Plângere contravenţională. Sentința nr. 8581/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8581/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 8581/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
C., .; Tel. 0241 /_; Fax. 0241/_
Dosar civil nr._
Sentința Civilă Nr. 8581
Ședința publică din Data de 29 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: S. I. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului-Verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.04.2015, formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., ., parter, Apt.1, J. C. și cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 214, Etaj 3, J. C., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în București, Bvd. D. G. nr. 38, Sector 1 și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. C., Bvd. 1 Decembrie 1918 nr.2, . C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.proc.civ.rep., potrivit căruia în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile, a amânat succesiv pronunțarea la 10.07.2015, 24.07.2015 și la 29.07.2015 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 21.04.2015, sub nr._, petenta S.C. A. T. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:
- în principal,anularea Procesului-Verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.04.2015;
- în subsidiar,înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a invocat următoarele argumente:
(1). La data de 27.02.2015, reprezentanții intimatului au efectuat un control la sediul societății petente, control în urma căruia au apreciat că societatea nu ar fi păstrat înregistrările activității conducătorilor auto conform dispozițiilor legale. Prin Procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/27.02.2015, s-a dispus sancționarea societății cu amenda în valoare de 6.000,00 lei.
La data de 03.04.2015, reprezentanții intimatului au efectuat un nou control la sediul societății petente și, din nou, au apreciat că petenta nu ar fi păstrat înregistrările activității conducătorului auto T. I.-V., fapt pentru care au dispus sancționarea societății cu amenda în vaoare de 4.000,00 lei, conform procesului verbal ce face obiectul prezentei plângeri.
(2). Fapta pentru care a fost sancționată petenta nu există, deoarece societatea deține înregistrările activității conducătorului auto T. I.-V..
La data controlului, organul constatator nu a verificat înregistrările electronice, solicitând înscrisuri printate, pe care petenta nu le-a putut pune la dispoziție acestuia, în timp util – ceea ce nu înseamnă însă că înregistrările nu există. Înregistrările î format electronic au aceeași forță probantă ca și cele în format print.
Societatea deținea înregistrările cu privire la activitatea conducătorului auto menționat, însă organul constatator nu a verificat înregistrările electronice (înregistrările se fac într-un sistem electronic standard, conform reglementărilor naționale și europene în materie).
(3). Articolul 4 al Protocolului 7 al CEDO consacră „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem”. Conform jurisprudenței constante a CEDO, principiul se aplică și în materia dreptului calificat „contravențional” de legislațiile statelor, dacă fapta intră în domeniul de aplicare al „materiei penale” în funcție de criterii alternative: calificarea juridică a infracțiunii litigioase în dreptul național, natura însăși a acesteia și severitatea sancțiunii aplicabile (Engel și alții c. Olandei; Ozturk c. Germaniei; Jussila c. Finlandei).
În spetă, organul constatator a aplicat la data de 27.02.2015 o amendă pentru fapta de a nu fi păstrate înregistrările cu privire la conducătorii auto, iarla data de 03.04.2015, la un interval foarte mic de timp, a aplicat o nouă amendă pentru aceeași faptă, cu referire însă la un singur conducător auto (T. I.-V.).
Față de aceasta împrejurare, se apreciază că organul constatator a sancționat petenta de două ori pentru aceeași faptă, motiv pentru care cel de-al doilea proces verbal de contravenție ar fi lovit de nulitate.
În drept, petenta a invocat art.16, ar.17, art.21 alin.3 și art.31 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele nr.8 – 12, din dosar).
Cererea a fost legal timbrată conform art.19 O.U.G. nr.80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), la dosarul cauzei fiind depusă chitanța ../Data CT XWM_/28.04.2015 (fila nr.19, din dosar).
II. Întâmpinarea:
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 29.05.2015, intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant în privința semnatarului cererii de chemare în judecată și, pe fondul cauzei, și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petentă, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a invocat următoarele argumente:
(1). La data, ora și locul controlului, a fost verificat operatorul de transport S.C. A. T. S.R.L., la sediul social din C., ., ., parter, apartament nr.1, județ C. – ocazie cu care s-a constatat nerespectarea obligației de a deține la sediu înregistrările privind activitatea conducătorului auto T. I. V., pentru ultimele 365 zile sau pe toată perioada de activitate, dacă aceasta este mai mică de 365 de zile – fapta fiind prevăzută de art.8 alin.2 lit.(s) din O.G. nr.37/2007.
(2). Petenta nu a demonstrat instanței de judecată, prin niciun mijloc de probă, că ar fi deținut la sediu și că ar fi prezentat agentului constatator înregistrările conducătorului auto don aparatul tahograf ce se găsește pe autovehiculul pe care îl deține spre utilizare. O veritabilă probă a situației de fapt reținute în actul sancționator contestat, o constituie Nota (Raport) de Constatare în care, la punctul nr.5, s-a menționat clar și expres că operatorul de transport nu respectă obligația de a păstra înregistrările privind activitățile desfășurate de către d-l T. I. V., pentru perioada de 365 de zile. Administratorul petentei a semnat acest raport și a declarat că nu are obiecțiuni, recunoscând astfel fapta contravențională.
(3). Sub aspectul legalității actului sancționator, intimatul arată că singurele motive de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, acestea nefiind incidente în speță. Mai mult, în speță nu poate fi reținut niciunul dintre cazurile care înlătură răspunderea contravențională.
(4). În referire la cerera subsidiară formulată de petentă, intimatul învederează că nu este de acord cu înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat: art.205 - art.208 C.proc.civ.; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; O.G. nr.37 din 7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora; Regulamentul (CEE) nr3821/1985 modificat și completat de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; Decizia 2007/230/CE modificată și completată de Decizia Comisiei Europene din 14.12.2009; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând nota de constatare 662/CT/03.04.2015 (filele nr.28 – 29, din dosar).
În temeiul art.223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.26, din dosar).
III. Probe încuviințate și administrate în cauză:
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petenta nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de textele legale anterior menționate.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 03.04.2015, petentei S.C. A. T. S.R.L.i s-a întocmitProcesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, fiind sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.2 lit.(s)dinH.G. nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora și sancționate deart.9 alin.1 lit.(c)din același act normativ.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut că petenta nu deține înregistrările privind activitatea conducătorului auto T. I. V., pentru perioada 04.04.2014 – 16.02.2015.
.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.8 alin.2 lit.(s) din O.G. nr.37/2007, text legal potrivit căruia: (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr.165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: operatorul de transport/întreprinderea nu deține înregistrările privind activitatea unui conducător auto, cel puțin pentru ultimele 365 de zile, sau pe toată perioada de activitate dacă aceasta este mai mică de 365 de zile
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.1 lit.(c) din O.G. nr.37/2007, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 4.000 lei la 6.000 lei.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ. din 1864 (text legal în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, conform art.230 lit.a din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, dar și specifică materiei contravențiilor).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei, cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3. Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Din Nota de Constatare nr.662/CT/03.04.2015, instanța reține, cu titlu preliminar, că petenta a fost supusă controlului ca urmare a sesizării formulate de numitul T. I. V., fost angajat al societății, sancționat cu avertisment scris pentru neglijență în serviciu, abuz în serviciu și pentru purtare abuzivă (fila nr.28, din dosar). Organul de control nu a putut însă să stabilească veridicitatea celor sesizate de fostul angajat al petentei întrucât petenta, operator de transport, nu deținea la sediu nici înregistrările aferente ultimelor 365 de zile privind activitatea conducătorului auto anterior menționat, și nici descărcările aparatului tahograf pentru autovehiculul_ .
Instanța constată însă că norma de incriminare a faptei reținute în sarcina petentei prevede ca element material al laturii obiective faptul că operatorul de transport nu deține înregistrările privind activitatea unui conducător auto. Deși în nota de constatare s-a consemnat că petenta nu deținea la sediu aceste înregistrări, în actul sancționator contestat s-a consemnat că, de fapt, nu deține (deloc) aceste înregistrări. Sub acest aspect, instanța reține, în acord cu petenta, că nu s-ar putea conchide că societatea nu deține înregistrările doar din faptul că nu li s-a pus la dispoziție agenților constatatori formatul print al acestora. De altfel, în nota de constatare s-a menționat clar că, la momentul controlului, petenta nu deținea descărcările aparatului tahograf pentru autovehiculul_ condus de fostul angajat.
Agenții constatatori au mai verificat societatea petentă, în privința înregistrărilor, la 27.02.2015. În urma acestui control, efectuat tot la sediul societății, s-a reținut că înregistrările activității conducătorilor auto nu sunt păstrate de către operatorul de transport sub formă de rapoarte imprimate și/sau date descărcate în ordine cronologică pentru fiecare conducător auto (fila nr.10, din dosar). De vreme ce în descrierea faptei contravenționale se face trimitere la înregistrări, se impune a reține că, la data de 27.02.2015, acestea existau (în format electronic), dar nu erau printate și arhivate cronologic, pe fiecare conducător auto. Cum perioada reținută în actul sancționator contestat în cauză pentru care petenta nu ar deține înregistrări este 04.04.2014 – 16.02.2015, rezultă că aceasta a verificată și prin controlul din 27.02.2015.
Pe de altă parte, petenta a depus la dosarul cauzei pagina inițială cuprinzând conducătorii auto înregistrați în sistem, între care și numitul T. I. V., precum și pagina cuprinzând, sintetic, activitatea conducătorului auto, pentru perioada 04.04.2014 – 16.02.2015, menționată în actul sancționator (filele nr.11 – 12, din dosar). Deși aceste înscrisuri au fost comunicate intimatului ca anexe ale cererii de chemare în judecată, instanța reține că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul nu a făcut nicio trimitere la existența înregistrărilor cuprinse în aceste înscrisuri.
În ceea ce privește semnarea notei de constatare de către reprezentantul petentei, fără mențiuni, instanța nu își însușește decât parțial punctul de vedere exprimat de intimat asupra acestui aspect. În acest sens, în acord cu intimatul, instanța apreciază că reprezentantul legal al petentei și-a asumat implicit cele menționate în nota de constatare, anume că petenta nu deținea la sediu înregistrările (nu că nu deținea înregistrările) – aspect din care nu s-ar putea deduce, cum pretinde intimatul, că reprezentantul petentei și-ar fi însușit și săvârșirea faptei contravenționale. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, în aceeași notă de constatare, s-a consemnat că reprezentantul legal al petentei a refuzat să semneze actul sancționator și să primească un exemplar al acestuia (fila nr.29, din dosar).
Instanța nu va reține apărarea întemeiată pe invocarea principiului „ne bis in idem” având în vedere că, în afară de condiția identității persoanei sancționate, petenta nu a probat îndeplinirea condițiilor ce se cer a fi îndeplinite pentru aplicarea acestuia: să existe o hotărâre definitivă de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal; identitatea de obiect, fiind avută în vedere fapta și nu infracțiunea (contravenția).
3. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că în cauză s-a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art.6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța:
- va admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R.
- va anula Procesul-Verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.04.2015, cu consecința exonerării petentei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 4.000,00 lei aplicate.
4. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ.rep., cu referire la art.453 C.proc.civ. rep., instanța va lua act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
- art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ.rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ. rep.;
- art.468 alin.1 C.proc.civ.rep.;
- art.471 alin.1 C.proc.civ.rep.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. T. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în Mun. C., ., ., parter, Apt.1, J. C. și cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în Mun. C., Bvd. Mamaia nr. 214, Etaj 3, J. C., împotriva Procesului-Verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.04.2015, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în București, Bvd. D. G. nr. 38, Sector 1 și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Mun. C., Bvd. 1 Decembrie 1918 nr.2, . C..
Anulează Procesul-Verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.04.2015.
Exonerează petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 4.000,00 lei aplicate prin Procesul-Verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.04.2015.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare,conform art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rap. la art.468 alin.1 C.proc.civ. rep..
Apelul se depune la Judecătoria C., sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ. rep..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.07.2015.
Președinte, Grefier,
Judecător C. I. S. I. M.
Red. Jud. CI/29.07.2015
Tehnored. Gref.SIM06.08.2015
4ex.2com/
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
