Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 10677/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 30 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
GREFIER M. L. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petent P. A. și pe intimat P. M. CONSTANTA DIRECTIA POLITIA LOCALA, având ca obiect plângere contravențională DPLC NR_.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 23.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 30.09.2015 .
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, petentul P. A. a contestat procesul-verbal . nr._/04.05.2015 solicitând în principal anularea acestuia, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale și restituirea taxei de deblocare a roților, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul arata că a fost sancționat ca urmare a faptului că la data de 04.05.2015, în jurul orei 11 a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția de la Capitol, pe trotuar, în fața băncii ING, staționarea a fost cu avariile pornite pentru o durată de 2 minute, iar în această perioadă a fost blocată mașina cu montarea unei caracatițe metalice la o roată.
Precizează petentul că staționarea a fost fără obstrucționarea traficului pe trotuar, fiind păstrată distanța regulamentară de 1,5 m astfel cum este prevăzut în art.177 din Regulamentul de aplicare a noului cod rutier.
Mai precizează petentul că procesul verbal de constatare a contravenției nu conține semnătura unui martor, deși agentul constatator avea obligația de a confirma contravenția cu cel puțin un martor, cu atât mai mult cu cât petentul a refuzat semnarea procesului verbal.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile OG nr.2/2001 și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul P. M. C.-Direcția Poliția Locală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, depunand si documentația aferentă procesului-verbal.
In probatiune a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/04.05.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 400 lei intrucat in ziua de 04.05.2015, a staționat voluntar autoturismul marca Volkswagen cu nr.de înmatriculare_ pe trotuarul aferent bld.Tomis în stația destinată mijloacelor de transport public de persoane RATC C. intitulată Institutul de proiectări, semnalizată prin indicator și marcaj corespunzător, stânjenind îmbarcarea/debarcarea călătorilor în autobuzele ce deservesc liniile 2-43, 42/43C, 43M.
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană juridică, următoarele:
1.numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
2.denumirea și sediul contravenientului;
3.fapta săvârșită;
4.data comiterii faptei;
5.semnătura agentului constatator.
Referitor la descrierea faptei, instanța reține că aceasta este o mențiune obligatorie impusă de dispozițiile art.17 alin.1 din O.G. nr.2/2001, constituind una dintre formalitățile ce garantează dreptul la apărare al contravenientului, pentru ca instanța să poată verifica în primul rând realitatea împrejurărilor de fapt consemnate de agentul constatator, dar și încadrarea contravenției și individualizarea sancțiunii.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Instanța nu va putea avea în vedere susținerile petentului potrivit cu care procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu conține semnătura unui martor, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, ori, în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este consemnat de agentul constatator împrejurarea că persoanele de față refuză calitatea de martor
În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, potrivit art.1 teza a II-a din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al M. București”.
Potrivit art. 9 punctul 39 din HCLM nr. 184/2013 Privind imbunatatirea activitatilor de gospodarire, protectia mediului, intretinere si infrumusetare a municipiului Constanta “ Constituie contravenție la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor în vederea menținerii aspectului estetic și util al municipiului, urmatoarele fapte (…) 39. Oprirea sau staționarea vehiculelor pe trotuarele aferente stațiilor mijloacelor de transport în comun sau a trecerilor pentru pietoni semnalizate corespunzător, pe trotuarele destinate traficului pietonal dacă nu se asigură cel puțin un metru pentru circulația pietonilor în partea opusă părții carosabile”.
Potrivit art. 10 alin.1 din HCLM nr. 184/2013 “Nerespectarea obligatiilor prevazute de art. 9 pct 39 se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 400 la 800 lei pentru persoane fizice si de la 500 la 1.000 lei pentru persoane juridice”.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul, potrivit jurisprudenței constante Curții Europene a Drepturilor Omului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.9 pct.39 din HCLM nr.184/2013, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.10 alin.1 din același act normativ este textul legale car reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse anterior, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
De asemenea, reținând că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03._), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat, instanța reține că pentru fapta reținută în sarcina petentului, contravenientului persoană fizică i se aplică o amendă contravențională de la 400 lei la 800 lei, potrivit art.10 alin.1 din HCLM nr.184/2013.
Instanța constată că sancțiunea în cuantum de 400 lei aplicată petentului se încadrează în limitele legale.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, instanța apreciază că se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, ținând cont de argumentele ce succed.
Analiza pericolului social concret al faptei trebuie raportată la criteriile consacrate de art.21 alin.3 din O.G.2/2001: Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savârșite, ținându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsită fapta, de modul și mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.
Din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, instanța constată că nu se poate reține că petentul ar fi urmărit eludarea normelor în materie pentru a obține vreun beneficiu de ordin material. Pe de altă parte, gradul de pericol social concret al faptei este unul redus, în condițiile în care perioada pentru care petentul a staționat este una foarte redusă, de doar câteva minute, iar din planșele foto depuse la dosar de intimat se constată că îmbarcarea/debarcarea călătorilor în autobuzele ce deservesc liniile 2-43, 42/43C, 43M nu a fost stânjenită.
În consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. A. în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ,modificând Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.05.2015 în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei, cu sancțiunea avertisment.
In ceea ce privește solicitările părților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța le va admite, în tot pentru petent, constatând că acesta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, și în parte pentru intimat, reducând onorariul în cuantum de 290 lei la 150 lei, având în vedere soluția pronunțată în cauză, precum și împrejurarea că apărătorul intimatului nu s-a prezentat în instanță, iar întâmpinarea întocmită de acesta reprezintă o jumătate de pagină.
Pe cale de consecință, instanța va compensa cheltuielile de judecată până la valoarea de 20 de lei și va obliga petentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 130 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. A., domiciliat în C., ., ., jud.C., CNP_ în contradictoriu cu intimatul P. M. C., cu sediul în C., ., jud.C..
Modifică procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.05.2015 în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei cu sancțiunea avertismentului.
Admite cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Admite în parte cererea intimatei de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Compensează cheltuielile de judecată până la valoarea de 20 lei și obligă petentul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 130 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria C.. Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
P., GREFIER,
V. M. M. L. A.
RED.JUD.V.M./2EX/19.10.2015
.>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
