Plângere contravenţională. Sentința nr. 5857/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5857/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 17947/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5857
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte O. C. M.
Grefier M. D.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, cerere formulată de de petenta . (CUI_; J13/93/17.01.2013) cu sediul în Agigea .. 5 . în contradictoriu cu intimatul A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR cu sediul în C. . bis județul C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2014 sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.05.2014, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că la data de 09.04.2014, la punctul de lucru al societății din localitatea Agigea, comisarii ANPC au efectuat un control, ocazie cu care au găsit într-o cutie aflată lângă coșul de gunoi produse cu termenul de valabilitate depășit. A menționat petentă că aceea era cutia în care angajații adună toate produsele care sunt neconforme calitativ sau ca valabilitate pentru a fi distruse, oferindu-le această explicație și agenților constatatori, ce nu au avut nimic de obiectat, sigilând produsele într-o sacoșă.
A precizat că nu s-a identificat niciun produs neconform care să se afle la comercializare, implicit niciun produs specific sărbătorilor P. nu a fost găsit neconform.
După efectuarea controlului, fără nicio explicație și fără nicio solicitare, comisarii au hotărât să îi cheme la sediul ANPC pentru a întocmi procesul-verbal pentru data de 10.04.2014, iar deși li s-a învederat că nu se va putea prezenta la acea data, aceștia nu au fost de accord.
A mai menționat că produsele se aflau în magazine datorită refuzului societății de salubrizare care colaborează cu Primăria Agigea de a primi produsele, motivat de faptul că societatea nu a plătit contribuția aferentă colectării reziduurilor menajere. A arătat că aceste plăți au fost efectuate, dar nu apăreau în evidențele instituției, așa încât după verificări, în data de 11.04.2014 i s-a eliberat avizul în baza căruia au fost ridicate produsele.
A mai arătat că aceste produse sunt reținute în procesele-verbale de constatare a mărfurilor degradate calitativ care nu mai pot fi valorificate din datele de 27.02.2014, 25.03.2014, 30.03.2014, încheiate în baza hotărârii nr. 831/27.05.2004 pentru aprobarea normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la mărfuri în procesul de comercializare, aceste documente fiind arătate comisarilor, care au constatat că produsele aflate în cutie corespund întocmai celor evidențiate ca neconforme cu acestea.
La data de 23.05.2014 a găsit la poarta sediului firmei procesul verbal pe care îl contestă prin prezenta, ce i-a fost afișat, deși se afla la sediul societății, agenții constatatori necontactând-o în niciun fel. A arătat că presupusa contravenție a fost săvârșită la data de 09.04.2014, procesul-verbal de constatare a fost întocmit la data de 13.05.2014 și i-a fost adus la cunoștință prin afișare la data de 23.05.2014.
În procesul-verbal încheiat la sediul intimatei în lipsa sa, se afirmă că în urma controlului s-a constatat că ar fi fost puse la comercializare bunuri neconforme, anume: fulgi de porumb, esență de vanilie, amoniu pentru prăjituri și biscuiți cu nucă. De asemenea, se menționează că a împiedicat comisarii să-și desfășoare atribuțiile de serviciu, faptele reținute împotriva sa fiind sancționate de OG 21/1992 prin art. 50 alin. 1 lit. c cu amendă în cuantum de 2000 lei, prin art. 51 alin. 1 cu amendă de_ lei.
A menționat petenta că, sub aspectul legalității, procesul-verbal este nul întrucât nu s-a realizat o descriere suficientă a faptelor despre care se susține că le-ar fi săvârșit și nu s-a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Astfel, nu se indică existența proceselor-verbale de constatare a mărfurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, a explicațiilor sale, neprecizându-se în ce mod agenții constatatori au fost împiedicați în desfășurarea atribuțiilor lor și ce anume mai trebuia să prezinte în legătură cu fapta pentru care a fost sancționată, fiind încălcate prevederile art. 17 din OG 2/2001.
A mai arătat că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa sa, ceea ce i-a adus atingere dreptului său la apărare, nedându-i-se posibilitatea de a formula obiecțiuni. Totodată, un alt motiv de nulitate îl constituie faptul că procesul-verbal a fost încheiat folosind un martor asistent despre care presupune că este tot un angajat al intimatei.
Sub aspectul temeiniciei, a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO, nu este obligată să-și demonstreze nevinovăția, sarcina probei revenindu-i intimatei. Astfel, aceasta din urmă trebuie să probeze că produsele menționate în procesele verbale de constatare a mărfurilor degradate calitativ care nu mai pot fi valorificate din datele de 27.02.2014, 25.03.2014 și 30.03.2014 se aflau la comercializare în momentul controlului și totodată să ofere probe care să stabilească că se face vinovată de încălcarea art. 51 alin. 1 din OG 21/1992.
A menționat că prima acuzație este netemeinică, întrucât nu a comercializat bunuri neconforme, produsele care au fost găsite în cutia de lângă coșul de gunoi fiind scoase de la comercializare. Nu erau expuse în vitrine sau în alt mod de prezentare către public, acele bunuri fiind anterior identificate de către angajații societății și scoase de la raft.
De asemenea, a precizat că și cea de-a doua acuzație este nefondată, deoarece nu a împiedicat cu nimic buna desfășurare a controlului ANPC, nefiind întrunite condițiile cumulative ale art. 51 alin. 1 din OG 21/1992. A învederat că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă deoarece a fost amendată pentru presupusa comercializare a unor produse cu termenul de valabilitate depășit cu amendă în cuantum de 2000 lei, precum și pentru presupusa comercializare a unor produse cu termenul depășit și pentru refuzul prezentării la CPJC C. cu 10 000 lei.
A mai precizat că nu a împiedicat cu nimic exercitarea atribuțiilor de serviciu ale comisarilor, în timpul activității acestora din urmă nepetrecându-se evenimente care să fi generat condițiile împiedicării acțiunii comisarilor, instituția “invitației” nefiind reglementată în niciun act normativ, iar nerespectarea acesteia nu este purtătoare de nicio sancțiune. A arătat că nu își explică pasajul din procesul-verbal “patronul refuză primirea”, învederând totodată că nu i s-a solicitat documentul de verificare metrologică a cântarului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, având în vedere principiul proporționalității, gravitatea faptei, consecințele juridice ale acesteia.
În drept, petenta a invocat art. 5 alin. 7, 16,17 și 31 din OG 2/2001 și dispozițiile OG 21/1992.
În dovedire, a depus la dosarul cauzei înscrisuri, solicitând totodată și încuviințarea probei testimoniale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 11.05.2015, intimata a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a arătat că la momentul încheierii procesului-verbal la sediul său pentru neprezentarea reprezentantului societății petente, se aflau doar comisarii CJPC C., aceștia neputând avea calitatea de martori.
A arătat că la momentul semnării procesului-verbal de contravenție este trecută numita N. R. (un consummator ce se afla la acel moment la sediul său) doar cu . număr de bulletin întrucât aceatsa nu deținea asupra sa o carte de identitate. A precizat că motivul pentru care procesul-verbal a fost încheiat în lipsa operatorului economic a fost acela că acesta a refuzat să se prezinte la sediul CJPC C. în urma invitațiilor înmânate pentru a putea finaliza controlul efectuat și a clarifica toate aspectele semnalate la data și ora controlului.
La data și ora controlului s-a constata că existau la comercializare produse cu termenul de valabilitate expirat, respectiv fulgi de porumb (ce expirau la data de 31.03.2014), esență de vanilie (ce expira la data de 28.02.2014), biscuiți de nucă ambalați la pungi fără elemente de identificare ( lângă care exista ambalajul pe care se menționa că expiră la data de 26.03.2014).
A mai susținut că deoarece nu s-a putut face dovada verificării metrologice a cântarului din dotare fără . identificare, operatorului I s-a înmânat invitație pentru a se prezenta la sediul CJPC C. la data de 10.04.2014, invitație semnată de primire, pentru încheierea documentului de control și a procesului verbal de distrugere pentru produsele expirate găsite la comercializare la data controlului, puse în sacoșă sigilată cu sigiliul nr. 322.
Operatorul economic nu a dat curs invitației, astfel că a fost transmisă prin poștă la data de 18.04.2014 o nouă invitație, primită retur la CJPC C., cu mențiunea pe plic “patronul refuză primirea”. Având în vedere aceste împrejurări, s-a considerat că s-au împiedicat exercitarea atribuțiilor de control referitoare la prevenirea și combaterea faptelor ce pot afecta viața, sănătatea, securitatea consumatorilor sau interesele economice ale acestora.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 13.05.2014 de către A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, petenta . a fost sancționată cu 2000 lei amendă contravențională în baza art. 50 alin. 1 lit. c din OG 21/1992, precum și cu amendă contravențională în cuantum de 10 000 lei, în baza art. 51 alin. 1 din același act normativ. Totodată, în temeiul art. 55 pct. 1 lit. b din OG 21/1992, s-au oprit definitiv de la comercializare produsele menționate procesul-verbal, iar operatorul economic a fost îndatorat să facă dovada distrugerii acestora în termen de 10 zile.
În esență, s-a reținut că în ziua de 09.04.2014, în urma unui control efectuat de către agenții constatatori din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, s-a constatat că există la comercializare produse cu termenul de valabilitate depășit, produse menționate în anexa procesului-verbal. Totodată, s-a reținut că întrucât nu s-a putut face dovada verificării metrologice a cântarului din dotare dotare fără . identificare, operatorului i s-a înmânat reprezentantei societății petente invitație pentru a se prezenta la sediul CJPC C. la data de 10.04.2014, invitație semnată de primire, pentru încheierea documentului de control și a procesului verbal de distrugere pentru produsele expirate găsite la comercializare la data controlului, puse în sacoșă sigilată cu sigiliul nr. 322, pentru data de 10.04.2014, ora 8:30, operatorul economic nedând curs invitației.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, instanța observă că potrivit art. 17 din O.G.2.2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.
Totodată, conform art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit, neeexistând motive de nelegalitate de natură a-l vicia, întrucât acesta cuprinde numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită si data săvârșirii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probate, după cum se va arăta în considerentele ce succed.
Este neîntemeiată susținerea petentei în sensul că faptele presupus a fi fost săvârșite nu au fost suficient descrise, întrucât lipsa consemnării presupuselor explicații pe care aceasta le-ar fi dat în fața agenților constatatori în legătură cu existența unor procese-verbale de constatare a mărfurilor degradate calitativ, nu atrage anularea actului sancționator, petenta detaliindu-le (explicațiile) pe larg în cuprinsul plângerii contravenționale, așa încât nu există nicio vătămare care să impună desființarea procesului-verbal sub acest aspect. Tot astfel, instanța apreciază că descrierea faptei, astfel cum a fost efectuată de către agenții constatatori dă posibilitatea instanței de a identifica și elementele ce au dus la reținerea în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 51 alin. 1 din OG 2/2001.
În ceea ce privește încheierea procesului-verbal de contravenție în lipsa contravenientei, împrejurare despre care petenta susține că i-a adus atingere dreptului său la apărare, instanța este de părere că, așa cum s-a argumentat și anterior, formularea prezentei plângeri, în cadrul căreia s-au expus pe larg obiecțiunile pe care petenta le-ar fi avut la încheierea actului sancționator suplinește și lipsa acestora din cuprinsul procesului-verbal, așa încât acesta din urmă nu poate fi anulat pentru acest motiv, vătămarea fiind acoperită în modul arătat.
În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că persoana ce ar fi semnat procesul-verbal de contravenție în calitate de martor asistent ar fi una dintre angajatele intimatei, instanța apreciază că pentru a-și dovedi susținerile sub acest aspect petenta ar fi trebuit să uzeze de procedura înscrierii în fals, având în vedere că procesul-verbal de contravenție are natura unui înscris autentic.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Telfner c.Austriei; A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică (prezumția de temeinicie) este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea, instanța arată că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Cât privește fapta contravențională prevăzută de art. 5 alin. 1 și sancționată de art. 50 alin. 1 lit. c din OG 21/1992, respectiv comercializarea de produse după expirarea datei limită de consum, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei.
Astfel, instanța observă că nu se contestă împrejurarea expirării termenului de consum în ceea ce privește mărfurile individualizate în actul sancționator, petenta contestând doar faptul că acestea ar fi fost destinate comercializării, anexând în acest sens la dosar un număr de trei fotografii (f. 30), ce surprind o cutie cu o sacoșă poziționată lângă coșul de gunoi, cutie observată și de martorul audiat în cauză, prezent la data efectuării controlului (f. 60). Referior la aceste din urmă planșe foto, instanța le apreciază nerelevante, în lipsa evidențierii datei la care acestea au fost efectuate, cu atât mai mult cu cât produsele erau expirate de cel puțin 10 zile înaintea efectuării controlului (respectiv 31.03.2014, 26.03.2014 și chiar 28.02.2014). De altfel, scoaterea acestor produse din gestiune nu trebuie înțeleasă ca o simplă activitate materială (în speță plasarea produselor într-o sacoșă în interiorul punctului de lucru), ci ca o operațiune contabilă, cu implicații ulterioare în corecta inventariere a stocurilor de mărfuri deținute de către societate.
Sub acest din urmă aspect, instanța apreciază că asupra proceselor verbale de constatare a mărfurilor degradate calitativ și care nu mai pot fi valorificate, anexate cererii introductive (f.21-28) ce cuprind chiar produsele identificate în actul sancționator, planează suspiciunea întocmirii lor pro causa, față de faptul că nu au dobândit dată certă în sensul art. 278 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, prin înregistrarea într-un registru sau alt document public, așa încât nu dovedesc situația de fapt expusă de către petentă.
Nici existența avizului . nr. 001 din data de 11.04.2014 în baza cărora au fost ridicate produsele nu exonerează petenta de răspundere contravențională, câtă vreme prin procesul verbal de contravenție petenta a fost îndatorată să facă dovada distrugerii acelor produse, aducându-i-se anterior la cunoștință să se prezinte la sediul intimatei cu produsele expirate pentru a se întocmi procesul-verbal de distrugere (f. 52), iar împrejurarea că agenții constatatori nu au întocmit procesul-verbal la momentul efectuării controlului nu viciază procesul-verbal sub aspectul temeiniciei sale.
Sub aspectul faptei contravenționale prevăzute de art. 51 alin. 1 din OG 21/1992 și reținută în sarcina petentei, respectiv împiedicarea, sub orice formă, a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a exercita atribuțiile de serviciu referitoare la prevenirea și combaterea faptelor care pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora, instanța apreciază că este nefondată susținerea petentei în sensul că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
Astfel, fapta descrisă de art. 51 alin. 1 din actul normativ anterior menționat sancționează împiedicarea sub orice formă a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a-și exercita atribuțiile de serviciu, iar neprezentarea la sediul intimatei cu produsele expirate în vederea întocmirii documentului de control și al încheierii procesului-verbal de distrugere realizează conținutul constitutiv al acestei fapte. De altfel, instanța constată că și în cuprinsul invitației adresate reprezentantei petentei (și semnată de aceasta) pentru data de 10.04.2014 (f. 51), se atrage atenția asupra acestui aspect, neavând relevanță juridică denumirea acestui înscris, respectiv « invitație ».
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora acestea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Societății petente i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 5 alin. 1 din OG 21/1992, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de lege, conform art. 50 alin. 1 lit. c din același act normativ, astfel că instanța consideră că sancțiunea a fost corect individualizată și proporțională cu gravitatea faptei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 51 alin. 1 din OG 21/1992, respectiv 10 000 lei, instanța o apreciază excesivă, chiar dacă aceasta reprezintă tot minimul prevăzut de lege. Astfel, chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni la limita maximă prevăzută de lege. Această fapta săvârșită de petentă nu justifică o reacție represivă atât de dură, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru atingerea scopului dorit de legiuitor, intimata neînvederând că petenta ar avea cazier contravențional.
Față de împrejurările anterior expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10 000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 51 alin. 1 din OG 21/1992 cu sancțiunea avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de de petenta . (CUI_; J13/93/17.01.2013) cu sediul în Agigea .. 5 . în contradictoriu cu intimatul A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR cu sediul în C. . bis județul C..
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10 000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 51 alin. 1 din OG 21/1992 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. C. M. M. D.
Red.jud.O.C.M/07.07.2015
Tehnored M.D/4 ex/07.07.2015
Emis 2 comunicări azi 07.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5858/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 5859/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
