Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9625/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9625/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 9625/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9625
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 10.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : Ș. C. E.
GREFIER: M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u., acțiune formulată de creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA prin DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, cu sediul în C., ..FN, județul C., în contradictoriu cu debitoarea ., prin curator special TARABIH AMEL , cu sediul în C., ., județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.09.2015, dată când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2014, sub nr._, creditoarea C. de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., în contradictoriu cu debitoarea S.C. SILE ROM S.R.L., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să oblige debitoarea la plata sumei de 4808,07 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 01.11._3, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că între părți a fost încheiat contractul de utilizare zona drum nr.A7/05.08.2003 și actele adiționale nr.1/2004, nr.1/2008 și nr.1/2010, însușite de părți prin semnare și ștampilare, contractul fiind în vigoare până la data de 31.12.2013. Prin contact, creditoarea s-a obligat să ofere debitorului dreptul de a utiliza terenul în suprafață de 121,25 mp, situat în dreptul DN 39km 19+265, în schimbul plății de către utilizator a tarifului modificat prin art.1 din actul adițional nr.1/2010. În executarea contractului au fost emise facturi fiscale reprezentând contravaloare tarif de utilizare a zonei de drum național, iar facturile nr._/28.12.2012 și nr._/01.11.2012 reprezentă majorări la plata facturilor conform anexelor.
În plus, creditoarea a mai arătat că toate facturile au fost comunicate debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei contractul de utilizare a zonei drumului A7/05.08.2003 (f.82-85), acte adiționale nr.1/2004, nr.1/2008 și nr.1/2010 (f.86-90), facturi fiscale și confirmările de primire aferente (f.8-25), adrese și confirmările de primire aferente (f.26-37), anexe la facturi (f.38-39), extras ONRC (f.40-41).
Cererea a fost timbrată cu suma de 200 lei, potrivit art. 6 alin.2 O.U.G. nr.80/2013 (f.48).
Pârâta, legal citată prin curator special, nu a depus întâmpinare, dar a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată pentru neîndeplinirea condițiilor și pentru necesitatea administrării probei cu expertiza contabilă.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind proba concludentă și utilă soluționării cauzei potrivit art. 255 alin.1 C.proc.civ.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea C. de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. și debitoarea S.C. SILE ROM S.R.L. a intervenit contractul de utilizare zona drum nr.A7/05.08.2003 (f.82-85) prin care creditoarea s-a obligat să acorde debitoarei dreptul de a utiliza terenul în suprafață de 121,52 mp, situat în dreptul DN 39km 19+265, iar debitoarea s-a obligat să achite tarif de utilizare calculat potrivit art.3 din contract.
Prin actele adiționale nr.1/2004, nr.1/2008 și nr.1/2010 (f.86-90) părțile au prelungit succesiv durata contractului până la data de 31.12.2013 și au modificat tariful de utilizare. Astfel, prin actul adițional nr.1/2008 părțile au stabilit că plata tarifului se va face lunar, în baza facturii emise de creditor, în 15 zile de la data emiterii facturii, iar facturile vor fi transmise prin poștă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire fiind considerate acceptate la plată din momentul primirii acestora de utilizator. În plus, prin actul adițional nr.1/2010 părțile au modificat tariful unitar lunar.
În temeiul acestor contracte au fost emise facturile nr._/28.12.2012 și nr._/01.11.2012, nr._/01.11.2012, nr._/03.12.2012, nr. nr._/01.02.2013, nr._/07.01.2013, nr._/01.04.2013, nr._/01.03.2013, nr._/01.04.2013, nr._/01.08.2013, nr._/01.07.2013, nr._/04.06.2013, nr._/07.05.2013, nr._/01.10.2013, nr._/01.10.2013, care au fost comunicate către debitoare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În drept, potrivit art. 1013 C.proc.civ, prevederile ordonanței de plată “se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Astfel, pentru emiterea unei ordonanțe de plată este necesară existența unui contract civil constatat printr-un înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege care să conțină o creanță certă, lichidă și exigibilă constând într-o obligație de plată a unei sume de bani.
Instanța reține îndeplinirea condiției privind necesitatea existenței unui contract însușit de părți prin semnătură. Astfel, părțile au semnat contractul de utilizare zona drum nr.A7/05.08.2003 și actele adiționale nr.1/2004, nr.1/2008 și nr.1/2010, iar facturile emise în baza contractelor se încadrează în perioadele pentru care a fost încheiat contractul, prelungit prin actele adiționale.
În plus, debitul este o obligație de plată a unei sume de bani având în vedere că se referă la executarea obligației principale a debitorului, care potrivit art. 3 din contract, așa cum a fost modificat prin actele adiționale, constă în plata tarifului de utilizare a zonei drumului național, precum și la plata de penalități de întârziere, calculate proporțional din sumele reprezentând debitul principal potrivit art.4 din contract, așa cum a fost modificat prin actele adiționale.
Analizând condiția unei creanțe certe, lichide și exigibile, instanța se va raporta la prevederilor legale care stabilesc că „creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul conține elemente care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței, instanța reține că potrivit art. 3 și 4 din contract de utilizare zonă drum, așa cum au fost modificate prin actele adiționale, se prevedea că plata tarifului de utilizare trebuia să fie efectuată în lei, lunar, în 15 zile de la emiterea facturii, facturile urmând să fie comunicate prin poștă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În plus, prin actul adițional nr.1/2010 s-a stabilit o taxă de utilizare a zonei drumului național de 0,67 euro /mp/ lună, respectiv 81.24 euro / lună. Prin urmare, părțile au stabilit cuantumul creanței prin contract, facturile urmând să cuantifice valoarea prețului în lei în condițiile în care, în contract, părțile s-au înțeles asupra unui preț stabilit în euro.
Analizând facturile depuse la dosar instanța reține că facturile nr._/01.11.2012, nr._/03.12.2012, nr. nr._/01.02.2013, nr._/07.01.2013, nr._/01.04.2013, nr._/01.03.2013, nr._/01.04.2013, nr._/01.08.2013, nr._/01.07.2013, nr._/04.06.2013 și nr._/07.05.2013 îndeplinesc condiția de a cuprinde o creanță certă. Astfel, instanța reține că aceste facturi au fost emise conform condițiilor din contract, însușite de părți prin semnătură, în ceea ce privește prețul, perioada pentru care au fost emise și modul de comunicare.
Cu privire la facturile nr._/01.10.2013 și nr._/01.10.2013, instanța constată că aceste nu îndeplinesc condiția de a conține o creanță certă având în vedere că modul de calcul al tarifului de utilizare este diferit față de cel stabilit de părți prin contract (este calculat un preț de 0,75 euro/mp/lună față de 0,67 euro/mp/lună cum au stabilit părțile prin actul adițional nr. 1/2008). În plus, creditoare nu a dovedit existența unei înțelegeri între părți cu privire la modificarea prețului stabilit prin contract astfel încât existența creanței nu rezultă în mod neîndoielnic din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, cu privire la cele două facturi, instanța constată că nu este îndeplinită una dintre condițiilor necesare pentru emiterea unei ordonanțe de plată astfel că nu va mai analiza restul condițiilor și va respinge cererea cu privire la cuantumul sumei cuprinse în facturi, respectiv 427,25 lei, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește facturile nr._/28.12.2012 și nr._/01.11.2012, cuprinzând majorări de întârziere la plata facturilor, instanța constată că în temeiul art. 4 din contractul încheiat de părți, așa cum a fost modificat prin actele adiționale, părțile au stabilit penalități de întârziere de 0,06% din valoarea facturată, pentru fiecare zi de întârziere, valoarea penalităților putând depăși cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate. Astfel, prin contract părțile au stabilit convențional cuantumul penalităților de întârziere.
Prin urmare, suma de 433,44 lei reprezentând penalități de întârziere cuprinse în facturile nr._/28.12.2012 și nr._/01.11.2012 are un caracter cert, existența lor rezultând neîndoielnic din înscrisurile care le cuprind, respectiv din contract și din facturi.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că în contractul de utilizare zona drum nr.A7/05.08.2003 și în actele adiționale nr.1/2004, nr.1/2008 și nr.1/2010 a fost prevăzut tariful de utilizare a drumului, prin acte adiționale stabilindu-se că tariful se va achita lunar, iar prin facturi s-a realizat individualizare sumei datorate într-o lună, elementul de variație fiind cursul euro-leu.
Caracterul exigibil pentru debitul solicitat a fost stabilit prin art.4 din contractul de utilizare zona drum nr.A7/05.08.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale, debitorul având obligația de a achita sumele datorate în termen de 15 zile de la emiterea facturii, termen care s-a împlinit având în vedere momentul emiterii facturii, momentul comunicării facturilor și data introducerii cererii de emitere a unei ordonanțe de plată.
Cu privire la apărarea debitorului, prin care invocă lipsa caracterului cert, lichid și exigibil a creanțelor, instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele expuse mai sus prin care este constatată îndeplinirea condițiilor pentru emiterea unei ordonanțe de plată.
Cu privire la necesitatea administrării probei cu expertiza contabilă solicitată de debitoare prin curator special, instanța reține că, în procedura cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, se verifică dacă contestația debitorului este întemeiată în baza înscrisurilor depuse la dosar, a explicațiilor și a lămuririlor părților, iar cererea creditorului este respinsă în cazul în care apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe, admisibile în procedura de drept comun. Instanța constată că susținerea debitorului privind administrarea unui probatoriu mai complex, constând în expertiza contabilă, nu este motivată în concret și nu este susținută de înscrisurile depuse la dosar.
Față de aceste considerente, instanța va admite cererea de emitere a ordonanței de plată pentru suma de 3947,38 reprezentând contravaloarea facturilor nr._/01.11.2012, nr._/03.12.2012, nr._/01.02.2013, nr._/07.01.2013, nr._/01.04.2013, nr._/01.03.2013, nr._/01.04.2013, nr._/01.08.2013, nr._/01.07.2013, nr._/04.06.2013 și nr._/07.05.2013 și pentru suma de 433,44 lei, reprezentând penalități de întârziere cuprinse în facturile nr._/28.12.2012 și nr._/01.11.2012, urmând să respingă cererea de emitere a unei ordonanțe de plată pentru suma de 427,25 reprezentând contravaloarea facturile nr._/01.10.2013 și nr._/01.10.2013, ca neîntemeiată.
În concluzie, instanța va admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe de plată și va ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 4380,82 lei reprezentând contravaloare facturi, urmând să respingă cererea de emiterea unei ordonanței de plată pentru suma de 427,25 lei, ca neîntemeiată.
Potrivit art.1021 alin.3 C.proc.civ., instanța va stabili un termen de plată de 30 zile de la comunicarea ordonanței.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 C.proc.civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și achitarea sumei de 200 lei contravaloare a taxei de timbru (f.27) și a sumei de 300 lei reprezentând onorariu de curator special (f.69), instanța va admite cererea privind obligarea la cheltuieli de judecată și va dispune obligarea debitoarei la suma de 500 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de către creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ..FN, județul C., în contradictoriu cu debitoarea S.C. SILE ROM S.R.L., cu sediul în C., ., județul C..
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4380,82 lei reprezentând contravaloare facturi, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Respinge cererea de emitere a unei ordonanțe de plată pentru suma de 427,25 lei ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea la plata sumei de 500 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ș. C. E. M. S.
Red.jud.Ș.C.E./02.10.2015
Tehnored.M.S./05.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9611/2015. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
