Acţiune în constatare. Sentința nr. 2932/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2932/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2932/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2932/2015
Ședința publică din data de 13.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte - G. M.
Grefier - C. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâții P. H. și Șapte P., având ca obiect acțiune în constatare - hotărâre care ține loc de act autentic.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 13.03.2015 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.04.2014, sub număr dosar_/ 212/ 2014, reclamantul C. S. a chemat în judecată pe P. H. și Șapte P., solicitând instanței să constate intervenită vânzarea-cumpărarea suprafeței de 4,50 ha teren arabil, situat în extravilanul comunei Cogealac, jud. C., .>
În motivarea cererii, reclamantul a arătat:
- pârâții sunt proprietari asupra imobilului indicat, în cote egale a câte ½, fiind moștenitorii bunicului lor matern, Dica H.;
- la data de 15.01.2008, pârâtul P. H. a încheiat cu reclamantul antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 82, prin care s-a obligat să vândă către C. S. cota sa de ½ din terenul în discuție;
- la data de 11.02.2008, pârâtul Șapte P. a încheiat cu reclamantul antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692, prin care s-a obligat să vândă către C. S. cealaltă cotă de ½ din teren;
- reclamantul a achitat pârâților, la încheierea antecontractelor, prețul integral al vânzării, respectiv 6525 lei către P. H. și 4500 lei către Șapte P.;
- în perioada următoare, reclamantul a folosit efectiv terenul, pentru care a încheiat un contract de arendare;
- pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a încheia cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare în termen de 6 luni, cu toate că s-au angajat în acest scop, iar în prezent refuză deschis a vine bunul imobil lui C. S.;
- reclamantul a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, dar pârâții nu au dat curs solicitării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969-970, art. 1073-1074, art. 1294 din Codul civil de la 1864, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 614 lei, conform art. 3 alin. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 80/ 2013.
Pârâții au formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 din codul de procedură civilă (f. 20-23), prin care au invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului, apreciind că a intervenit prescripția, reglementată de Decretul nr. 167/ 1958, în acord cu Decizia nr. 1/ 2014 a I.C.C.J.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 27.06.2014 (f. 27-28), reclamantul a arătat că nu a intervenit prescripția, întrucât a preluat posesia bunului imobil, astfel că s-a întrerupt termenul de prescripție de 3 ani.
Prin încheierea din data de 10.10.2014, instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de către pârâți.
În cauză au fost administrate, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială, fiind ascultați martorii propuși de reclamant, respectiv C. H. (f. 59) și B. C. (f. 60).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „D. G.” sub nr. 82/ 15.01.2008 (f. 8-9), P. H. s-a obligat să vândă către C. S. cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate pe care îl deținea asupra bunului imobil reprezentat de terenul în suprafață de 4,50 ha, situat în extravilanul comunei Cogealac, jud. C., . vânzării a fost stabilit la valoarea de 5625 lei și a fost plătit integral cu ocazia încheierii promisiunii de vânzare, potrivit mențiunilor din cuprinsul acesteia.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „D. G.” sub nr. 692/ 11.02.2008 (f. 10), Șapte P. s-a obligat să vândă către C. S. cota sa indiviză de ½ din dreptul de proprietate pe care îl deținea asupra aceluiași bun imobil. Prețul vânzării a fost stabilit la valoarea de 4500 lei și a fost plătit integral cu ocazia încheierii promisiunii de vânzare, potrivit mențiunilor din cuprinsul acesteia.
Părțile au convenit să încheie actul translativ de proprietate în cel mult 6 luni de la data fiecăruia dintre cele două antecontracte.
Terenul în discuție nu este înscris în cartea funciară, potrivit informațiilor furnizate de O.C.P.I. C. (f. 83).
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin moștenire, potrivit mențiunilor făcute de notarul public în cuprinsul antecontractelor de vânzare-cumpărare.
Preliminar, instanța constată că sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Astfel, deși prezenta cauză este înregistrată pe rolul acestei instanțe după . noului Cod civil, având în vedere că data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare este anterioară, sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864.
În ceea ce privește prescripția extinctivă, I.C.C.J. a stabilit într-un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 1/ 2014 ICCJ „că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Asupra excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată în cauză de către pârâți, instanța se va pronunța în sensul respingerii, apreciind că a intervenit întreruperea termenului de prescripție, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/ 1958.
Astfel, recunoașterea dreptului creditorului din antecontractele de vânzare-cumpărare s-a făcut de către cei doi debitori, în mod tacit, prin lăsarea bunului imobil – obiect al promisiunilor de vânzare-cumpărare – în posesia promitentului-cumpărător.
Această stare de fapt reiese, în aprecierea instanței, din declarațiile celor doi martori ascultați în cauză, respectiv C. H. (f. 59) și B. C. (f. 60), coroborate cu înscrisurile exhibate de reclamant, constând în chitanțe de plată a impozitului aferent terenului, la data de 29.09.2008 și la data de 27.09.2012 (f. 30), precum și cu adresa nr. 511/ 21.01.2015 a Primăriei Cogealac (f. 84).
Chiar dacă pârâții au încercat a convinge instanța despre lipsa de obiectivitate a martorului C. H., se observă totuși că declarația acestuia se coroborează cu cea făcută de celălalt martor, astfel că urmează a se ține seama de ambele declarații date în proces.
Apoi, pârâții au răspuns la interogatoriu (f. 54-55), arătând la întrebarea nr. 9 că nu au mai încheiat vreun contract de arendă, după promisiunile de vânzare-cumpărare. Dimpotrivă, reclamantul este cel care a încheiat astfel de contracte pentru terenul în discuție (f. 87-90; 105-106) și, chiar dacă aceste contracte sunt încheiate după împlinirea termenului de 3 ani în care s-ar fi prescris dreptul material la acțiune al reclamantului, totuși ele vin să întărească convingerea unui observator obiectiv că posesia asupra bunului a avut-o C. S., iar nu cei doi pârâți, după intervenirea promisiunilor de vânzare-cumpărare.
De aceea, instanța consideră că termenul de prescripție de 3 ani, în care putea fi exercitată acțiunea civilă, nu s-a împlinit, așa cum susțin pârâții, la 14.07.2011 și respectiv la 10.08.2011, pentru cele două obligații asumate de P. H. și Șapte P..
Pe fondul cauzei, potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/ 2005 - „terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute”.
La rândul său, alin. 2 din același articole de lege prevede că - „în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”.
Art. 969 alin. 1 din Codul civil de la 1864 statuează - „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Antecontractele intervenite între reclamant, pe de o parte, și fiecare dintre pârâți, pe de altă parte, generează pentru aceștia din urmă numai obligația „de a face”, respectiv de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în forma impusă de lege - autentică, având în vedere că este vorba despre vânzarea unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra unui bun imobil (teren).
În măsura în care încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică, nu a fost posibilă din cauza refuzului expres sau tacit al promitentului-vânzător, creditorul cumpărător are dreptul să solicite executarea silită a obligației de a face, asumată de debitor, executare care, în principiu, se face în natură și, numai în măsura în care o asemenea executare nu mai este posibilă, se poate trece la executarea prin echivalent.
Practic, în lumina dispozițiilor art. 1073-1077 cod civil din 1864, executarea silită a obligației de a face asumată de pârâți prin antecontractul încheiat, este posibilă prin pronunțarea, de către instanță, a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, acțiune ce vizează numai suplinirea consimțământului părților, la încheierea în formă autentică a actului juridic intervenit. De aceea, se presupune, prin ipoteză, un antecontract valabil încheiat, în care celelalte clauze contractuale au fost respectate.
Așa cum rezultă din antecontractele de vânzare-cumpărare exhibate de reclamant, P. H. și Șapte P. s-au obligat să vândă reclamantului cotele lor din dreptul de proprietate indiviză asupra terenului în suprafață de 4,50 ha, situat în extravilanul comunei Cogealac, jud. C., .>
Pe de altă parte, instanța constată că termenele până la care promitenții-vânzători s-au obligat să încheie actul translativ de proprietate s-a împlinit la data de 14.07.2008 (pentru P. H.) și la data de 10.08.2008 (pentru Șapte P.), fără ca obligația asumată de aceștia să fie îndeplinită.
Totodată, se reține că imobilul în discuție se află în circuitul civil, putând fi valabil înstrăinat, dar și că susținerile pârâților din concluzii, referitoare la inexistența planurilor cadastrale cu privire la teren, este lipsită de relevanță pentru soluționarea acestui litigiu, întrucât nu ne găsim în ipoteza încheierii unui act notarial.
În consecință, în baza art. 969 și art. 1073-1077 Cod civil din 1864, precum și a art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/ 2005, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru valabila înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul prezentei acțiuni, pentru prețul de_ lei - achitat integral, instanța va admite acțiunea și va constata că între pârâții (în calitate de vânzători) și reclamant (în calitate de cumpărător) a intervenit vânzarea-cumpărarea cu privire întregul drept de proprietate asupra terenului situat în extravilanul comunei Cogealac, .. C., în suprafață de 4,50 ha, individualizat prin Titlul de Proprietate nr._/_ eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de 29.08.2002, prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, văzând cererea reclamantului și constatând culpa procesuală a pârâților, instanța îi va obliga pe aceștia să plătească celui dintâi cheltuieli de judecată în valoare de lei, constând în taxă judiciară de timbru (614 lei) și onorariu de avocat (1500 lei).
În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 7/ 1996 republicată, prezenta hotărâre se va comunica Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C., de îndată ce va rămâne definitivă.
În baza art. 771 alin. 6 Cod fiscal, prezenta hotărâre se va comunica organului fiscal de la locul situării imobilului (A.F.P. Cogealac – .), în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de către pârâți.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. S. – CNP_, domiciliat în municipiul C., . nr. 67, jud. C., în contradictoriu cu pârâții P. H. – CNP_, domiciliat în municipiul C., ., . și Șapte P. – CNP_, domiciliat în sat Cogealac, ., ., ambii cu domiciliul procesual ales la S.C.A. „E. și Asociații” – în municipiul C., .. 11, jud. C..
Constată intervenită vânzarea-cumpărarea între pârâți - în calitate de vânzători și reclamant - în calitate de cumpărător, cu privire la întregul drept de proprietate asupra terenului situat în extravilanul comunei Cogealac, .. C., în suprafață de 4,50 ha, individualizat prin Titlul de Proprietate nr._/_ eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de 29.08.2002.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 2114 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
Red. jud. M.G./24.07.2015;
Tehnored. jud. M.G./24.07.2015/ 5 ex.
Comunicat 3 ex./ .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2952/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4032/2015.... → |
|---|
