Plângere contravenţională. Sentința nr. 7029/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7029/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 43845/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
., C.; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar nr._
Sentința civilă nr.7029
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: Jud. M. O. C.
GREFIER: T. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională . nr._/2014, cerere formulată de reclamantul petent . (CUI_), cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la av.A. O. în C., ., . în contradictoriu cu intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod proc. civilă, potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art. 395 Cod proc. civilă, a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2014 sub nr._, petenta . a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.12.2014 întocmit de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că la data de 18.12.2014, inspectorii antifraudă, în urma unui control operativ, au efectuat o verificare la sediul punctului de lucru din C., DN2C sector comercial 4,5,6 și au constatat că a săvârșit contravențiile prevăzute de art. 1 lit. e din Legea 12/1990 și de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, aceasta din urmă întrucât ar fi desfășurat activități de comerț cu ridicata și cu amănuntul în aceeași structură de vânzare.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 1 lit. e din Legea 12/1990, a precizat că nu contestă legalitatea și temeinicia procesului-verbal sub aspectul săvârșirii acesteia.
Referitor la fapta prevăzută de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, a precizat că desi deține un singur imobil (hală) pentru desfășurarea celor două activități, stocurile de mărfuri destinate fiecărei activități în parte sunt delimitate fizic de un paravan din folie de plastic. Prin urmare, a arătat petenta, există o zonă distinctă în cadrul depozitului pentru marfa destinată vânzării cu ridicata și o altă zonă distinctă destinată vânzării mărfii cu amănuntul, astfel că în mod greșit s-a reținut în sarcina acesteia săvârșirea acestei contravenții.
A menționat petenta că și în ipoteza în care ar fi săvârșit această contravenție, în mod nelegal inspectorii antifraud au reținut în cuprinsul procesului-verbal că datorează amendă în cuantum de 7000 lei, în cazul în care achită în maxim 48 de ore.
Potrivit limitelor de amendă (2000-_) prevăzute de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, ar fi trebuit ca în cuprinsul procesului verbal să se prevadă plata sumei de 1000 lei (1/2 din minimul amenzii) în maxim 48 ore, or aceasta a fost obligată la plata cuantumului integral al amenzii chiar și în măsura în care aceasta era achitată în termenul de 48 de ore, așa încât procesul-verbal de contravenție este nelegal întocmit.
A mai precizat că a achitat integral suma de 8000 lei, chiar dacă a fost nelegal stabilită de către agenții constatatori.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, față de gradul redus de pericol social al faptei și lipsa oricăror pagube pricinuite.
În drept, petenta a invocat art. 31 și 32 din OG 2/2001.
În dovedire, a depus înscrisuri (f.18-20), solicitând totodată și încuviințarea probei testimoniale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 02.03.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, precizând că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
A arătat, cu privire la contravenția a cărei săvârșire se contestă, că în nota explicativă nr. 5305/18.12.2014 petenta a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că “nu am cunoscut această prevedere legală și din acest motiv nu am delimitat spațiile de vânzare en gros și en detail”, astfel că date fiind afirmațiile sale din cuprinsul plângerii contravenționale, aceasta se contrazice în declarații.
În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la nelegalitatea procesului-verbal, a arătat că pentru sancțiunea prevăzută la art. 73 pct. 22 din OG 99/2000 nu există prevăzută posibilitatea legală de a achita în 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, aceasta fiind și correct individualizată, neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
În dovedire, a anexat înscrisuri, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri și opunându-se administrării probei testimoniale solicitate de către petentă, întrucât este neconcludentă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă. La data de 18.02.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, precizând că intimata nu a reușit să demonstreze că avizele de însoțire a mărfii ar fi inexistente, mai mult decât atât, existența acestora este constatată chiar prin procesul-verbal de contravenție.
A mai arătat că semnarea procesului-verbal de contravenție de către prepușii săi nu echivalează în niciun caz cu confirmarea săvârșirii faptei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru petentă și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 18.12.2014 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală, petenta . a fost sancționată cu 7000 lei amendă contravențională în baza art. 73 pct. 22 și art. 74 din OG 99/2000, interzicându-i-se totodată desfășurarea activității en-detail la punctul de lucru din târg legume-fructe, DN 2C, stand 4-5-6, în baza art. 73 pct. 22 din OG 99/2000.
În esență, s-a reținut, sub aspectul săvârșirii contravenției anterior menționate, că în ziua de 18.12.2014, în urma unui control operativ efectuat la sediul punctului de lucru din C., DN2C sector comercial 4,5,6, petenta exercita activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respective suprafață de vânzare.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal de contravenție, instanța observă că potrivit art. 17 din O.G.2.2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.
Totodată, conform art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit, neeexistând motive de nelegalitate de natură a-l vicia, întrucât acesta cuprinde numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită si data săvârșirii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Este neîntemeiată susținerea petentei în sensul că actul sancționator este nelegal întocmit pe considerentul că ar fi trebuit ca în cuprinsul acestuia să se prevadă plata sumei de 1000 lei (1/2 din minimul amenzii) în maxim 48 ore. Astfel, potrivit art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu (…) posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, or OG 99/2000 nu prevede o atare posibilitate, după cum în mod corect a precizat intimata prin întâmpinare.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Telfner c.Austriei; A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Potrivit art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, constituie contravenție exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități.
Conform art. 4 lit. h și k din același act normativ, prin sintagma „structură de vânzare” se înțelege spațiul de desfășurare a unuia sau mai multor exerciții comerciale, iar prin „suprafață de vânzare” se înțelege suprafața destinată accesului consumatorilor pentru achiziționarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plății acestora și circulației personalului angajat pentru derularea activității.
Susținerile petentei, prin reprezentant, în sensul că legea nu prevede o modalitate de îngrădire a stocurilor de marfă, ele putând fi ținute chiar sub aceeași magazie/acoperiș sunt nejustificate, întrucât legea interzice exercitarea de activități de comerț cu ridicata și amănuntul în aceeași structură/suprafață de vânzare, or agenții intimatei au constatat, ex proprii sensibus, faptul că societatea efectuează, în aceeași suprafață de vânzare, livrări en-gross pe bază de factură și chitanță, respectiv en-detail, utilizând aparatul electronic fiscal cu . OT_, astfel că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției menționate. De altfel, săvârșirea faptei contravenționale este recunoscută și de către administratorul petentei, menționând, astfel cum rezultă din nota explicativă din data de 18.12.2014 (f. 42), că nu a cunoscut această prevedere legală și de aceea nu a delimitat spațiile de vânzare en-gros și en-detail.
Instanța observă, analizând cuprinsul plângerii formulate, că petenta se apără de maniera că deși deține un singur imobil pentru desfășurarea celor două activități, stocurile de mărfuri destinate fiecărei activități în parte sunt delimitate fizic de un paravan din folie de plastic, însă și această împrejurare este contrazisă de martora propusă de însăși petenta, care a declarat în fața instanței (f. 53) că nu exista o folie de plastic între marfa en-detail și marfa en-gross.
Analizând modul de individualizare al sancțiunii aplicate, instanța constată că acestea trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru contravenția prevăzută de art. 73 pct. 22 din OG 99/2000, legea prevede, pentru persoanele juridice (art. 74), o sancțiune cuprinsă între 4000 lei și_ lei și interzicerea uneia dintre activități. Instanța constată că petentei i s-a aplicat o amendă orientată spre cuantumul minim prevăzut de lege, în concordanță cu gradul de pericol social al faptei, neimpunându-se înlocuirea sa cu avertismentul, cu atât mai mult cu cât s-a încercat inducerea în eroare a instanței cu privire la împrejurarea delimitării mărfurilor printr-un paravan din folie de plastic.
În raport de considerentele anterior expuse, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamantul petent . (CUI_), cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la av.A. O. în C., ., . în contradictoriu cu intimat A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. O. C. T. E.
Red.JudM.O-C./20.07.2015/4 ex
Tehored.Gr.T.E./20.07.2015
emis 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7609/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7608/2015.... → |
|---|
