Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8034/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8034/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 8034/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.8034
Ședința din publică din data de 03.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M.-I. S.
GREFIER: C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile, având ca obiect ordonanță de plată, acțiune formulată de creditorul S.C. S. I. S.C.M., cu sediul în C., ., jud.C., având CUI_ și C_, cu sediul procesual ales la administrator S. A., în C., ., ..B, sc.B, ., jud.C., în contradictoriu cu debitorul S.C. P. L. TRADING S.R.L., cu sediul în Bucureșri, sector 3, ., București, având C. RO_ și J40/_/2007.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având în vedere prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă instanța a amânat pronunțarea la data de 03.07.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.03.2015 sub nr._, creditorul S.C. S. I. S.C.M. a chemat în judecată debitorul S.C. P. L. TRADING S.R.L., solicitând instanței ca, prin emiterea unei ordonanțe de plată, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5.976,92 lei reprezentând debit principal aferent facturilor emise și neachitate de debitor, în temeiul contractului nr. 1/30.04.2014, precum și la plata penalităților de întârziere calculate de la scadența facturilor și până la plata efectivă a debitului principal; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditorul a arătat că între părți, creditorul în calitate de prestator de servicii, iar debitorul în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul nr. 1/30.04.2014 având ca obiect „efectuarea de către Prestator a tuturor lucrărilor de reparații, intervenții și întreținere a reperelor arhitecturale și instalațiilor electrice, termice, HVAC, firme luminoase, sanitare, reparații și reglaje tâmplărie și mobilier, relocări mobilier și echipamente, transport arhivă, aferente spațiilor Beneficiarului”. Creditorul a mai arătat că și-a executat obligațiile contractuale, dovadă fiind facturile emise ce au fost remise debitorului o dată cu anexele „Formular constatări cu ocazia vizitei lunare obligatorii” și anexele „Fișa de întreținere” completate de creditorul prestator, confirmate prin semnătură și ștampilă, fără nicio obiecție de către reprezentantul debitorului beneficiar.
Se mai arată că debitorul a achitat o parte din facturile emise în baza contractului nr. 1/30.04.2014 în valoare totală de 1.947,59 lei, rămânând un rest de plată de 5.976,92 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, potrivit art. 8 din contractul amintit, părțile au inserat o clauză penală potrivit căreia în caz de neexecutare la timp a obligației de plată debitorul datorează penalități de 1% pe zi de întârziere din valoarea debitului restant până la achitarea întregului debit.
Creditorul a învederat că este titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 și următoarele C.proc.civ., iar în probațiune creditorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform dispozițiilor at. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Debitorul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, se constată că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1/30.04.2014 din care izvorăște obligația creditorului S.C. S. I. S.C.M. de a presta servicii de întreținere a spațiilor aparținând debitorului S.C. P. L. TRADING S.R.L. care, în calitate de beneficiar, avea obligația corelativă de a achita contravaloarea lucrărilor la data scadentă menționată în facturile fiscale emise.
Îndeplinirea obligațiilor de către creditor este dovedită de emiterea facturilor fiscale nr. 504/05.07.2014, 505/05.07.2014, 506/05.07.2014, 507/05.07.2014, 508/06.08.2014, 509/06.08.2014, 510/06.08.2014, 511/09.09.2014, 512/09.09.2014, 513/12.10.2014, 514/15.10.2014 în cuantum total de 5.976,92 lei.
Instanța reține și faptul că S.C. S. I. S.C.M. a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, notificând debitorul cu privire la obligația de a achita debitul datorat, demers care a rămas fără rezultat.
Conform art. 1013 din Codul de procedură civilă, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege .
Din analiza acestei dispoziții legale se desprind condițiile speciale de admisibilitate a acțiunii pe calea ordonanței de plată, ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: creanța să constea în plata unei sume de bani, caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, precum și condiția existenței unui înscris constatator al creanței, respectiv contract, statut, regulament sau orice alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în orice alt mod admis de lege.
În primul rând, creditorul trebuie să aibă o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, condiție care în speță este îndeplinită având în vedere că debitorul datorează creditorului suma de 5.976,92 lei, contravaloare servicii prestate aferente facturilor fiscale arătate.
De asemenea, este îndeplinită și o altă condiție de admisibilitate a ordonanței de plată, și anume condiția existenței unui înscris constatator al creanței, respectiv contract, statut, regulament sau orice alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în orice alt mod admis de lege. În cauză se constată că această creanță reprezintă o obligație patrimonială de plată a unei sume de bani ce rezultă din contractul încheiat și facturile fiscale emise.
În cauza dedusă judecății, creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind astfel îndeplinite și din acest punct de vedere condițiile prevăzute de art. 1013 alin. 1 C. proc. civ.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 662 C proc civ, conform căruia creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, creanța creditorului are caracter cert, existența ei fiind neîndoielnică în ceea ce privește plata debitului principal deoarece acesta rezultă din facturile emise și acceptate la plată de debitor.
Creanța este și lichidă, în sensul prevederilor art. 662 alin. 3 C.proc.civ., cuantumul acesteia fiind determinat prin înscrisurile ce o constată. Condiția caracterului exigibil al creanței este, de asemenea, îndeplinită întrucât facturile fiscale au ajuns la scadență.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, căruia îi revenea sarcina de a dovedi prin ordine de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În speța de față, creditorul, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor. Instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că și-a executat propriile obligații.
Potrivit prevederilor art. 1018 alin. 3 C. proc. civ., debitorul a fost citat cu mențiunea că este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța, față de împrejurările cauzei, putând considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului. Instanța reține că, deși a avut posibilitatea, debitorul nu a solicitat instanței administrarea de probatorii din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriei.
În ceea ce privește capătul accesoriu al cererii de chemare în judecată – obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile pentru a fi admis. Astfel, este admisibilă acordarea penalităților de întârziere pe calea acestei proceduri întrucât constituie o creanță în bani certă, lichidă și exigibilă.
La calcularea acestor penalități a fost avută în vedere clauza penală cuprinsă în art. 8.6 din contractul încheiat de părți potrivit căreia: „În cazul în care Beneficiarul nu achită o factură în termenul prevăzut prin art. 4 din contract, acesta datorează o penalitate de 1% pe zi de întârziere, aplicată la valoarea facturii restante, calculată pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a acesteia”.
Aceste penalități reprezintă daune interese și rezidă din voința părților, natura juridică a clauzei fiind una convențională, fiind însușită de către debitor prin semnarea contractului.
În prezenta cauză, debitorul nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise pe numele său, motiv pentru care devine incidentă clauza penală.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 1021 C proc civ, instanța va admite cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul S.C. S. I. S.C.M. în contradictoriu cu debitorul S.C. P. L. TRADING S.R.L. și va obliga debitorul să plătească creditorului în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 5.976,92 lei reprezentând contravaloare servicii prestate în temeiul contractului nr. 1/30.04.2014, conform facturilor fiscale nr. 504/05.07.2014, 505/05.07.2014, 506/05.07.2014, 507/05.07.2014, 508/06.08.2014, 509/06.08.2014, 510/06.08.2014, 511/09.09.2014, 512/09.09.2014, 513/12.10.2014, 514/15.10.2014, precum și penalități de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la achitarea efectivă a debitului principal.
Față de dispozițiile art. 451 și art. 453 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea creditorului privind cheltuielile de judecată și va obliga debitorul la plata către creditor a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată și precizată de creditorul S.C. S. I. S.C.M., cu sediul în C., ., jud.C., având CUI_ și C_, cu sediul procesual ales la administrator S. A., în C., ., ..B, sc.B, ., jud.C., în contradictoriu cu debitorul S.C. P. L. TRADING S.R.L., cu sediul în Bucureșri, sector 3, ., București, având C. RO_ și J40/_/2007.
Ordonă debitorului să plătească creditorului în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 5.976,92 lei reprezentând contravaloare servicii prestate în temeiul contractului nr. 1/30.04.2014, conform facturilor fiscale nr. 504/05.07.2014, 505/05.07.2014, 506/05.07.2014, 507/05.07.2014, 508/06.08.2014, 509/06.08.2014, 510/06.08.2014, 511/09.09.2014, 512/09.09.2014, 513/12.10.2014, 514/15.10.2014, precum și penalități de întârziere în cuantum de 1%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la achitarea efectivă a debitului principal.
Obligă debitorul la plata către creditor a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare atât pentru creditor, cât și pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M.-I. S. C. A.
Red.thred. Jud. M.I.S../24.07.2015
Tehnored. Gref.C.A./ 4ex/24.07.2015
Comunicări./ 2ex/24.07.2015
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 9818/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8009/2015. Judecătoria... → |
|---|
