Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 13728/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECTIA CIVILĂ

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2015

Instanța de judecată constituită din:

Președinte: C. D.

Grefier: S. P.

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. în contradictoriu cu debitoarea V. G., având ca obiect ordonanță de plată OUG 119/2007.

Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 6 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2015, când, pentru aceleași considerente, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2015 sub nr._, creditoarea R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată care să conțină obligarea debitoarei V. G. la achitarea sumei de 2097,67 lei, din care suma de 1957,67 lei, reprezentând rest de plată contravaloare energie termică furnizată aferentă facturilor din perioada 31.03.2014 – 31.03.2015, iar suma de 139,58 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei 30.04.2014 – 31.03.2015, precum și la cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și taxă somație cu conținut declarat.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între creditoare, în calitate de furnizor și debitoare, în calitate de utilizatoare s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. B 1849/27.01.2009.

Potrivit dispozițiilor acestui contract, art. 38 lit. a din Legea 325/2006 privind serviciul de alimentare cu energie termică, art. 254 lit. a din Ordinul 91/2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală pentru aprobarea Regulamentului cadru al Serviciului Public de Alimentare cu energie termică, precum și art. 41 alin. 4 lit. c și art. 41 alin. 10 din Legea 51/2006 privind Serviciile comunitare de utilități publice, utilizatorii au obliga ția de a achita facturile emise de furnizor, în modalitatea convenită de furnizare a energiei termice.

Conform clauzelor contractuale, precum și a dispozițiilor legale în materie, neachitarea de către utilizator în termen de 15 de zile de la data scadenței a facturilor emise de creditoare atrage penalități de întârziere, stabilite conform reglementărilor în vigoare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 C.civ., art. 998, 1073 Cod Civil, Legea 325/2006, Ordinul 91/2007, Legea 51/2006, art. 1013 NCPC.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 27.01.2009, între R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE și debitoarea V. G. s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. B 1849/27.01.2009 (filele 43-46).

Deși potrivit art. 17 din contract, debitoarea era obligată să achite integral și la scadență debitele, conform înștiințărilor de plată emise de către furnizor, din facturile fiscale depuse de către creditoare și fișa contabilă a debitoarei, reiese că debitoarea figura la data introducerii cererii de chemare în judecată cu un debit în valoare de 1957,67 lei, reprezentând rest de plată contravaloare energie termică furnizată aferentă facturilor din perioada 31.03.2014 – 31.03.2015.

De asemenea, potrivit prevederilor contractuale, coroborate cu disp. art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006 și art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006, neplata la scadență a debitului, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată și până la achitarea lui.

Astfel, potrivit fișelor de calcul depuse de către creditoare la dosarul cauzei, rezultă că debitoarea datorează creditoarei penalități de întârziere în cuantum de 139,58 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei 30.04.2014 – 31.03.2015.

În funcție de situația de fapt expusă, instanța are în vedere următoarele aspecte:

Conform dispozițiilor art. 1013 alin. 1 C.proc.civ.: Prevederile prezentului titlu se aplica creanțelor certe, lichide si exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege.

Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de aceste dispoziții, deoarece creanța pe care dorește să o valorifice creditoarea, compusă din suma de 1957,67 lei, reprezentând debit restant și suma de 139,58 lei reprezentând penalități de întârziere, izvorăște din contractul de furnizare a energiei termice nr. B 1849/27.01.2009, contract însușit de către debitoare prin semnătură, precum și din facturile fiscale anexate cererii.

De asemenea, aceasta creanță îndeplinește și condițiile de a fi certă, lichidă și exigibilă, deoarece izvorăște din art. 17 din contract (debitul principal) și art. 22 din contract și Legea nr. 325/2006, nr. 51/2006 (penalitățile), contract însușit de către debitoare prin semnătură.

În plus, această creanță este lichidă, deoarece cuantumul ei este determinat și exigibilă, deoarece fiecare factură pe care dorește să o valorifice creditoarea este scadentă la o dată anterioară introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 1021 alin. 1 C.proc.civ, instanța va admite cererea și va obliga debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile, suma de 2097,67 lei, din care suma de 1957,67 lei, reprezentând rest de plată contravaloare energie termică furnizată aferentă facturilor din perioada 31.03.2014 – 31.03.2015, iar suma de 139,58 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei 30.04.2014 – 31.03.2015.

De asemenea, potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ, instanța va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în cuantum de 206,72 lei, din care 200 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, achitată prin ordinul de plată nr. 1292/14,07.2015, aflat la fila 52, iar suma de 6,72 lei reprezintă taxă somație, conform facturii nr._/19.06.2015, aflată la fila 14.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de creditoarea R. AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C., cu sediul în C., .. 14A, județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_ în contradictoriu cu debitoarea V. G., CNP_, cu domiciliul în C., Ale. Umanității, nr. 5, ., județul C., având ca obiect ordonanță de plată OUG 119/2007.

Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la comunicării ordonanței, suma de 1957,67 lei, reprezentând debit restant aferent perioadei 31.03.2014 – 31.03.2015, precum și suma de 139,58 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 30.04.2014 – 31.03.2015.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 206,72 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se va depune la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. DUȚĂSILICA P.

Red. și tehnored. Jud. CD

Ex. 4/19.01.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 20/2015. Judecătoria CONSTANŢA