut că expertul a concluzionat că cele două proprietăți se suprapun conform actelor de proprietate, în zona marcată 1-2-3-4-14-1 (cu suprafața de 8,70 mp), suprapunere care provine din determinările executate la momente diferite, cu referințe distincte, fără a fi soluționate neconcordanțele la data constatării erorilor. În consecință instanța a concluzionat că trebuie stabilit cine este titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței respective în conformitate cu titlurile părților.
Reclamanții sunt cumpărători de bună-credință, iar actul de vânzare-cumpărare are data anterioară celui al pârâților. Încheierea de intabulare a imobilului reclamanților are dată anterioară celui al pârâților. Astfel cum rezultă din fișa bunului imobil al reclamanților care a stat la baza întocmirii documentației cadastrale suprafața din măsurători a terenului este de 208,59 mp.
Pârâții au procedat la extinderea imobilului lor, săpând o fundație la baza casei reclamanților, modificând linia de hotar dintre imobile și construind perete în perete cu locuința proprietate a reclamanților. Mai mult, pârâții au edificat noi construcții sub streașina casei reclamanților, iar gardul de la stradă a fost construit peste hotarul terenului proprietatea reclamanților. Prin edificarea acestui gard și ulterior a celui care a fost construit între acesta și peretele casei reclamanților, acestora din urmă le-a fost îngrădit accesul la terenul de 0,55 mp pe care reclamanții îl aveau în spatele casei lor. Schița cadastrală a pârâților a fost realizată ulterior schiței cadastrale a proprietății, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâți și vechii proprietari, proprietatea reclamanților era intabulată cu hotarul la strașina clădirii. Edificarea gardului și a beciului pârâților s-a făcut cu încălcarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți. Ca urmare a construcției edificate de pârâți reclamanții nu mai au acces în spatele casei, fiind în imposibilitate de a mai avea grijă de zidul din spatele locuinței, acesta deteriorându-se din cauza ploilor și a ninsorilor, consecința fiind apariția mucegaiului pe interiorul zidului, respectiv în dormitorul casei reclamanților. În ceea ce privește lucrările de subzidire reclamanta F. I. nu și-a exprimat acordul scris, imobilul fiind proprietatea ambilor soți.
Reclamanții au evaluat suprafața de teren revendicată la suma de 3.950 lei.
În drept reclamanții au invocat art. 6 din Noul Cod Civil, art. 480, art. 584 Cod civil.
În dovedirea cererii reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză imobiliară și topografică, interogatoriu și cercetare la fața locului.
La cerere reclamanții au atașat copii ale următoarelor înscrisuri: proces verbal de informare mediere, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3264/27.09.2000, Încheierea nr._/13.10.2000 emisă de Biroul de Carte Funciară C., fișa bunului imobil, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/14.03.2003, Încheierea nr. 3796/17.03.2003 emisă de Biroul de Carte Funciară C., sentința civilă nr. 4644/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2009, adresa din 09.11.2009 emisă de Primăria Municipiului C., rapoarte de expertiză tehnică judiciară efectuate în dosarul nr._/212/2009.
Prin încheierea din 24.04.2014 instanța a încuviințat reclamanților proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba cu expertiză topografică, a respins proba testimonială și a luat act de renunțarea reclamanților la proba cu cercetare la fața locului.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză topografică întocmit de expertul P. C.-V., reclamanții formulând obiecțiuni la raportul de expertiză. Prin Încheierea din 06.11.2014 instanța a respins ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de reclamanți.
La data de 24.11.2014 pârâții au depus note de ședință prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul al treilea al cererii de chemare în judecată arătând că prin sentința civilă nr. 4644/01.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2009 Judecătoria C. a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților. Practic în ambele dosare reclamanții au formulat aceeași cerere.
La termenul de judecată din data de 20.01.2015 reclamanții au depus note de ședință prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat având în vedere că în cauză nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză. Deși cele două procese presupun aceleași părți și implică aceeași pretenție, și anume redobândirea posesiei bunului, în primul caz acțiunea posesorie se întemeiază pe calitatea reclamantului de posesor al bunului, în timp ce în cazul acțiunii în revendicare, reclamantul invocă legitimitatea posesiei bunului prin existența unui drept de proprietate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 27.09.2000 reclamanții F. F. și F. I. au încheiat cu numita V. I. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3264 la B.N.P. F. V. prin care au cumpărat imobilul situat în C., ., compus din teren în suprafață de 200 mp și construcție cu 4 camere și dependințe (bucătărie, băi, magazie, garaj) edificată pe o suprafață de 140,93 mp, menționându-se că în fapt suprafața terenului conform măsurătorilor este de 208,59 mp. Potrivit Încheierii nr._/13.10.2000 pronunțată de Biroul de Carte Funciară reclamanții au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară a imobilului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 578/14.03.2003 la B.N.P. Borună Chirața pârâții N. C. și N. I. au cumpărat de la numiții S. E., Gărgăianu A. și G. G. imobilul situat în C., . compus din teren în suprafață de 200 mp conform actelor și 212,70 mp din măsurători și construcțiile C1+C2 cu o suprafață construită de 89,03 mp și anexe cu o suprafață construită de 24,76 mp. Potrivit Încheierii nr. 3796/17.03.2003 pronunțată de Biroul de Carte Funciară pârâții au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară a imobilului.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul al treilea al cererii de chemare în judecată instanța reține că potrivit art. 431 alin.1 din Codul de procedură civilă: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”
Astfel, elementele autorității de lucru judecat sunt: părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.
Prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/212/2008 reclamantul F. F. a formulat acțiune posesorie în complângere în contradictoriu cu pârâții N. C. și N. I., solicitând obligarea pârâților la desființarea construcțiilor realizate ilegal cu încălcarea hotarului celor două proprietăți.
Instanța constată că, în ceea ce privește cauza cererii de chemare în judecată ce reprezintă fundamentul raportului juridic dedus judecății, în dosarul nr._/212/2008 reclamanții au formulat o acțiune posesorie întemeiată pe posesia asupra bunului, iar în litigiul de față reclamanții au formulat o cerere în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate asupra bunului, cauza celor două acțiuni fiind astfel diferită. Prin sentința civilă nr. 4644/01.04.2013 pronunțată în dosarul nr._/212/2009 instanța a respins cererea apreciind că divergența poate fi soluționată numai pe calea unei acțiuni în revendicare. Pe cale de consecință, cauza celor două acțiuni fiind diferită și nefiind astfel întrunite elementele autorității de lucru judecat, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul P. C.-V. expertul nu a identificat suprapuneri virtuale sau reale între hotarele celor două imobile, existând o suprafață excedentară de 4,99 mp rămasă între cele două imobile. Imobilul reclamanților are o suprafață totală de 206,09 mp, iar imobilul pârâților are o suprafață totală de 211,05 mp.
Instanța reține că potrivit art. 480 din Codul civil din 1864 „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Reclamantul trebuie să facă dovada faptului că pârâtul a ocupat în mod abuziv o suprafață de teren aparținând reclamantului. De esența acestei acțiuni este existența unui proprietar neposesor și a unui posesor neproprietar.
În cauza de față potrivit titlului de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3264/27.09.2000 la B.N.P. F. V. reclamanții dețin un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 200 mp. Expertul a constatat că în fapt suprafața deținută de reclamanți este de 206,09 mp, deținând astfel o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în actul de proprietate.. Instanța constată astfel că nu s-a făcut dovada faptului că pârâții au ocupat o suprafață de teren ce le aparține reclamanților, din moment ce în prezent reclamanții posedă o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în actul de proprietate. În ceea ce privește suprafața de 208,59 mp din măsurători menționată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiată de reclamanți, instanța reține că la soluționarea unei acțiuni în revendicare prezintă relevanță suprafața deținută în drept de proprietar, iar așa cum s-a menționat mai sus în cauza de față aceasta este de 200 mp. Totodată, expertul a menționat că nu există suprapuneri virtuale sau reale între hotarele celor două imobile.
În ceea ce privește expertizele topografice efectuate în dosarul nr._/212/2009, instanța va da eficiență expertizei tehnice judiciare topografice efectuate în prezenta cauză având în vedere principiul nemijlocirii în administrarea probelor.
Pentru aceste motive instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 8,70 mp.
Referitor la susținerea reclamanților potrivit cărora suprafața excedentară de 4,99 mp este proprietatea reclamanților, instanța reține că expertul a stabilit că această suprafață este situată între cele două imobile, fiind excedentară. Rezultă astfel că această suprafață nu este proprietatea niciuneia dintre părți, susținerea reclamanților cu privire la acest aspect fiind astfel neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să desființeze construcțiile edificate pe terenul în suprafață de 8,70 mp, având în vedere că instanța a constatat că pârâții nu au ocupat suprafața de teren revendicat, pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere astfel formulat.
În ceea ce privește grănițuirea proprietăților potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză instanța reține că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză în ceea ce privește imobilul reclamanților hotarul este reprezentat de traiectul 3-44-17-16-15 conform anexei 1 la raportul de expertiză, iar pentru imobilul pârâților hotarul este reprezentat de traiectul 3-44-17-18 conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit.
Raportat la concluziile raportului de expertiză instanța va admite capătul de cerere având ca obiect grănițuirea proprietăților și va dispune grănițuirea terenurilor aparținând părților, în sensul că pentru imobilul reclamanților hotarul este reprezentat de traiectul 3-44-17-16-15 conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul P. C.-V., iar pentru imobilul pârâților hotarul este reprezentat de traiectul 3-44-17-18 conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul P. C.-V..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâți constând în onorariu de avocat în sumă de 2.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, având în vedere că instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanți dispunând grănițuirea proprietăților, va obliga reclamanții să plătească pârâților suma de 1.500 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr. 21/30.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții N. C. și N. I. ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F. I. ȘI F. F. ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat L. A. in CONSTANTA, ., .. B, . în contradictoriu cu pârâții N. C. și N. I. ambii cu domiciliul in CONSTANTA, ., J. C..
Dispune grănițuirea terenurilor aparținând părților, în sensul că pentru imobilul reclamanților hotarul este reprezentat de traiectul 3-44-17-16-15 conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul P. C.-V., iar pentru imobilul pârâților hotarul este reprezentat de traiectul 3-44-17-18 conform anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul P. C.-V..
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a suprafeței de teren de 8,70 mp și desființarea construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 8,70 mp.
Obligă reclamanții să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30.01.2015.
P., GREFIER,
R. E. L. R. GALIU
ThRed. jud. R.E.L../6ex/ 21.05.2015
Gref. R..G./21.05.2015 /emis 4 comunicari .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 335/2015. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 326/2015. Judecătoria... → |
|---|
