Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 13179/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. E. Ș.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională DGAF_, cerere formulată de petenta B. C. V. (CNP_) cu domiciliul în Vama V. comuna Limanu . județul C. și domiciliul procesual ales în C. . județul C. în contradictoriu cu intimatul A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 2 CONSTANTA cu sediul în C. . județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta hotărâre pentru când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 10.11.2015, când s-a dat următoarea soluție.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 28.04.2015, sub numărul_, petenta B. C. V., în contradictoriu cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală Regională C., a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 09.04.2015, iar, în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment.
În motivare, petenta a arătat că în data de 13.11.2014 inspectorii antifraudă s-au deplasat la sediul social . DIVISON SRL din C., unde nu au găsit pe nimeni, sediul fiind în renovare, administratorul societății nefiind contactat telefonic. La aceeași data, inspectorii antifraudă s-au deplasat la sediul social al . YOU RESORT SRL, având același reprezentant legal precum societatea arătată anterior, unde s-a stabilit ca desfășurarea controlului să fie realizat la data de 14.11.2014, la sediul secundat declarat în Vama V..
În continuare, petenta a arătat că . DIVISON SRL are un sediul secundar în Vama V., . și ., iar societatea . YOU RESORT SRL are un sediul secundar pe ., lângă sediul celorlalte societăți.
Petenta a arătat că având în vedere că ambele societăți aveau același reprezentant legal, că ambele societăți erau supuse unui control al ANAF, iar condițiile prielnice erau la sediul secundar al . YOU RESORT SRL, pe ., acesta a fost locul unde s-a stabilit efectuarea controlului.
Ulterior, la data de 09.04.2015, a fost încheiat procesul verbal de contravenție reținându-se că contribuabilul nu a păstrat și nu a pus la dispoziția organelor de control documentele financiar - contabile ale societății, deși s-a arătat inspectorilor că documentele financiar contabile se regăsesc la sediul secundar, iar, la sediul social, prin administrator, s-a prezentat registrul unic de control.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.15/1996.
În dovedirea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei copie proces verbal de contravenție (f.8-9).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr.80/2013.
Intimatul a depus întâmpinare, în termenul legal, prin care a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale și a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că plângerea a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001 având în vedere că procesul verbal a fost încheiat în data de 09.04.2015, iar plângerea a fost introdusă în data de 28.04.2015.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că, la data de 13.11.2014, la sediul social al societății . DIVISON SRL s-a constatat că societatea nu păstrează evidența financiar - contabilă la sediul social declarat, inspectorii antifraudă fiind împiedicați să efectueze controlul de specialitate asupra documentelor societății, iar potrivit dispozițiilor art.9 lit. b din O.G. nr.15/1996 aceste documente trebuiau păstrate la sediul declarat. Totodată, la momentul controlului, petenta a arătat că nu se pot prezenta documentele financiar – contabile deoarece sediul firmei a fost renovat, iar documentele au fost depozitate în alt loc din lipsă de spațiu.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, intimata a arăta că, la momentul stabilirii sancțiunii, au fost avute în vedere toate cauzele și împrejurările, iar sancțiunea prevăzută de legiuitor are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte contravenționale.
Intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art.205 C.proc.civ.
În susținerea întâmpinării, intimatul nu a solicitat încuviințarea de probe.
Petentul, legal citat, a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale cu anularea procesului verbal de contravenție, iar, în subsidiar, a solicitat transformarea amenzii în avertisment.
În motivare, petenta a reiterat argumentele invocate în plângerea contravențională.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, apreciind această probă concludentă și utilă soluționării cauzei potrivit art. 255 alin.1 C.proc.civ.
La data de 17.09.2015, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale față de argumentele arătate în respectiva încheiere.
La dosar a fost depusă documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție (f.55-58), la data de 22.10.2015, iar în data de 02.11.2015, petenta a depus certificatul constatator emis de ONRC cu privire la societatea . DIVISON SRL (f.64-66)
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 09.04.2015 a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru că, la data de 13.11.2014, că nu a putut pune la dispoziția organelor de control documentele financiar – contabile aferente societății . DIVISON SRL arătând că sediul social al societății s-a renovat, iar documentele au fost pus la depozitat în alt loc.
Totodată, din procesul verbal rezultă că inspectorii s-au prezentat la sediul social al societății dar nu au găsit administratorul sau un alt reprezentat legal, iar, după ce petenta a fost contactată telefonic de către inspectori, cercetările au fost continuate la sediul contabilului societății, unde nu s-au găsit documentele financiar – contabile.
În drept, analizând plângerea contravențională formulată în prezenta cauză, instanța reține că aceasta a fost introdusă cu respectarea termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.(1) din OG 2/2001.
În privința legalității procesului verbal de contravenție contestat, prin raportare la prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de acest text de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind indicate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator care l-a încheiat, numele, prenumele și domiciliul contravenientei persoană fizică, descrierea faptei contravenționale și data comiterii acesteia, fiind semnat de agentul constatator care l-a instrumentat. În plus, instanța constată că nu au fost invocate de către petentă motive de nulitate relativă referitor la conținutul procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei) această categorie de faptelor ilicite intră în sfera de cuprindere a noțiunii de „acuzație în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în funcție de anumite criterii stabilite de jurisprudența Curții Europene de Justiție: calificarea faptei in dreptul intern, caracterul general al reglementării și sancțiunea aplicabilă pentru săvârșirea acestor fapte, criterii care nu sunt cumulative. Față de aceste precizări, instanța apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală.
Cu privire la dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a mai statuat că acest drept nu este unul absolut. În susținerea sa, Curtea a arătat că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție. Cu toate acestea, statul are obligația de a institui limite rezonabile în stabilirea unor astfel de prezumții, fiind necesară asigurarea unui echilibru între interesele existente într-un asemenea raport: scopul urmărit de legiuitor prin instituirea prezumției, acela de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei acuzate (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor și proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Aplicând principiile enunțate în paragrafele ce preced cauzei de față, instanța constată că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției. Cu toate acestea, din economia întregii reglementări în materie contravențională și din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă, rezultă că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției fac dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lor până la proba contrară, având în vedere caracterul proceselor verbale de contravenție de a fi înscrisuri autentice, întocmite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia. În aceste condiții, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condițiile legii.
Instanța reține astfel că, în ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 C.proc.civ., revine petentei să probeze criticile aduse, respectiv de a demonstra că procesul-verbal este netemeinic.
Instanța constată că petenta a indicat proba cu înscrisuri și proba testimonială, dar nu a individualizat martorii solicitați potrivit dispozițiilor legale fiind decăzută din dreptul a administra această probă. În plus, din actele dosarului nu a rezultat posibilitatea administrării și altor probe astfel încât instanța s-a aflat în imposibilitate de a-și îndeplini rolul activ în prezenta cauză, procedând astfel la soluționarea prezentei cauze pe baza înscrisurilor aflate la dosar.
În primul rând, instanța constată că petenta a fost sancționată în baza O.G. nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, act normativ care a fost abrogat prin Legea nr.70/2015.
Potrivit art. 12 alin.1 din O.G. nr.2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Cu toate acestea, fapta nu este dezincriminată dacă este prevăzută în alt act normativ.
Astfel, petenta a fost sancționată pentru nerespectarea obligației prevăzute de art.9 alin.1 O.G. nr.15/1996 constând în obligația de a păstra, la sediul declarat, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, precum și registrele contabile legale și să le pună la dispoziția organelor în drept în cadrul exercitării atribuțiilor lor legale.
Obligația păstrării documentelor justificativ contabile la sediul declarat este prevăzută de art. 41 pct.2 lit. c din Legea nr.82/1991, care face trimitere la dispozițiile pct.50 din OMEF nr. 3512/2008, care stabilește că păstrarea documentelor justificative și contabile se face la domiciliul fiscal sau la sediile secundare. Totodată, persoanele juridice sunt obligate să prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, la cererea acestora.
Față de aceste considerente, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei nu a fost dezincriminată, fiind prevăzută, în continuare, de un alt act normativ, respectiv Legea nr.82/1991.
Analizând înscrisurile depuse la dosar instanța reține că petenta a fost sancționată pentru că în data de 13.11.2014 nu a putut să prezinte documentele financiar – contabile la sediul social al societății și nici la sediul contabilului societății.
În apărare, petenta a invocat faptul că documentele contabile se găsesc la sediul secundar al societății, iar la sediul social s-a prezentat registrul unic de control.
Instanța nu va avea în vedere apărarea petentei față de următoarele considerente. Astfel, păstrarea documentelor justificative și contabile se face la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, persoanele juridice având obligația să prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, la cererea acestora. Totodată, potrivit art. 31 alin.3 1 din Codul de procedura fiscală, în cazul în care sediul fiscal este diferit de sediul social persoana juridică are obligația să îl înregistreze la organul fiscal prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.
Astfel în condițiile în care petenta nu a dovedit existența unui alt domiciliul fiscal pentru societatea . DIVISON SRL unde să se găsească documentele justificativ – contabile, rezultă că aceste documente trebuiau să se regăsească la sediul social al societății.
Invocarea de către petentă a faptului că sediul fiscal al unei persoane juridice poate fi locul unde se exercită gestiune administrativă și conducerea efectivă a afacerii nu poate fi luată în considerare având în vedere că dispozițiile Codului de procedură civilă prevăd că în cazul în care sediul fiscal este diferit de sediul social este necesară înregistrarea la organul fiscal a acestei informații (art. 31 alin.3 1).
Instanța constată că la momentul controlului petenta a invocat faptul că documentele justificativ – contabile nu pot fi prezentate deoarece la sediu social se desfășoară operațiuni de renovare și documentele nu puteau fi păstrate la sediu ( note explicative din 13.11.2014, f.58). Cu toate acestea, petenta nu a mai invocat aceste motive în plângerea contravențională. În plus, la momentul controlului, petenta nu a invocat faptul că documentele financiar – contabile erau la sediul secundar.
Față de aceste considerente, în condițiile în care documentele financiar contabile trebuiau să fie păstrate la sediul social, instanța constată că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, conform art.5 alin.(5) și art.21 alin.(3) din OG nr.2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportat la dispozițiile art.42 alin.1 din Legea nr.82/1991, sancțiunea aplicată petentei este orientată spre minimul prevăzut de lege astfel încât instanța constată că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol al faptei.
Concluzionând, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta B. C. V. (CNP_) cu domiciliul în Vama V. comuna Limanu . județul C. și domiciliul procesual ales în C. . județul C. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 C. cu sediul în C. . județul C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. Ș. F. M.
Red. C.E.S./07.12.2015.
tehnored.F.M/08.12.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
