Plângere contravenţională. Sentința nr. 1289/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1289/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 16310/212/2014
DOSAR CIVIL NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CONSTANTA
Sectia civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR.1289
SEDINTA PUBLICA DIN 10.02.2015
Completul constituit din:
P.: M. V. M.
GREFIER: D. R.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect plângere contraventională, actiune formulată de petentul S. G. domiciliat în C., ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., jud.C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 C.proc.civ, a dispus amânarea pronunțării la data de 10.02.2015.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014, sub nr. _, petentul S. G. a solicitat in contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 03.05.2014 de către acesta, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu măsura avertismentului.
Petentul arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nu a circulat cu viteza de 86 km/h, aspect pe care l-a învederat și agenților constatatori care s-au enervat la refuzul petentului de a semna procesul verbal de contravenție și i-au solicitat și să deschidă portbagajul mașinii și să le prezinte trusa deprim ajutor și stingătorul, iar petentul s-a conformat solicitărilor.
Cererea a fost timbrată potrivit dispozițiilor legale din art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, la dosar fiind atașată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât, în ziua de 03.05.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Eforie Sud din jud. C., cu viteza de 86 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. de înmatriculare_, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002; de asemenea, nu avea în autoturism stingător de foc și două triunghiuri reflectorizante, faptă prevăzută de art. 8 și sancționată de art. 100 alin. 1 pct.13 din OUG nr. 195/2002.
Intimatul a comunicat instanței documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat.
In cauza a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar constând în procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat în data de 03.05.2014, 2 planșe foto, buletinul de verificare metrologică, certificat de omologare și proba testimonială cu audierea martorei G. M..
Petentul nu și-a completat plângerea după comunicarea întâmpinării.
Analizând plângerea petentului prin prisma probelor administrate la dosar, instanța a reținut următoarele:
La data de 03.05.2014, ora 3:30, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa fapta constând în aceea că: a condus auto autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Eforie Sud din jud. C., cu viteza de 86 km/h, abatere ce a fost filmată cu ajutorul aparatului radar montat pe autoturismul de poliție cu nr. de înmatriculare_, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002; de asemenea, nu avea în autoturism stingător de foc și două triunghiuri reflectorizante, faptă prevăzută de art. 8 și sancționată de art. 100 alin. 1 pct.13 din OUG nr. 195/2002.
Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezenta petentului, petentul refuzând să-l semneze, consemnându-se însă mențiunile acestuia „nu sunt de acord cu cele consemnate, nici dvs. nu aveți stingător presupun”.
Instanța, in urma verificării ceruta de art. 34 din O.G. 2/2001, constata ca plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.
Potrivit aceluiași articol, instanța investita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție si hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care mențiunile agentului constatator nu sunt reale nu au fost dovedite, petentul limitându-se la a face o simplă afirmație în acest sens.
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Așadar, în speța de față sarcina probei revine petentului, acesta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, instanța apreciază că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constata ca potrivit art. 108 alin. 1 alin. 1 lit. c pct. 2 din O.U.G.195/2002, depășirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție ce se sancționează potrivit dispozițiilor legale din același act normativ. Pentru a soluționa prezenta plângere, instanța urmează sa verifice daca situația de fapt reținută in cauză se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisă si sancționată contravenția.
Și în ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța reține, de asemenea că, din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese în mod indubitabil veridicitatea situației de fapt in discuție, intimatul făcând dovada existenței acesteia, reținută în sarcina petentului prin procesul verbal de contravenție iar petentul nu a demonstrat a recunoscut fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
În acest sens, instanța apreciază declarația martorei G. M. pe de o parte, ca fiind nesinceră, acesta fiind iubita petentului, pe de altă parte, ca fiind neconcludentă, aceasta susținând că știe de la petent că acesta avea în dotarea autoturismului stingător și triunghiuri reflectorizante, însă recunoscând că nu le-a văzut personal deși obișnuiește să-și lase diferite obiecte în portbagajul autoturismului petentului.
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În privința individualizării sancțiunii aplicate, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozitiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar dispozițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Tinând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea amenzii de 850 lei (510+340) corespunde gradului de pericol social al faptei săvârșite
Prin urmare, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. G. domiciliat în C., ., ., . cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C. cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10.02.2015.
P. GREFIER
M. V. M. D. R.
Red.jud. – MVM- 19.05.2015
Tehnred.gref.DR- 20.05.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1737/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1417/2015.... → |
|---|
