Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8078/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Judecătoria CONSTANŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 8078/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 8078/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar civil nr _

SENTINȚA CIVILĂ NR 8078

ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 08.07.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Meral F.

GREFIER: M. B.

Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, exercitarea autorității părintești,, stabilire domiciliu minor, pensie întreținere, acțiune formulată de reclamantul E. B., cu domiciliul în Constanta, ., nr. 35, ., ., J. C. în contradictoriu cu pârâta S. A., cu domiciliul în Constanta, .. 16 bis, J. C. și intervenienții S. G. și S. C., ambii cu domiciliul C., . 16 bis, jud C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. A. în C., .. 92, J. C..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de reprezentat convențional – avocat R. G., pârâta prin reprezentant convențional – avocat P. A. și intervenienții prin reprezentant convențional – avocat S. A..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care precizează că prin Serviciul Registratură s-a depus de către IPJ C. adresele nr_/30.06.215 și nr_/02.07.2015 emise de IPJ C..

Reprezentantul reclamantului precizează că nu a fost înaintat răspunsul solicitat însă, față de obiectul cauzei și probatoriul administrat, solicită revenirea asupra acestei dispoziții.

Instanța, având în vedere dificultatea în obținerea relațiilor solicitate și față de obiectul acțiunii și necesitatea de soluționare cu celeritate a cauzei, revine asupra măsurii privind relațiile solicitate de la IPJ C..

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, pe cererea principală.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum s-a formulat, exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului, stabilirea pensiei de întreținere în cuantum de 25 % din venitul net lunar, pentru că la acest moment pârâta nu lucrează, încetarea obligației reclamantului de plată a pensiei de întreținere, pentru că de la 01 august și până în prezent minorul se află în grija sa. De asemenea, solicită ca instanța să aprecieze asupra restituirii sumelor oprite din salariu.

Consideră că susținerile pârâtei referitoare la faptul că anterior desfacerii căsătoriei reclamantul a exercitat violențe nu pot fi primite. Arată că reclamantul nu a putut vizita minorul pentru că nu i s-a permis accesul. Pentru a nu-l pune pe minor în situații dificile, reclamantul nu a pus în executare hotărârea cu privire la programul de vizită. Arată că niciodată reclamantul nu a exercitat violențe asupra pârâtei și asupra minorului. Certificatul medical depus la dosar la termenul anterior datează dintr-o perioadă în care părțile erau separate în fapt. Niciunul dintre martori nu a confirmat că reclamantul ar fi exercitat violențe asupra copilului sau asupra pârâtei. Reclamantul nu are cunoștință în ce condiții a fost eliberat certificatul. Având în vedere situația din familia S. solicită ca instanța să nu-l aibă în vedere.

Arată că în vara anului 2014 pârâta a solicitat ca minorul să locuiască la reclamant. La acel moment exista și există și la acest moment o situație conflictuală între pârâtă și părinții acesteia. Domiciliul în care locuia a fost apreciat chiar de aceasta ca nefiind adecvat minorului. Dacă era o plecare temporară și totul ar fi fost în regulă, pârâta ar fi putut lăsa copilul la bunici. Aspectul că dacă reclamantul nu-l va lua pe minor, pârâta îl va duce la orfelinat a fost confirmat de martorii audiați. Consideră că plecarea mamei nu s-a dorit a fi doar temporară. Pârâta a dorit să lucreze în străinătate împreună cu prietenul său de la acel moment și a precizat că urmează să-și refacă viața și că nu mai dorește să locuiască împreună cu părinții săi datorită agresiunilor exercitate asupra ei. Arată că toate aceste aspecte le-a aflat de la minor. Ulterior adaptării în noul spațiu, minorul a început să comunice mai mult cu tatăl său. El a povestit că la domiciliul bunicilor mama a fost agresată, că a asistat la aceste agresiuni, că a fost încuiat în cameră singur sau cu mama sa, că exista un comportament inadecvat și că nu sunt condiții pentru creșterea unui minor. Tatăl s-a ocupat de minor și i-a oferit condiții bune de creștere și educare, copilul a urmat sugestiile psihologului școlar, a urmat tratament. Minorul și-a manifestat dorința de a locui cu tatăl său, care îi oferă un mediu propice dezvoltării.

Arată că tatăl pârâtei a confirmat faptul că au fost solicitate organele de poliție în repetate rânduri.

Consideră inadmisibilă cererea de înapoiere a minorului. Dispozițiile art 495 Cod Procedura Civila se referă la situația în care părinții solicită returnarea minorului de la terțe persoane. În speță copilul se află la unul dintre părinți. Nu s-a precizat dacă, în cadrul programului de vizită și dacă s-ar încuviința cererea de înapoiere, minorul ar fi dus la domiciliul bunicilor. Pentru toate aspectele învederate consideră că nu este în interesul minorului, acesta nu este un mediu adecvat creșterii corespunzătoare a minorului.

Arată că pârâta se află într-un program de asistență a victimelor. Dacă a fost victima unei infracțiuni de trafic de persoane, nu este în interesul copilului să locuiască și să ia parte la acest program de recuperare a victimelor. S-a susținut că ar fi într-un program de protecție a martorilor. Consideră că este periculos ca un minor să locuiască cu o persoană care se află în acest program. Apreciază că, având în vedere și dorința minorului, este în interesul copilului să locuiască cu tatăl său. Greutatea de comunicare dintre părți este evidentă. Nu se cunoaște numărul de telefon al pârâtei, nu cunoaște unde dorește să ducă minorul, nu are o locuință, locuiește într-un centru. Apreciază că trebuie admisă acțiunea reclamantului, cel puțin pentru acest moment, până la soluționarea dosarului de fond.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii reclamantului, pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită ca instanța să aibă în vedere că, în urma desfacerii căsătoriei dintre părți, s-a stabilit domiciliul minorului la mamă și i s-a dat autoritate exclusivă asupra minorului. Mama s-a întors în țară, iar reclamantul trebuie să înapoieze minorul pârâtei. Cât privește stabilirea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorului la tată, situația de fapt, reținută de instanța care a pronunțat divorțul, nu s-a schimbat. S-a dovedit că minorul era îngrijit cum se cuvine, că pârâta s-a implicat activ în creșterea și educarea minorului. Cum rezultă din cererea de transfer școlar, semnată de mamă, ea este cea care a depus diligențe, a căutat o școală bună în apropiere de locuința tatălui.

De-a lungul celor doi ani nu se poate reține că în familia pârâtei relațiile erau tensionate. Din declarațiile martorilor rezultă că în perioada în care minorul a stat cu mama sa au existat două incidente. Unul dintre ele a fost atunci când copilul s-a închis în cameră cu respectivele lucruri și mama panicată a sunat la 112. Martorii nu au putut spune precis care a fost intenția cu care aceasta a sunat. Era panicată. A mai existat un incident când pârâta a dorit să plece din țară, iar părinții săi nu erau de acord. Atunci minorul nu a luat parte la discuții. Apreciază că relațiile erau normale, în orice familie există discuții. Relațiile nu erau tensionate și aceste incidente nu se desfășurau în mod repetat.

Solicită să se rețină că aceste persoane nu sunt cunoscute ca fiind violente și nu fac scandal. Mama și bunicii iubesc minorul și toate aceste discuții l-au avut în centru pe minor și interesul său superior.

Tatăl în acești doi ani nu a fost interesat de minor și nu a fost prezent în viața lui. Arată că a depus planșe foto ce surprind evenimentele principale din viața minorului, iar tatăl nu este prezent în nicio fotografie. Declarațiile martorilor sunt contradictorii cu cele ale reclamantului, care susține că și-a văzut copilul conform programului de vizită. Martorii spun că aceste vizite au fost în jur de 4 vizite.

Solicită stabilirea domiciliului la mamă și stabilirea autorității părintești în mod comun de ambii părinți.

În subsidiar, dacă instanța apreciază că domiciliul minorului trebuie stabilit la tată, solicită admiterea cererii cu privire la stabilirea programului de vizită.

Afirmația reclamantului conform căreia pârâta îi interzicea reclamantului să ia legătura cu minorul nu este susținută de martori. Chiar dacă pârâta ar fi interzis acest lucru, el ar fi putut oricând, dacă ar fi fost interesat, să vadă copilul. A știut mereu unde se află grădinița și școala copilului. Referitor la susținerea că ar fi bulversat copilul, apreciază că sentimentele unui părinte trec dincolo de această graniță, ar face orice pentru a-și vedea copilul. Din actele de la dosar rezultă că reclamantul a fost violent cu minorul, disciplinându-l într-un mod necorespunzător. Arată că acel certificat medico – legal nu a fost emis în perioada când cei doi soți erau separați în fapt. Face referire și la cele reținute în sentința judecătorească prin care s-a pronunțat divorțul. Din declarații rezultă că reclamantul îl pălmuia pe copil cu palmele peste față, că era o fire închisă, violentă și avea un limbaj vulgar.

Apreciază că toate acțiunile pârâtei au avut în vedere minorul și binele acestuia. Plecarea în străinătate a avut loc pentru a îi putea asigura un trai mai bun. Motivul pentru care minorul nu a fost lăsat la bunici este pentru că ei știau că, după mamă, tatăl este în drept să țină copilul. D. dacă acesta nu ar fi dorit, l-ar fi putut ține ei. Nu au dorit să aibă probleme cu legea.

Arată că de la școală au fost semnalate problemele psihologice cu care s-a confruntat copilul după divorț. Pârâta fost sfătuiră de învățătoare să-l implice pe tată în viața copilului. Singura perioadă în care mama nu a fost prezentă în viața copilului a fost atunci când s-a aflat în imposibilitate de a comunica cu copilul, dar aflând de problemele din România, de faptul că tatăl nu le mai permitea accesul la minor, a solicitat accelerarea procedurii în străinătate și întoarcerea acasă pentru a se implica în aceste dosare.

Din cele menționate de minor în urma audierii sale rezultă că minorul este atașat de mamă, dar a fost influențat de mediul în care trăiește, faptul că locuiește cu tatăl. Minorul nu și-a mai văzut mama de un an, reclamantul nu a permis mamei să vadă copilul în această perioadă. Singura întâlnire reală a mamei cu minorul a fost atunci când a petrecut două ore în Satul de Vacanță, după audierea minorului. Reclamantul a făcut acest lucru pentru ca minorul să nu fie influențat, pentru ca prezența mamei să nu reactiveze sentimente ce ar fi fost contrare interesului reclamantului.

Referitor la faptul că pârâta reconvenientă ar face parte dintr-un program, arată că ea nu este instituționalizată, are drepturi de care a înțeles să profite.

Arată că tranzacția a fost încheiată de părți pe perioadă determinată. Din luna septembrie pârâta își va relua activitatea ca profesor titular de biologie. Referitor la susținerea că se află într-un program de protecție și că nu i s-ar fi permis revenirea în oraș, arată că pârâta este liberă să vină în C., să își reia viața. Cele întâmplate, calitatea de martor sub protecție nu au legătură cu fapte petrecute în țară.

Având cuvântul cu privire la cererea reconvențională, reprezentantul reclamantului apreciază că solicitarea de înapoiere a minorului este inadmisibilă. Cât privește cele două incidente la care s-a făcut referire în dosar, arată că acestea au fost de fapt mai multe. Au fost confirmate de fratele pârâtei și de cei doi părinți. Motivarea cu privire la faptul că minorul s-ar fi încuiat într-o cameră și toate aspectele contradictorii, că mama în loc să ia anumite măsuri a sunat la Poliție, nu pot fi primite. La momentul plecării din țară a mamei au existat discuții, a fost nevoie de venirea Poliției.

Astfel cum rezultă din declarația fratelui pârâtei, acesta a fost prezent când minorul a fost dus la doctorul psihiatru, unde i s-a administrat un tratament pentru a fi calmat. Consideră că acesta nu este un comportament adecvat. Solicită respingerea cererii reconvenționale.

Nu se opune cererii subsidiare. Solicită ca programul de vizită să se desfășoare în C. și până la rezolvarea problemelor pârâtei și se va știu unde domiciliază, solicită ca programul de vizitare să nu se desfășoare pe timpul nopții, ci în week – end o dată la două săptămâni, de la ora 10 la ora 18 sâmbăta de exemplu, în această manieră. Mai mult, nu este interesul minorului, pentru că îl duce la domiciliul bunicilor. Acolo nu este în interesul minorului a fie dus, copilul este marcat.

Arată că este de acord cu programul de vizită, dar nu la domiciliul intervenienților și nu noaptea. Referitor la susținerea că locuiește la București și că își va relua activitatea, nu s-a depus o dovadă în acest sens.

Reprezentantul pârâtei, referitor la faptul că minorul a fost dus la un specialist, arată că minorul nu a fost dus la un specialist pentru că era prea vioi, limbajul folosit de martori nu este de specialist. Instanța a putut vedea din declarațiile martorilor că aceștia nu au o anumită educație. A fost dus la doctor pentru că învățătoarea i-a semnalat mamei anumite probleme și i-a sugerat să ia legătura cu psihologul școlii. Mama a înțeles să îl ducă la cel mai bun specialist. Nu are relevanță nici competențele medicului și nici tratamentul care i –a fost administrat, pârâta intervenientă nu are cunoștință de medicină. Are relevanță diligențele mamei de a ajuta copilul. A mai consultat un specialist după două luni și a întrerupt tratamentul. S-a precizat că minorul va fi luat la domiciliul pârâtei din C.. Din probele administrate nu rezultă un pericol grav pentru ca copilul să nu poată petrece noaptea în casa bunicilor, în casa mamei, care are un corp separat. Dacă s-ar întâmpla ceva cu minorul în această perioadă, în toamnă mama n-ar mai avea nicio șansă să-și recupereze copilul.

Reprezentantul intervenienților apreciază că cererea formulată de părțile pe care le reprezintă ar fi fără interes dacă instanța va admite cererea reconvențională în forma principală. Dacă instanța ar stabili locuința provizorie până al soluționarea dosarului de fond la aceasta, respectiv revenirea la domiciliul legal, este vorba despre același domiciliu. Solicită ca instanța să aprecieze asupra cererii de intervenție.

Cererea de intervenție are interes în situația admiterii acțiunii principale. Bunicilor le-a fost interzis accesul la minor. Solicită ca instanța să aibă în vedere situația de fapt, subiectivitatea martorei, concubina reclamantului. Arată că martorul S. S. a fost permanent prezent alături de minor și de părți, a observat un comportament violent al reclamantului față de minor, care rezultă din certificatul medico – legal. Face referire la comportamentul în timp al reclamantului și la dezinteresul acestuia de care s-a luat act în sentința de divorț și la faptul că nu i s-a permis accesul la minor singur, ci numai în prezența mamei. Nu există o situație conflictuală între mamă și părinții săi, toate aspectele legate de apelurile la 112 au fost explicate de pârâtă. Solicită să se coroboreze răspunsul la întâmpinare al pârâtei cu declarația martorilor Dăeneanu – T. C. și S. S.. Arată că acestea nu sunt contradictorii. Există un domiciliu al minorului, legal, cu titlu valabil. Au fost analizate aceste aspecte de către instanță. Arată că mama reclamantului este bolnavă psihic, reclamantul a spus că este internată.

Arată că de la momentul încheierii tranzacției sub semnătură privată situația s-a schimbat . Solicită să se aibă în vedere caracterul temporar al înțelegerii dintre părți. Aceste efecte temporare au ajuns la scadență, inclusiv termenul din tranzacție. Mama s-a întors. La acel moment reclamantul a fost de acord ca mama să plece din țară pentru a-și asigura mijloacele materiale mai bune, pentru a-i asigura minorului condiții materiale de întreținere mai bune.

Cu privire la locul unde va locui cu minorul, la domiciliul legal s-a făcut dovada că există două corpuri separate de casă. Pârâta a locuit cu copilul într-un singur corp de casă, unde există toate condițiile și au toate utilitățile.

Pârâta își va relua activitatea ca profesor din toamnă.

Arată că ADHD poate fi constatat doar de un medic psihiatru, este o boală psihică. Referitor la faptul că mama a mers la o persoană competentă sau nu pentru a aplica un diagnostic, arată că s-a făcut ce s-a considerat necesar la acel moment, ulterior s-a întrerupt tratamentul. Faptul că s-au găsit medicamente, care s-au administrat o lună și ceva, care au avut eficiență, nu are nicio importanță. Se încearcă să se susțină că anterior să fie dat copilul mama a exercitat un comportament contrar intereselor minorului. A fost vorba de o corectare a comportamentului. Cauzele nu sunt acestea din domiciliu. Se fac speculații. Reclamantul din cauză, de la divorț și până când i-a fost dat copilul nu a vizitat minorul decât de 2 – 3 ori. Inclusiv concubina acestuia a arătat acest lucru. Motivele sunt subiective.

Cu privire la programul de vizită, solicită încuviințarea acestuia separat de programul de vizită stabilit pentru mamă, pentru că dacă minorul nu este înapoiat de la tată, care îl deține fără titlu, fără drept, întrucât tranzacția a expirat, solicită stabilirea programului de vizită separat de mamă. Arată că pârâta are loc de muncă în București până în toamnă.

Dacă minorul va fi înapoiat, se va întoarce la domiciliul legal, unde nu plătește chirie, imobilul este renovat.

La interpelarea instanței, în cazul în care minorul nu ar fi înapoiat mamei, sub se formă solicită programul de vizită, arată că a solicitat în week – end - urile lipsă față de mamă, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul legal. A precizat intervalul orar.

Reprezentantul reclamantului solicită respingerea cererii de intervenție. Fără a nega drepturile bunicilor de a vizita copilul, în raport de particularitățile speței și interesul superior al copilului, la acest moment nu este în interesul minorului să aibă legături personale cu bunicii.

Nu s-a făcut dovada că există corpuri de casă distincte, că mama ar locui cu minorul exclusiv într-un corp de casă separat. Minorul a spus că a locuit cu mama și fratele acesteia, dormind în același pat. Solicitarea pârâtei de înapoiere a minorului este lipsită de interes câtă vreme există un titlu.

Cererea de intervenție este lipsită de interes câtă vreme se solicită ca eventualul program de vizită să se desfășura la domiciliul bunicilor. Dacă s-ar încuviința program de vizită pentru mamă și unul separat pentru bunici, consideră că nu este interesul minorului fracționarea excesivă a timpului acestuia.

Cu privire la cererea de intervenție, în măsura în care nu se admite în apropierea minorului către mamă, reprezentantul pârâtei este de acord cu cererea de intervenție.

Reprezentantul intervenienților apreciază că, reclamantul cu rea-credință spune că nu s-a făcut dovada celor două corpuri de casă, deși are cunoștință de construcția imobilului. Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor.

Referitor la susținerea privind subiectivismul martorei solicitate de reclamant, reprezentantul reclamantului solicită să se aibă in vedere subiectivismul martorului care este fratele pârâtului.

Reprezentantul pârâtei apreciază că cererea de înapoiere a minorului este admisibilă, existând practică la dosar în acest sens.

Instanța, în temeiul disp. art.394 Cod proc.civ., constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 26.03.2015 pe rolul Judecătoriei C., reclamantul E. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. ANIȘOARA să se dispună pe calea ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești asupra minorului E. Ș. în mod exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorului la tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și încetarea obligației reclamantului de plată a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civila nr._/24.07.2012, până la soluționarea dosarului nr._/212/2014.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr._/212/2014, parata din prezenta cauza a solicitat ca, prin hotărârea judecătoreasca, sa se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului E. B., in comun, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului, incepand cu data de 01.08.2014, la locuința tatălui, obligarea mamei reclamante la plata, in favoarea minorului, a unei pensii de intretinere cuantum fix de 150 Euro, precum si încuviințarea dreptului acesteia de a păstra legături personale cu minorul, prin stabilirea unui program de vizitare.

Prin intampinarea si cererea reconventionala formulata in cauza, tatăl a solicitat sa se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului E. B., in comun, de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului, incepand cu (data de 01.08.2014, la locuința tatălui, obligarea mamei reclamante la plata, in favoarea minorului, a unei pensii de întreținere in cuantum fix de 150 Euro, precum si încuviințarea dreptului acesteia de a păstra legaturi personale cu minorul, prin stabilirea unui program de vizitare solicitat de reclamanta.

Totodată, acesta a solicitat să se constate ca incepand cu data de 01.08.2014, obligația de plata a pensiei de intretinere in cuantum de 25% din venitul net lunar realizat, in favoarea minorului, stabilita potrivit sentinței civile nr. 1583/24.07.2012 a Judecătoriei Constanta, a incetat, intrucat acesta locuiește cu tatăl.

Reclamantul din prezenta cauză a învederat instanței că ulterior perfectării Tranzacției încheiata la data de 18.07.2014 si a momentului la care minorul s-a mutat la domiciliul tatălui, reclamanta - parata nu inteles a mai lua legătura nici cu tatăl si nici cu minorul, astfel ca nu am mai avut cunoștința de locul unde se afla aceasta, nu a avut cunoștința de vreun număr de telefon al acesteia, fiind astfel in imposibilitate a o contacta in vreun mod. Prin urmare, la primul termen de judecata din dosarul_/212/2014, acesta a formulat cerere de modificare a cererii reconventionale, solicitând ca, prin hotărâre judecătoreasca, sa se dispuna exercitarea autorității părintești asupra minorului E. S., născut la data de 24.02.2007, in mod exclusiv, de către tată, stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui, obligarea reclamantei - parate la plata unei pensii de intretinere in cuantum fix de 150 Euro lunar, echivalentul in lei la data plații, in favoarea minorului, incepand cu data formulării acțiunii si pana la majoratul acestuia, incuviintarea dreptului reclamantei - parate de a păstra legaturi personale cu minorul prin stabilirea unui program corespunzător de vizitare.

Reclamantul a precizat că, raportat la toate aspectele anterior menționate, și având in vedere ca exercitarea părintești in comun presupune luarea, de comun acord, a tuturor hotărârilor privitoare la creșterea si educarea minorului, iar realitatea faptica a confirmat ca interesul minorului justifica deseori luarea rapida a unei decizii părinții săi, precum si faptul ca, începând cu data de 01.08.2014 si pana in prezent, reclamantul nu a mai reușit să ia legătura cu mama minorului, se impune ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de către reclamant.

In plus, a arătat ca, ulterior pronunțării sentinței civile nr._/24.07.2012 a Judecătoriei Constanta si pana in prezent, reclamantul și-a executat obligația de plata a pensiei de întreținere stabilita in sarcina mea, fiind instituita poprirea asupra veniturilor salariale pe care le realizează.

Astfel, cu toate ca, potrivit înțelegerii părților, începând cu data de 01.08.2014, minorul locuiește efectiv la domiciliul reclamantului, acesta fiind cel care se ocupă de creșterea si întreținerea sa, suportând toate cheltuielile astfel ocazionate, parata nu a solicitat angajatorului sistarea pensiei de întreținere pe care am datorat-o anterior minorului, astfel ca, in mod nejustificat, aceasta beneficiază in continuare de 25% din veniturile lunare pe care le realizez.

Reclamantul a mai arătat că sunt întrunite cumulativ condițiile speciale de admisibilitate ale ordonanței președințiale, iar urgenta deriva din chiar interesul superior al minorului.

Acesta a mai precizat că ulterior părăsirii României, parata a refuzat să- i comunice orice informație referitoare la locul unde aceasta se afla (adresa de domiciliu unde poate fi gasita) sau la numărul de telefon la care ar putea sa o apeleze in caz de nevoie, astfel ca, in prezent, nu exista posibilitatea de a lua legătura cu aceasta, in vederea luării rapide a unor hotărâri importante privitoare la creșterea si educarea minorului.

In plus, reclamantul a arătat că înca din primele zile in care minorul a locuit cu el, a observat manifestarea de către acesta a unui comportament ciudat, copilul fiind timorat, intimidat si speriat de orice interacțiune cu alte persoane. Astfel, odată cu trecerea timpului, comportamentul copilului s-a îmbunătățit, in sensul ca căpătat încredere in tată, cu care a început să comunice mult mai bine. Cu această ocazie, minorul i-a relatat tatălui că în perioada in care a locuit împreuna cu mama sa si bunicii materni, a fost martor si a fost implicat in numeroase certuri intre mama sa si rudele acesteia, evenimente la care a fost necesara intervenția organelor de politie.

De asemenea, copilul i-a relatat tatălui că a fost incuiat in camera atat singur, cat si împreuna cu mama sa, nepermitandu-i-se sa meargă la scoală, a fost bruscat, ți i s-au adresat cuvinte „urate". Totodată, urmare verificărilor efectuate, reclamantul a descoperit ca minorului i-a fost administrat un tratament antidepresiv, utilizat pentru tratarea ADHD.

Având in vedere aspectele anterior menționate, tatăl s-a adresat atât D.G.A.S.P.C. Constanta, cât și unui medic psiholog, in vederea verificării stării de sănătate a minorului, însa, in fiecare caz, nu a putut proceda la consultarea minorului, întrucât nu avea acordul mamei acestuia, neexistând o hotărâre prin care sa se fi dispus exercitarea autorității părintești in mod exclusiv de către subsemnatul.

Astfel, reclamantul a învederat instanței că, în speța, condiția urgentei este îndeplinita, întrucât, la acest moment, acesta se află in imposibilitatea de a înscrie minorul la un doctor si de a proceda la examinarea psihologica a acestuia, in vederea aflării stării sale de sănătate.

S-a mai arătat că măsura solicitată are un caracter vremelnic, urmând a produce efecte numai pana la soluționarea definitiva a litigiului existent intre parti, respectiv cererea înregistrata sub nr._/212/2014 pe rolul Judecătoriei Constanta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 și următoarele C proc.civ.

În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri: acte de stare civilă, dovadă venituri, petiție, scrisoare medicală.

Pârâta S. ANIȘOARA a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii numai cu privire la stabilirea locuinței minorului la tată până la revenirea ei în țară, și respingerea celorlalte capete de cerere.

În motivare, pârâta reconvenientă a arătat că prin sentința civilă nr._/24.07.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus, cu privire la minor ca autoritatea părintească să îi revină exclusiv; ca locuința minorului să fie stabilită la domiciliul mamei, același cu al bunicilor materni, situat în mun. C., .. 16 bis, jud. C.; obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorului, în sarcina reclamantului, în cuantum de 25% din veniturile salariale realizate ; s-a stabilit un program de vizită a minorului, în favoarea reclamantului.

Astfel, pârâta a precizat cu privire la obiectul prezentei acțiuni, urmează să aveți în vedere caracterul său urgent, vremelnic, temporar, care nu trebuie să prejudece fondul.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești cu privire la minor exclusiv de către reclamant, s-a arătat că înțelegerea părților, exprimată parțial prin în tranzacția sub semnătură privată încheiată anterior promovării fondului sub nr._/212/2014, constă în exercitarea autorității părintești în comun de ambele părți, iar reclamantul a consimțit la plecarea pârâtei în străinătate pentru găsirea unui loc de muncă mai bine plătit decât cel din țară.

Cu privire la capătul având ca obiect obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, de asemenea a solicitat respingerea, având în vedere că aceasta nu realizează niciun venit în prezent.

Totodată, pârâta a solicitat pe calea cererii reconvenționale să se stabilească un program de vizită al minorului în favoarea bunicilor materni având în vedere că reclamantul nu le permite bunicilor materni să viziteze minorul, să contribuie la întreținerea acestuia, restricționându-le drastic accesul la minor, prin formularea unor diverse plângeri împotriva acestora la D.G.A.S.P.C., cu caracter nefondat.

În probațiune, pârâta a depus înscrisuri: copii ale cererilor de chemare în judecată și intervenție din dosarul_/212/2014.

La primul termen de judecată, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată și a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani primite de aceasta cu titlul de pensie de întreținere în perioada 01.08.2014 și până în prezent.

De asemenea, în cauză s-a formulat de către S. G. și S. C. cerere de intervenție voluntară principală, solicitând stabilirea în favoarea lor a unui program de vizită a minorului în fiecare week-end sau o dată la două weekenduri, începând de sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la ora 18.00 cu posibilitatea luării minorului la domiciliul lor.

Prin Încheierea din data de 03.06.2015, instanța a admis în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienții S. G. și S. C..

În motivarea cererii lor, intervenienții au arătat că domiciliul legal al minorului este, în prezent, în mod legal, în imobilul lor, situat în mun. C., .. 16 bis, jud. C..

Astfel, deși părinții minorului, s-au înțeles de comun acord, ca locuința minorului să fie la tată temporar, până la revenirea pârâtei în țară, iar reclamantul să le permită bunicilor materni să viziteze minorul săptămânal, cu posibilitatea luării acestuia la domiciliul acestora (deși nu au menționat scriptic acest aspect), reclamantul le-a refuzat in mod repetat accesul la minor. Prin urmare, reclamantul împiedică nemotivat accesul bunicilor la minor, deși minorul își dorește să îi viziteze, domiciliul bunicilor fiind locul în care a crescut în fapt, unde și-a petrecut cea mai mare parte a timpului de la naștere.

De asemenea, minorul a relatat, cu ocazia venirii sale ultima dată la domiciliul bunicilor în această primăvară, că pentru efectuarea anchetei sociale, au plecat temporar din imobilul reclamantului fratele concubinei reclamantului și concubina acestuia, iar minorului i-a fost amenajată sufrageria drept cameră proprie, pentru a se crea o imagine falsă lucrătorilor D.G.A.S.P.C.

Reclamantul E. B. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție voluntară principală prin care a învederat următoarele aspecte:

Întinderea si modalitatea efectiva de exercitare a acestui drept se impune a fi analizată în raport de particularitățile spetei si in considerarea interesului superior al copilului, raportat la vârsta, dezvoltarea sa psihologica si emoționala, capacitatea de înțelegere, dar si la relațiile concrete existente intre intervenienți si minor.

Astfel, prin sentința civila nr._/24.07.2012, pronunțata de Judecătoria Constanta, s-a dispus ca autoritatea părinteasca asupra minorului E. S. sa fie exercitata exclusiv de către S. A., precum si stabilirea domiciliului minorului la mama. Ulterior pronunțării sentinței, minorul a locuit împreuna cu mama sa in locuința bunicilor materni. In perioada 05.07._14, reclamantul a fost contactat de S. A., care i-a comunicat ca au intervenit anumite discuții contradictorii puternice cu părinții sai, astfel ca dorește să se mute din locuința acestora. Ulterior, aceasta i-a comunicat ca dorește sa părăsească tara, astfel încât au hotărât, de comun acord, ca minorul sa fie lăsat in grija tatălui. Prin Tranzacția perfectată între părți, au hotărât ca începând cu data de 01.08.2014, minorul sa locuiască împreuna cu tatăl, iar autoritatea părinteasca asupra acestuia sa fie exercitata, in comun, de ambii părinți. A mai precizat reclamantul că la fiecare discuție purtata cu reclamanta, aceasta l-a rugat sa nu ia legătura cu membrii familiei sale, respectiv părinții si fratele acesteia, fara a-i preciza un motiv concret.

S-a mai arătat că intervenienții nu au manifestat un interes deosebit în a vizita minorul, solicitările făcute in acest sens fiind rare (mai mult in ultima perioada, ulterior promovării cererii de intervenție in cadrul dosarului de fond), iar aceștia refuza a înțelege ca un copil de vârsta minorului are un program bine stabilit si ca orice întâlnire cu acesta ar trebui sa se plieze programului copilului.

La termenul de judecată din data de 24.06.2015, pârâta a formulat cererea de modificare a cererii reconvenționale, prin care a solicitat înapoierea minorului de la reclamant și exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți.

În subsidiar, aceasta a solicitat stabilirea dreptului de vizită în favoarea mamei după următorul program: pe perioada vacanței o săptămână în fiecare lună plus 2 weekenduri cu luarea minorului la domiciliul legal al pârâtei și minorului, în timpul școlii 2 weekenduri în fiecare lună, respectiv primul și al treilea week-end.

În motivarea cererii modificatoare, pârâta- reclamantă a arătat că în data de 18.07.2014 a încheiat tranzacția sub semnătura privata, prin care de comun acord cu paratul, au convenit, stabilirea domiciliului minorului la parat, exercitarea in comun a autorității părintești pentru perioada in care mama minorului este nevoita sa plece sa muncească in străinătate", respectiv „pana la intoarcerea ei in tara".

Având in vedere faptul întoarcerii sale in tara, cat si faptul ca paratul- reclamant refuza sa respecte înțelegerea ce face obiectul tranzacției si sa-i înapoieze minorul solicită instanței obligarea acestuia la înapoierea minorului către mamă.

Astfel, în toata perioada de după divorț si pana la data încheierii tranzacției, aceasta s-a ocupat exclusiv de minor. Mama s-a implicat activ in viața și educarea minorului, a ținut permanent legătura cu scoală, a fost membru al Comitetului de părinți pe scoală, a oferit copilului, regulat, vacante la munte si la mare, împreuna cu mine si cu familia ei (fratele si părinții ei). Având in vedere faptul ca minorul, pe fondul divorțului dintre părinți, s-a confruntat cu anumite tulburări de comportament s-a preocupat de buna dezvoltare psihica a acestuia, ducându-l pe minor la unul dintre cei mai buni psihiatri si psihoterapeuți pediatrii din oraș. Tot pe acest fond, l-a consultat pe parat cu privire la decizia de a pleca sa lucrez in străinătate, pentru o perioada limitata de timp, si a luat împreuna hotărârea de a-l lăsa pe minor in grija pârâtului până la întoarcerea sa în țară.

In dorinta de a asigura minorului un viitor mai bun, a încheiat pentru acesta o asigurare financiara, la AXA Asigurări, pentru care plătește suma de 400 ron la trei luni pana cand minorul va împlini vârsta de 18 ani. De asemenea, in timpul cat a fost plecata in străinătate, pana in luna noiembrie, și-am îndeplinit obligațiile asumate prin tranzacție. In tot acest timp a vorbit săptămânal la telefon cu fiul său si i- a trimis jucării. Din motive întemeiate începând cu luna noiembrie si pana in luna februarie nu a mai putut tine legătura cu fiul său si nici trimite acestuia banii la care ma obligasem prin tranzacție.

Pârâta a precizat că in străinătate (Elveția), a fost victima unei infracțiuni, și ulterior a fost pusă sub protecție judiciară fiind cazata . asistenta victimelor unde accesul la telefon era interzis. Cu toate acestea, începând cu luna februarie a putut sa sun săptămânal sa vorbească cu minorul. A mai arătat pârâta că din acel moment si pana in prezent paratul ii restricționează in mod abuziv si cu rea credința legăturile cu minorul. Astfel, după întoarcerea în țară, deși i-a solicitat paratului sa vadă copilul de mai multe ori, acesta nu i-a dat voie.

În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 495 Cod civil.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților (f. 112- 125). Totodată au fost audiați martorii M. L. I. (f. 126- 127), M. M. D. (f. 128), S. S. (f. 129- 130), Dăeneanu T. C. (f. 131). Instanța a procedat la audierea minorului E. Ș. în camera de consiliu (f. 110) și a dispus atașarea dosarului nr._/212/2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 997 Cod Procedură Civilă care reglementează procedura ordonanței președințiale, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența unui drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie.

Instituția ordonanței președințiale, reglementată în art. 997- 1002 din noul Cod de procedură civilă, reprezintă un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.

Ca atare, acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții - și anumite condiții particulare, precum: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice, neprejudecarea fondului.

În prezenta cauză, reclamantul solicită: exercitarea autorității părintești asupra minorului E. Ș. în mod exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorului la tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și încetarea obligației reclamantului de plată a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civila nr._/24.07.2012, până la soluționarea dosarului nr._/212/2014, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate de pârâtă cu titlu de pensie de întreținere în perioada 01.08.2014 și până în prezent.

Pe de altă parte, pârâta solicită: înapoierea minorului de la reclamant și exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți, iar în subsidiar, aceasta solicită stabilirea dreptului de vizită în favoarea mamei după următorul program: pe perioada vacanței o săptămână în fiecare lună plus 2 weekenduri cu luarea minorului la domiciliul legal al pârâtei și minorului, în timpul școlii 2 weekenduri în fiecare lună, respectiv primul și al treilea week-end.

Totodată, intervenienții în interes propriu solicită: stabilirea în favoarea lor a unui program de vizită a minorului în fiecare week-end sau o dată la două weekenduri, începând de sâmbătă de la ora 10.00 și până duminică la ora 18.00 cu posibilitatea luării minorului la domiciliul lor.

Cercetând cererile deduse judecății pe calea ordonanței președințiale, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin sentința civilă nr._/24.07.2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus, cu privire la minor ca autoritatea părintească să îi revină exclusiv mamei, ca locuința minorului să fie stabilită la domiciliul mamei, același cu al bunicilor materni, situat în mun. C., .. 16 bis, jud. C., precum și obligația de plată a pensiei de întreținere în favoarea minorului, în sarcina reclamantului, în cuantum de 25% din veniturile salariale realizate ; s-a stabilit un program de vizită a minorului, în favoarea reclamantului.

Astfel, minorul E. Ș., născut la data de 24.02.2007, a locuit după divorțul părinților, împreună cu mama sa în locuința bunicilor- intervenienții din prezenta cauză, împreună cu bunicii materni S. G. și C., precum și unchiul matern, S. S..

În data de 18.07.2014, părinții minorului au încheiat o tranzacție sub semnătura privata, prin care au convenit, stabilirea domiciliului minorului la tată, exercitarea in comun a autorității părintești pentru perioada in care mama minorului este nevoita sa plece sa muncească in străinătate pentru o perioadă nedeterminată.

Totodată, prin tranzacția părților, s-a stabilit ca mama- S. Anișoara, să contribuie la creșterea și întreținerea fiului prin achitarea lunară a sumei de 150 euro către tatăl minorului, stabilindu- se totodată un program de vizitare a minorului care să-i permită mamei să păstreze legătura cu fiul său.

Cu privire condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța reține că aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Reclamantul E. B. este tatăl minorului E. Ș. și solicită instanței să dispună cu titlu provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/212/2014, ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să fie exercitată exclusiv de tată, cu stabilirea locuinței minorului la tată și obligarea mamei la plata pensiei de întreținere.

Astfel, pe rolul Judecătoriei C. este în curs de soluționare dosarul nr._/212/2014 având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului E. Ș..

În drept, instanța reține că potrivit art. 263 C.civ.: Principiul interesului superior al copilului:

(1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă.

Art.483 Cod civil: Autoritatea părintească

(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

(2) Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.

(3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.

Art. 398 Cod civil: Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Potrivit art. 403 Cod civil: Modificarea măsurilor cu privire la copil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.

Cu titlu prealabil, instanța constată că, pentru protejarea interesului superior al copilului, a apreciat ca fiind oportună administrarea unui probatoriu amplu în prezenta cauză, constând în luarea de interogatorii, audiere a martorilor, a minorului în vârstă de 8 ani, precum și atașarea dosarului de fond pentru valorificarea rezultatelor anchetei sociale.

Potrivit raportului de anchetă psihosocială întocmit în dosarul nr._/212/2014, minorul E. Ș. este elev în clasa I și se află în grija și întreținerea tatălui, fiind un copil dezvoltat corespunzător vârstei sale și bine îngrijit.

Reclamantul E. B. locuiește împreună cu minorul în C., ., . A, . apartament compus din trei camere și dependințe, complet mobilat și bine întreținut. Tot la această adresă locuiește și logodnica reclamantului, M. L. I., în vârstă de 26 de ani, necăsătorită și fără copii în întreținere, angajată la Intersat și care obține un venit lunar de 1400 lei.

După orele de școală, respectiv orele 11.30- 18.00, minorul este îngrijit de R. C., în vârstă de 52 de ani, la domiciliul acesteia, ce se află în vecinătatea locuinței reclamantului, pentru care acesta plătește lunar suma de 600 lei.

Totodată, în urma verificărilor efectuate la domiciliul legal al pârâtei și al intervenienților din C., .. 16 bis, s-a constatat că la această adresă locuiesc părinții pârâtei și fratele acesteia, S. S.. Soții S. și- au manifestat dorința de a păstra legături personale cu minorul, de care se simt atașați. Imobilul intervenienților este racordat la rețeaua de apă și este încălzit cu gaze, iar camerele sunt modest mobilate și neîntreținute.

Din răspunsurile părților la interogatoriile administrate, instanța reține următoarele: pârâta a lăsat minorul la tatăl lui pentru a pleca în străinătate în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, cu precizarea acesteia în sensul că „ am vrut să fie o probă practică pentru el, să învețe să fie tată”.

Totodată, pârâta a declarat că reclamantul era o persoană foarte rece, care și-a educat copilul lovindu- l.

Pe de altă parte, reclamantul a declarat că s-a preocupat de educația copilului și i-a sugerat pârâtei să transfere minorul la o altă școală, ocupându- se de formalitățile necesare pentru care era nevoie însă și de semnătura mamei.

Intervenienții au declarat că fiica lor a plecat în străinătate să muncească, și nu din cauza conflictelor cu ei. Totodată, au arătat că era firesc ca, odată cu plecarea mamei din țară, copilul să rămână cu tatăl lui, ce ar avea prioritate față de bunici.

Referitor la un incident din locuința bunicilor când a fost apelat serviciului de urgențe 112, au arătat că minorul i-a luat mamei sale telefonul și portofelul din poșetă și s-a încuiat într- o cameră, astfel încât a fost nevoie să se apeleze la poliție. Totodată, au precizat intervenienții că între timp minorul a deschis singur ușa și i-a înapoiat mamei lucrurile, incidentul reprezentând o formă de protest a copilului ce nu dorea ca mama lui să plece în străinătate, iar el să rămână cu tatăl.

Pentru a clarifica situația de fapt prezentă și condițiile în care este crescut și îngrijit minorul, respectiv relațiile afective cu membrii familiei, instanța a procedat la audierea martorilor M. L. I. (f. 126- 127), M. M. D. (f. 128), S. S. (f. 129- 130), Dăeneanu T. C. (f. 131).

Din declarația martorei M. L. I., logodnica reclamantului, ce conviețuiește cu acesta și cu minorul E. Ș., instanța reține că minorul este educat și îngrijit corespunzător vârstei sale.

Astfel, martora M. L. și reclamantul îl pregătesc pe minor pentru școală în fiecare dimineață și îl duc împreună la școală, de unde este luat de bona R., care stă cu copilul până la ora 18.00 când tatăl și logodnica se întorc de la serviciu. Acasă, copilul are un program bine organizat, pentru joacă și teme, iar în weekenduri cei trei își petrec timpul liber împreună în parc, la mall ori în vizite.

Martora a declarat că la începutul perioadei în care pârâta a plecat în străinătate, îl suna săptămânal pe minor, dar ulterior telefoanele ei s-au rărit și pentru o perioadă de timp nu au mai știut nimic de ea. A mai arătat martora că fratele pârâtei l-a scos pe copil la plimbare fără a solicita consimțământul tatălui, ci doar al bunicii paterne.

Nu în ultimul rând, martora M. L., care conviețuiește cu minorul, a declarat instanței că acesta s-a atașat de ea și comunică foarte bine împreună, ocazie cu care minorul i-a relatat, în mai multe rânduri, că bunicul o bătea pe mama sa.

Totodată, s-a arătat că în prima perioadă de școală, copilul a avut un comportament agresiv, motiv pentru care învățătoarea le-a recomandat să- l ducă la psihologul școlii, astfel încât, după o terapie de câteva luni, comportamentul acestuia s-a îmbunătățit.

Martora a mai declarat că în momentul în care pârâta a adus niște lucruri de- ale copilului, au descoperit o rețetă medicală din care rezulta că minorul a luat tratament în perioada mai 2014 pentru afecțiunea ADHD. Ulterior, reclamantul a reușit să ia legătura cu medicul psihiatru ce recomandase tratamentul, iar acesta a recunoscut că este posibil ca minorul să nu sufere de această afecțiune.

Reclamantul și logodnica lui se ocupă de programul zilnic al minorului, și încearcă să- și organizeze timpul astfel încât să se ocupe permanent de acesta și să- i asigure stabilitate emoțională. A mai precizat martora că reclamantul este mai autoritar cu minorul, pentru că într- o familie trebuie ca cineva să preia frâiele, iar acesta comunică mai bine cu copilul pentru că se coboară la mintea lui.

Cel de- al doilea martor propus de reclamant, M. M. D., a declarat instanței că îl cunoaște pe minor din vizitele familiei, și apreciază că pârâta nu reușea să- l educe corect și să se impună în fața copilului întrucât acesta avea un temperament puternic.

Martora apreciază că mediul în care locuia copilul îl influența negativ întrucât acesta avea momente în care fie nu comunica cu cei din jur, fie vorbea urât. Din momentul în care a trecut în îngrijirea tatălui, în comportamentul copilului s-a observat o schimbare în bine.

Martora a mai declarat că între pârâtă și părinții ei existau certuri, și în perioada în care pârâta a fost plecată în străinătate se lua legătura cu ea cu dificultate, mai exact doar în momentul în care ea suna la telefon.

Totodată, martora a arătat că minorul nu vorbește deloc despre bunicii lui, în schimb spune că îi este dor de mama lui. Totodată, în opinia martorei, bunicii reprezintă un pericol pentru copil întrucât au un comportament necivilizat constând în hărțuire și în faptul că pândesc copilul la școală, astfel încât există riscul să- l ia pe copil fără știrea tatălui.

Pe de altă parte, martorul S. S., fratele pârâtei, a declarat că s-a ocupat de creșterea și educarea minorului alături de mamă și bunici. Martorul a recunoscut că între pârâtă și părinții lor au existat mici discuții legate de faptul că aceasta dorea să plece în străinătate să muncească, iar părinții nu erau de acord, apreciind că fiica lor are un salariu bun în România, de aproximativ 1400 lei.

A mai arătat martorul că la discuțiile dintre pârâtă și intervenienți, minorul nu asista, și din momentul în care copilul a fost luat de tatăl lui, acesta din urmă le-a restricționat bunicilor și unchiului accesul la copil, astfel încât l-au văzut de aproximativ trei ori în opt luni.

Mai demult copilul le-a declarat că abia așteaptă să se întoarcă în locuința bunicilor, însă în prezent S. S. nu știe dacă minorul mai dorește acest lucru.

Martorul a declarat că reclamantul avea un comportament agresiv față de fosta lui soție și față de copil.

Întrebat cu privire la apelurile efectuate de pârâtă la serviciul de urgențe 112, martorul S. S. a relatat două evenimente: momentul în care minorul a luat telefonul și portofelul mamei și s-a încuiat în casă, iar pârâta, panicată, a sunat la 112 pentru a- și recupera lucrurile; un alt eveniment petrecut în locuința bunicilor cu puțin înainte de plecarea pârâtei în străinătate, când a avut discuții cu tatăl ei, astfel încât aceasta a apelat din noul la serviciul de urgente 112.

Referitor la comportamentul copilului și starea lui de sănătate, martorul a relatat că la un moment dat minorul a mers la terapeut ce i-a prescris un tratament pentru că era prea vioi, și apoi s-a liniștit.

În final, martorul Dăeneanu T. C., unchiul pârâtei, a declarat instanței că atunci când pârâta a hotărât să plece în străinătate părinții ei nu au fost de acord. Martorul apreciază că bunicii nu au o influență negativă asupra copilului, iar tatăl acestuia a fost absent din viața copilului.

Instanța a audiat minorul și a constatat că acesta este bine îngrijit și educat de către tată și logodnica lui. Din relatările acestuia, rezultă că în prezent minorul beneficiază de atenția tatălui și de un program bine organizat, adecvat vârstei sale.

Intrebat fiind despre relația cu mama sa, copilul a mărturisit că îi este dor de mamă, că și-ar dori să o vadă pentru o oră, două, și că în perioada în care mama a fost plecată în străinătate vorbeau la telefon.

Pe de altă parte, minorul a mai arătat că « tataie și mamaie sunt pensionari și se mai ceartă cu mama. .- au certat de vreo patru ori, se auzea din față cum țipa la ea, o mai și bătea din când în când…Cu bunicii nu vreau să stau, ei or să mă ia cu Poliția. A mai venit poliția de 3 ori la bunici acasa pentru că o băteau pe mami ».

La interpelarea instanței dacă dorește să rămână în locuința tatălui, copilul a declarat că « asta își dorește cel mai mult pentru că la tata este de 100 de ori mai curat, iar la bunici era mucegai și mai creșteau și gândaci ».

In plus, a mai arătat minorul că ar vrea să se întâlnească cu mama lui, dar cu bunicii nu pentru că îi este frică deoarece se ceartă cu tata, cu precizarea că s-au certat și acum (în incinta Judecătoriei, cu ocazia audierii minorului) și i-a dat poliția afară.

Prin urmare, față de situația de fapt rezultată din probele cauzei, instanța apreciază că în prezent reclamantul se bucură de aparența de drept pentru următoarele considerente:

Prin aplicarea textului de lege la situația rezultată din probe, reiese că în prezent, împrejurările ce au condus la atribuirea autorității părintești exclusive asupra minorului în favoarea pârâtei, prin sentința civilă nr._/2012, s-au schimbat.

Astfel, în iulie 2014 pârâta a hotărât să plece în străinătate în căutarea unui loc de muncă, și a convenit cu fostul soț, să- i încredințeze creșterea și îngrijirea minorului E. Ș., până la întoarcerea ei în țară.

Din probele cauzei, rezultă fără putință de tăgadă, că în prezent, minorul s-a adaptat în locuința tatălui, fiind îngrijit corespunzător de acesta din urmă și logodnica lui.

Prin urmare, chiar și în ipoteza în care tatăl ar fi fost absent din viața fiului său în urma divorțului, rezultă că odată cu plecarea mamei în străinătate, acesta și-a asumat în mod serios rolul de tată. De altfel, pârâta însăși a declarat că acesta este motivul pentru care a decis ca minorul să rămână în grija tatălui și nu a bunicilor, respectiv nevoia de a învăța să se comporte ca un tată activ pentru copil.

Ținând cont și de rezultatul anchetei sociale și declarațiile martorilor conform cărora din momentul în care s-a mutat la tatăl său, comportamentul minorului s-a îmbunătățit, rezultă că reclamatul de bucură de aparența dreptului în prezenta cauză.

În ceea ce privește condiția urgenței, instanța apreciază de asemenea, că din probele cauzei, și această condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale este îndeplinită.

Din punct de vedere teoretic, caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acesteia, și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În prezenta cauză, urgența luării măsurii este justificată în principal de interesul superior al copilului de a beneficia de îngrijirea părintească, dar și de stabilitatea mediului familial.

Reținând dezvoltările teoretice referitoare la cuprinsul noțiunii interes al copilului, instanța constată că în speță nu este oportună și nu corespunde nevoilor minorului ca autoritatea parintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.

Astfel, exercitarea în comun a autorității părintești, care prin definiție presupune consultarea între părinți în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea minorului, nu este posibilă în prezent. Acesta deoarece, pe o parte, în perioada în care pârâta a locuit în străinătate, reclamantul nu a putut să o contacteze telefonic în mod constant, ci numai atunci când pârâta alegea să îl sune pentru a se interesa de fiul minor; iar pe de altă parte, dat fiind statutul actual al pârâtei, ce a fost victima unei infracțiuni în străinătate, iar în prezent este găzduită într- un centru pentru protecția victimelor (martorilor cu identitate protejată).

Prin urmare, având în vedere interesul minorului, instanța apreciază că este în interesul acestuia ca autoritatea părintească să fie exercitată în prezent de către tatăl- reclamant, mai ales că minorul este atașat de tată, ce se preocupă de îngrijirea fiului și are posibilitatea de a- i asigura un climat de liniște și siguranță necesară creșterii întru-un mediu sănătos si normal. Or, în prezent, pârâta nu a dovedit că beneficiază de condițiile necesare locative pentru îngrijirea minorului, în condiții optime vârstei și stării lui afective.

Pe cale de consecință, se impune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului E. Ș. (născut la data de 24.02.2007) să fie exercitată în mod exclusiv de către tată (reclamant), până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014, urmând a se stabili locuința minorului E. Ș. la reclamant, până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Totodată, instanța reține că reclamantul a achitat către pârâtă, în favoarea minorului, pensie de întreținere, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr_/2012. Or, scopul acordării pensiei de întreținere a fost stabilit de legiuitor în vederea creșterii, educării și pregătirii profesionale în mod constant și efectiv a minorului.

Așadar, atâta vreme cât, minorul se află în continuare la domiciliul reclamantului dar și în întreținerea acestuia, nu se mai justifică la acest moment îndeplinirea de către reclamant a obligației de plată a pensie de întreținere către pârâtă, sumele de bani la care a fost obligat putând fi folosite de către reclamant direct și strict în interesul minorului, respectiv pentru continuarea pregătirii sale profesionale, dar și pentru creșterea și educarea sa.

Având în vedere că pârâta nu se mai ocupă de multă vreme de întreținerea minorului prin asigurarea celor necesare traiului dar și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, practic, prin încasarea la acest moment a pensiei de întreținere pentru fiul îl privează pe acesta din urmă de dreptul său de întreținere, sumele respective nemaiputându-și atinge finalitatea pentru care au fost dispuse cu titlu de obligație de către instanța de tutelă în sarcina tatălui reclamant.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, prin prisma asigurării interesului superior al copilului, instanța va dispune sistarea plății pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul în favoarea minorului prin Sentința civilă nr._/24.07.2012 a Judecătoriei C., până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Pentru aceleași considerente, se va obliga pârâta la plata unei pensii lunare de întreținere către reclamant și în favoarea minorului E. Ș. în cotă de 25% din venitul net obținut, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economia națională, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 26.03.2015 și până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Concluzionând, instanța apreciază că în prezent, este în interesul minorului E. Ș., ca până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr_/212/2014, să rămână în grija tatălui său, care îi oferă fiului un mediu potrivit creșterii și educării, mediu în care minorul s-a adaptat și în care dorește să locuiască în continuare.

Astfel, cu ocazia ascultării minorului, instanța a avut percepția directă a dorinței acestuia exprimate în sensul de a locui în continuare împreună cu tatăl său, cu mențiunea că îi este dor de mamă, și ar dori să o vadă din când în când.

Pe de altă parte, judecătorul a constatat cu propriile simțuri, o aversiune a minorului față de bunici și locuința acestora, cauzată de conflictele petrecute în casa bunicilor între mama sa și aceștia, la care minorul a fost martor, sau pe care le-a perceput indirect.

Minorul a relatat instanței că mama lui se certa des cu bunicii, iar bunicul o bătea uneori pe aceasta, astfel încât trebuie să vină poliția.

Susținerile minorului se coroborează cu declarațiile martorilor, care au confirmat că, cel puțin de două ori, pârâta a sunat la serviciul de urgențe 112, o dată pentru că minorul se încuiase în casă cu lucrurile personale ale mamei, și o dată în ajunul plecării pârâtei în străinătate, pe fondul certurilor cu intervenientul Spiridion G. (tatăl pârâtei și bunicul minorului).

Prin urmare, instanța constată că minorul își amintește în prezent cu temere de locuința bunicilor și mărturisește că nu vrea să se mai întoarcă la ei, pentru că locuința nu e îngrijită, iar bunicii l-ar lua cu forța cu ajutorul poliției.

În aceste condiții, chiar dacă bunicii manifestă afecțiune pentru nepotul lor, și doresc menținerea unor relații apropiate, firești raporturilor dintre bunici și nepoți, instanța apreciază că în prezent, nu este oportun ca minorul să revină în locuința bunicilor ori să aibă un program de vizită la aceștia.

Astfel, din probele cauzei instanța constată că bunicii nu au exercitat violențe fizice sau verbale asupra minorului, dar au avut un asemenea comportament față de fiica lor- mama minorului, în prezența acestuia, motiv pentru care pârâta a apelat la ajutorul organelor de poliție în mai multe rânduri. Or, copilul a perceput toate aceste conflicte, care în timp, l- au afectat emoțional, astfel încât, în prezent, instanța a perceput în mod direct temerea minorului la ideea revederii cu bunicii în locuința acestora.

Pentru toate aceste considerente, dat fiind interesul copilului de a menține legătura cu ambii părinți, și de a nu- i fi afectat dreptul de a se bucura de atenția și afecțiunea ambilor părinți, se impune ca locuința minorului să fie stabilită la tată, iar mama să beneficieze de program de vizitare a minorului.

În condițiile în care nu s-a dovedit că între părinți există o comunicare reală, centrată pe nevoile copilului lor, instanța apreciază că se impune de urgență, restabilirea legăturii dintre mamă și fiu, într-o măsură în care să dea posibilitatea mamei să reia și să consolideze legătura cu fiul său.

Astfel, se va admite cererea reconvențională subsidiară a pârâtei prin încuviințarea legăturilor personale cu minorul E. Ș., după următorul program:

-în ultimul week-end din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10:00 până la ora 18:00 și duminica de la ora 10:00 la ora 16:00, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul actual al pârâtei S. Anișoara, altul decât domiciliul intervenienților S. G. și S. C.; cu obligarea de a- l duce pe minor la sfârșitul programului la domiciliul reclamantului.

-o săptămână în vacanța de vară, cu posibilitatea luării minorului la domiciliul actual al pârâtei, altul decât domiciliul intervenienților S. G. și S. C.; cu obligarea de a- l duce pe minor la sfârșitul programului la domiciliul reclamantului.

În ceea ce privește modalitatea în care se va desfășura programul de vizită al mamei, instanța a apreciat că în prezent, nu este oportun ca minorul să meargă în locuința bunicilor, motiv pentru care pârâta va posibilitatea luării minorului la domiciliul său actual, dar altul decât domiciliul intervenienților S. G. și S. C..

Pentru motivele de fapt mai sus analizate, cererea intervenienților de încuviințare a unui program de vizită a nepotului lor, se respinge, pe calea ordonanței președințiale, întrucât, la acest moment, o asemenea măsură ar presupune expunerea minorului la un mediu pe care acesta îl percepe drept negativ.

În ceea ce privește îngrijirea minorului și starea lui de sănătate, este de menționat că din probele cauzei instanța nu a perceput existența unor indicii temeinice de aplicare a unor rele tratamente minorului, astfel încât apărările părților cu privire la tratamentul medical urmat de copil, nu au avut înrâurire asupra soluției pronunțate (operând prezumția că ambii părinți sunt interesați de starea de sănătate a minorului și iau măsurile necesare în funcție de interesul acestuia).

În ceea ce privește cererea reclamantului și a pârâtei- reconveniente, raportat la cerințele impuse de art. 997 C proc civ, instanța apreciază ca fiind îndeplinită condiția vremelniciei întrucât măsurile dispuse au caracter temporar, până la soluționarea în primă instanța a dosarului nr_/212/2014 de pe rolul Judecătoriei C..

Nu în ultimul rând, dat fiind specificul raporturilor de familie și imperativul asigurării permanente a interesului superior al copilului, măsurile dispune nu prejudecă fondul cauzei, întrucât măsurile luate au doar rolul de a asigura minorului E. Ș. un mediu stabil și sigur, în care să beneficieze de grijă părintească și stabilitate emoțională, până la soluționarea dosarului în care este disputată exercitarea autorității părintești.

Pentru aceste motive, capătul de cerere principal privind restituirea sumelor de bani reprezentând întreținere, va fi respins, întrucât ar încălca cerința neprejudecării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul E. B., CNP_, cu domiciliul în Constanta, ., nr. 35, ., ., J. C., în contradictoriu cu pârâta S. ANIȘOARA, CNP_, cu domiciliul în Constanta, .. 16 bis, J. C., astfel cum a fost modificată.

Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului E. Ș. (născut la data de 24.02.2007) de către tată (reclamant), până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Stabilește locuința minorului E. Ș. la reclamant, până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Obligă pârâta la plata unei pensii lunare de întreținere către reclamant și în favoarea minorului E. Ș. în cotă de 25% din venitul net obținut, dar nu mai puțin decât salariul minim pe economia națională, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 26.03.2015 și până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Dispune sistarea plății pensiei de întreținere la care a fost obligat reclamantul în favoarea minorului E. Ș. prin sentința civila nr._/24.07.2012 a Judecătoriei C., până la soluționarea în primă instanță a dosarului nr._/212/2014.

Respinge capătul de cerere privind restituirea sumelor de bani reprezentând întreținere ca neîntemeiat.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamanta S. ANIȘOARA.

Stabilește ca, până la soluționarea dosarului nr._/212/2014, pârâta- reclamantă S. ANIȘOARA să aibă legături personale cu minorul E. Ș., după următorul program:

Respinge celelalte capete de cerere reconvenționale, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de intervenție formulată de intervenienții S. G., CNP_ și S. C., CNP_, ambii cu domiciliul C., . 16 bis, jud C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. A. în C., .. 92, J. C., ca neîntemeiată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, la Judecătoria C..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.07.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Meral F. M. B.

Red jud M. F /10.07.2015

Tehn Red gref M.B/10.07.2015

6 ex

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr....		Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8430/2015.... →

Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8078/2015. Judecătoria CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8078/2015. Judecătoria CONSTANŢA