Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9082/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9082/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 9082/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9082
Ședința publică din data de 25.08.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. E. A.
Grefier: M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. M. C., reclamant H. C. C. și pe pârâta ., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra necompetenței materiale și teritoriale a instanței au avut loc în ședința publică din 24.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 25.08.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanții D. M.-C. și
H. C. C. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței instituirea de măsuri provizorii
pe cale de ordonanță președințială constând în:
-obligarea pârâtei să sisteze comercializarea în cadrul magazinelor „C."
pe care le operează pe teritoriul României a tuturor mărfurilor marca
Palmolive ce poartă pe ambalaje denumiri identice sau similare cu marca
înregistrată „Hygiene Plus" asupra căreia reclamanții au drepturi
exclusive, această măsură urmând a-și produce efectele până la
soluționarea definitivă a acțiunii civile ce urmează a fi introdusă împotriva
persoanelor ce se fac vinovate de încălcarea drepturilor reclamanților
asupra mărcii menționate;
-instituirea sechestrului asupra tuturor mărfurilor menționate ce încalcă
dreptul reclamanților asupra mărcii înregistrate „Hygiene Plus", mărfuri
deținute, depozitate și oferite spre vânzarea în spațiile operate de pârâtă pe
teritoriul României;
-descrierea detaliată, cu prelevare de eșantioane, a mărfurilor ce aduc
atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamanților și
prelevarea documentelor comerciale și financiare referitoare la aceste
mărfuri;
-obligarea pârâtei să înfățișeze documentele comerciale și financiare
referitoare la: i) cantitatea de mărfuri dintre cele menționate mai sus
achiziționată, primită spre comercializare sau intrată cu orice alt titlu în
evidențele contabile ale societății, precum și sumele de bani plătite
furnizorilor pentru aceste mărfuri; ii) cantitatea din aceste mărfuri
comercializată până la data prezentării documentelor, iii) cantitatea din
aceste mărfuri aflată în stoc la data prezentării documentelor.
În susținerea cererii arată că reclamanții D. M.-C. și H. C.-C. sunt titularii
mărcii înregistrate „Hygiene Plus", calitate care le conferă acestora drepturi exclusive
asupra mărcii în acord cu disp. art. 36 alin. (1) din Legea nr. 84/1998.
Marca națională combinată „Hygiene Plus" este înregistrată la O.S.I.M. sub nr.
_, având dată de acordare 07.12.2011 și dată de expirare 21.04.2021, aceasta
referindu-se la produsele și serviciile încadrate conform clasificării Nisa în categoriile
3, 16, 35, 38, respectiv:
„3. Inălbitori și alte preparate pentru spălare; preparate pentru curățare,
lustruire, degresare și preparate abrazive; săpunuri; parfumerie, uleiuri esențiale,
cosmetice, loțiuni pentru păr, pastă de dinți.
16. H., carton și produse din aceste materiale neincluse în alte clase;
tipărituri; articole de legătorie; fotografii; papetărie; adezivi pentru papetărie sau
menaj; materiale pentru artiști; pensule; mașini de scris și articole de birou (cu
excepția mobilierului); material didactic sau pentru învățământ (cu excepția
aparatelor); materiale plastice pentru ambalaj (neincluse în alte clase); caractere
tipografice; forme de tipar.
35. Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou.
38. Telecomunicații".
Publicitatea înregistrării mărcii s-a realizat în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială nr. 4/2011 din data de 29.04.2011, capitolul Prima publicare și nr. 12/2011
din data de 29.12.2011, capitolul Publicare marcă.
Raportat la cele mai sus arătate, menționează faptul că drepturile exclusive
ale reclamanților asupra mărcii dau naștere obligației corelative a tuturor celorlalte subiecte de drept de a nu utiliza fără consimțământul titularilor, în activitatea
comercială, un semn sau o denumire identice sau similare cu marca înregistrată
„Hygiene Plus".
Cu toate acestea, obligația menționată mai sus a fost nesocotită de către . (România) SRL. În concret, utilizarea fară drept de către societatea
la care a făcut referire a unui semn identic cu marca „Hygiene Plus" s-a materializat
în comercializarea sub brand-ul „Palmolive", gama „Hygiene-Plus", a unor produse
încadrate conform clasificării Nisa în clasa nr. 3 (de exemplu săpun lichid Palmolive
Hygiene Plus Family, Palmolive Hygiene Plus Sensitive, Palmolive Hygiene Plus
Fresh;, precum și în publicitatea realizată gamei de produse menționată, activitate
publicitară în care este folosită denumirea „Hygiene Plus".
Precizează că în baza înregistrării mărcii „Hygiene Plus" titularii
acesteia sunt singurii îndreptățiți să o folosească pentru a comercializa produse din
categoria nr. 3 conform clasificării Nisa, respectiv „înălbitori și alte preparate pentru
spălare; preparate pentru curățare, lustruire, degresare și preparate abrazive; săpunuri;
parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr, pastă de dinți". In lipsa
acordului reclamanților, nici .) SRL și nicio altă
persoană fizică sau juridică nu poate comercializa sub această denumire sau sub o
denumire asemănătoare produse din aceeași categorie.
Luând cunoștință despre comercializarea pe piața românească a produselor
indicate care aduc atingere drepturilor lor exclusive asupra mărcii, reclamanții au
comunicat către .) SRL, comerciantul care, aparent, a
săvârșit respectiva faptă ilicită, la data de 10.03.2015, prin intermediul executorului
judecătoresc, o Notificare prin care puneau în vedere societății ca începând cu data
primirii acesteia să înceteze a mai folosi denumiri identice sau similare cu marca
„Hygiene Plus" în orice modalitate în activitatea comercială și ca în termen de 15 zile
de la data primirii Notificării să procedeze la retragerea de pe piață a tuturor produselor
ce poartă denumiri identice sau similare cu marca înregistrată.
Ca răspuns la Notificarea expediată, prin Adresa datată 23.04.2015 . (România) SRL a arătat faptul că, în vederea soluționării amiabile a situației,
a decis încetarea utilizării sintagmei „Hygiene Plus" pe piața din România pe ambalajul
produsului său de portofoliu Palmolive. Prin aceeași adresă se precizează faptul că
începând cu 01.04.2015 societatea a încetat comercializarea produselor în discuție către
partenerii săi locali, dar că pentru dispariția de pe piață a produselor intrate deja în
circi itul comercial este necesară o perioadă de cel puțin 6 luni.
În pofida acestei atitudini a .) SRL, în urma
cercetărilor efectuate de reclamanți a rezultat faptul că, chiar și după data de 01 04.2015 la care societatea susține că a încetat comercializarea produselor ce aduc
atigere drepturilor reclamanților, astfel de produse au continuat a fi expuse spre
vânzare pe rafturile hypermarketurilor, ale supermarketurilor și ale altor magazine mai
mici.
In acest context, relevant pentru prezenta cerere este faptul că după
momentul la care între reclamanți și .) SRL s-a
purtat corespondența la care a făcut referire, produse marca Palmolive care
poartă pe ambalaj denumiri identice sau similare cu marca înregistrată „Hygiene
Plus" au continuat să fie comercializate în magazinele tip hypermarket „C."
operate de pârâta .. În dovedirea acestui aspect
indică Factura fiscală nr._/25.07.2015 emisă de magazinul C. City Park
C. al societății pârâte și bonul fiscal aferent care atestă faptul că la data
respectivă societatea pârâtă oferea spre vânzare săpun lichid Palmolive Hygiene Plus
sortimentul Family.
Prin prisma situației de fapt mai sus descrise, apreciază că în cauză sunt
îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de lege pentru instituirea, în urma unei
judecăți urgente și cu precădere desfășurată conform normelor ce reglementează
procedura ordonanței președințiale, a unor măsuri provizorii necesare apărării
drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamanților.
În ceea ce privește condițiile pentru instituirea măsurilor provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală arată că, o primă cerință este ca reclamantul să fie titularul dreptului de proprietate
intelectuală. Aceasta este îndeplinită în speță, în condițiile în care, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune, reclamanții H. C.-C. și
D. M.-C. sunt titularii mărcii naționale combinate „Hygiene Plus" nr.
_.
O a doua condiție vizează situația în care dreptul de proprietate intelectuală face
obiectul unei acțiuni de încălcare ilicite, actuale sau iminente.
Apreciază că și această a doua condiție este îndeplinită, din situația de fapt mai
sub prezentată rezultând cu evidență faptul că, prin producerea și comercializarea
mărfurilor constând în săpun lichid Palmolive Hygiene Plus, .>(România) SRL a săvârșit o încălcare a drepturilor exclusive ale reclamanților asupra
nurcii „Hygiene Plus". Această încălcare este una actuală - produsele se află în
prezent în circulație în circuitele comerciale pe piața din România.
Așa cum rezultă din dispozițiile OUG nr. 100/2005 și cum a
statuat și doctrina, cererea poate fi formulată împotriva persoanei care a încălcat un
drept al reclamantului, chiar dacă acesta este doar un intermediar (a se vedea G.
Boi oi ș.a., Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Vol. II Art. 527 -
1113, Ed. Hamangiu, București, 2013, pp. 533-535.). În speță societate pârâtă, prin
comercializarea mărfurilor marca Palmolive la care se referă, încalcă drepturile
reclamanților, chiar dacă are doar poziția de intermediar între producătorul mărfurilor
și utilizatorul final. În acest sens relevante sunt atât dispozițiile art. 9 alin. (2) din OUG
nr. 100/2005, societatea pârâtă fiind un intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț în scop de încălcare a drepturilor de proprietate industrială protejate aparținând reclamanților, cât și dispozițiile art. 8 alin. (1) lit, a) și d), societate pârâtă
deținând în scop comercial mărfuri contrafăcute și intervenind în procesul de
distribuire/comercializare a acestor mărfuri.
Cea de-a treia cerință ce trebuie îndeplinită vizează situația în care acțiunea
ilicita ce afectează dreptul de proprietate intelectuală riscă să cauzeze titularului un prejudiciu greu de reparat.
Această cerință, instituită de art. 979 alin. (1) C.proc.civ., este similară cerinței
urgenței din materia ordonanței președințiale, condiție de
asemenea îndeplinită în cauză. În concret, prejudiciul ce poate fi încercat de reclamanți
constă în afectarea caracterului distinctiv al mărcii, ceea ce determină existența riscului
de confuzie între produsele comercializate sub marca „Hygiene Plus" de către
reclamanți sau de către alte persoane, cu acordul acestora și produsele litigioase ce poartă pe ambalaj, fără acordul titularilor mărcii, denumiri identice sau similare cu
aceasta. O asemenea situație, perpetuată în timp, se poate materializa în atingerea adusă
numelui comercial al comercianților care utilizează în mod legal marca înregistrată,
în pierderile materiale determinate de scăderea volumului vânzărilor, în pierderea
clientelei, etc.
Relevant în contextul analizei îndeplinirii acestei cerințe este faptul că marca
înregistrată „Hygiene Plus" este utilizată, cu acordul titularilor acesteia, în activitatea
comercială a ., societate ai cărei asociați sunt reclamanții. Societatea menționată comercializează sub marca „Hygiene Plus" o gamă largă de produse de curățenie și
igienă. In aceste condiții, utilizarea de către .) SRL
a unei denumiri identice sau similare cu marca înregistrată „Hygiene Plus"
pentru produse de curățenie și igienă (produse în mod evident identice sau
similare cu produsele pentru care a fost înregistrată marca și care sunt
comercializate utilizând marca de către .) prejudiciază
nu numai titularii mărcii, ci și societatea comercială care desfășoară activități
comerciale utilizând în mod legal marca.
De asemenea se impune a fi avută în vedere și opinia exprimată în doctrină în
sensul că cerința urgenței se prezumă a fi îndeplinită în cazul drepturilor de
proprietate intelectuală, deoarece actele de încălcare a acestora sunt succesive, sunt
săvârșite în activități comerciale, efectele patrimoniale ale încălcării drepturilor sunt
amplificate pe măsura trecerii timpului (a se vedea S. F., Proceduri civile în
materia drepturilor de proprietate intelectuală, Ed. Universul Juridic, București, 2013,
156).
Și ultimele două condiții pentru instituirea măsurilor provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală, vizând caracterul vremelnic al măsurilor și neprejudecarea fondului, sunt întrunite în speță.
Caracterul vremelnic al măsurilor rezultă chiar din formularea art. 979
C.proc.civ., textul făcând referire la „măsuri provizorii". În același sens, conform
solicitării reclamanților măsurile solicitate urmează a dăinui până la soluționarea
definitivă a acțiunii de fond ce urmează a fi intentată de aceștia împotriva persoanelor
fizice sau juridice (în special .) SRL) care se fac
vinovate de săvârșirea faptele de încălcare a drepturilor reclamanților asupra mărcii.
Inclusiv măsurile de conservare a elementelor de probă, solicitată prin capetele 3 și 4
de cerere, au caracter vremelnic prin raportare la natura lor.
Caracterul vremelnic al măsurilor este asigurat de dispozițiile art. 979 alin. (4)
teză a Il-a C.proc.civ., în aplicarea acestor prevederi instanța urmând a fixa, odată cu
dispunerea măsurilor provizorii, termenul în care urmează a fi introdusă acțiunea de
fond, sub sancțiunea prevăzută de alin. (6) al aceluiași articol. În mod evident măsurile
ce se solicită a fi dispuse nu vor ființa sine die, durata lor limitată în timp fiind
determinată inclusiv prin responsabilizarea reclamantului în ceea ce privește sesizarea
grabnică a instanței cu o acțiune de fond care să tranșeze litigiul ivit cu privire la încălcarea drepturilor asupra mărcii.
Neprejudecarea fondului este strâns legată de limitarea prezentei cereri,
soluționată conform regulilor aplicabile ordonanței președințiale, la cercetarea
aparenței dreptului invocat de reclamanți. în cauză instanța urmează a „pipăi" fondul
problematicii deduse judecății, făcând o analiză a acestuia în limitele necesare
aprecierii temeiniciei cererii de instituire a măsurilor provizorii.
În drept invocă disp. art. 979, art. 997 și urm. C.proc.civ., OUG nr. 100/2005.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără interes sau fără obiect obiect întrucât a încetat comercializarea produselor Palmolive Hygiene-plus, retrăgând produsele de la raft sau respingerea cererii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat necompetența materială a Judecătoriei C. raportat la disp. art. 998 c.p.civ și faptul că fondul dreptului se referă la contrafacerea unei mărci, bun patrimonial și evaluabil în bani, nefiind incidente disp. art. 94 lit. h c.p.civ.
Competența judecătoriei este limitată la acele cereri menționate în art. 94 c.p.civ, articol de strictă interpretare și aplicare. Pe cale de consecință, dacă nu ne aflăm în prezența unei cereri din cele menționate la art. 94, în absența unei prevederi contrare, instanța competentă va fi reprezentată de tribunal.
Având în vedere că fondul prezentului litigiu, respectiv contrafacerea unei mărci, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 94 c.p.civ, precum și faptul că nu există nicio dispoziție într-o lege specială care să stabilească expres instanța competentă, rezultă că în această situație competența de soluționare a cazului trebuie dedusă tribunalului.
Totodată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței în baza art. 107 c.p.civ.
Se arată că deși art. 113 c.p.civ instituie o competență alternativă a instanțelor, din modul cum a fost formulată acțiunea reiese că reclamanții înțeleg că pretinsa faptă ilicită ar fi fost săvârșită pe întreg teritoriul României și prejudiciul s-a produs în consecință, astfel încât, în lipsa unei determinări efective a locului în care s-ar fi produs prejudiciul, instanța competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Tribunalul București.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
În ședința publică din 24.08.2015 s-a depus la dosar de către Colgate-Palmolive (R.) SRL cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei.
În aceeași ședință instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Procedând la soluționare cu prioritate a excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul cauzei, reclamanții au solicitat instituirea de măsuri provizorii pe cale de ordonanță președințială, în condițiile art. 979, art. 997 și urm. C.proc.civ., corob cu OUG nr. 100/2005, respectiv măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
Sub un prim aspect se reține că nici Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, nici O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială nu prevăd o competență specială de judecare.
Potrivit art. 979 al.4 c.p.civ, instanța soluționează cererea potrivit dispozițiilor privitoare la ordonanța președințială, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 998 c.p.civ rep, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
În cauză, fondul dreptului se referă la contrafacerea unei mărci, bun patrimonial și evaluabil în bani.
Acțiunea în contrafacere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 84/1998 nu se încadrează în sfera litigiilor ce atrag competența materială a judecătoriei, astfel cum este reglementată de art. 94 C.pr.civ.
Potrivit art. 95 C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, acest text consacrând astfel plenitudinea de competență a tribunalului în virtutea căreia acesta este competent să se pronunțe asupra oricărei cereri care nu este dată prin codul de procedură civilă ori prin legi speciale în competența altor instanțe.
Având în vedere plenitudinea de competență a tribunalului pentru judecata în primă instanță și lipsa unei prevederi legale care să consacre în favoarea altei instanțe judecătorești competența de judecare a cauzelor în materia drepturilor de proprietate intelectuală, instanța reține că tribunalul este competent material să judece prezenta cauză.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. instanța reține următoarele:
Potrivit art. 107 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C.pr.civ, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 – 112, este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Astfel, în pricinile relative la obligațiile izvorâte din comiterea unor fapte ilicite, competența teritorială de judecare a cauzei este alternativă, reclamantul fiind îndreptățit să învestească oricare dintre instanțele competente potrivit legii.
În cauza de față, fapta ilicită care se impută pârâtei este comercializarea unor bunuri prin care se încalcă prerogativele ce alcătuiesc dreptul exclusiv de proprietate intelectuală al reclamanților.
Aceste bunuri au fost comercializate și prin punctul de lucru C. City Park din C., astfel cum rezultă din factura fiscală . nr. 7450950PJ/25.07.2015 și bonul fiscal aferent.
În consecință, instanța reține că în cauză sunt incidente disp. art. 113 al.1 pct. 9 c..p.civ, instanțele din municipiul C. fiind competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza având în vedere faptul că în circumscripția acestora s-a săvârșit, în parte, fapta pretins ilicită, astfel că urmează să respingă excepția necompeenței teritoriale.
Pentru considerentele arătate instanța, urmează să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C.-Secția I Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. ca neîntemeiată.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții D. M.-C. cu domiciliul ales la av G., M. si Carasca- SCA, din Constanta, ., nr. 15, .. A, . C. și H. C. C. cu domiciliul ales la av G., M. si Carasca- SCA, din Constanta, ., nr. 15, .. A, . C. în contradictoriu cu pârâta . cu sediul in sector 3, București, .. 73 -75 în favoarea Tribunalului C.- Secția I Civilă.
Fără cale de atac în ceea ce privește soluția dată excepției necompetenței materiale. Cu cale de atac odată cu fondul în ceea ce privește soluția dată excepției necompetenței teritoriale.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. A. M. O.
Red jud. D.E.A./26.08.2015
Tehnored.gref. M.O./2com/26.08.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
