Contestaţie la executare. Sentința nr. 8572/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8572/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 8572/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8572
Ședința publică din 29.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M.
GREFIER: A. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil formulată de contestator . SRL, CUI RO-_, cu sediul în C., .. 2, ., jud. C.,în contradictoriu cu intimat . PRIMAR, cu sediul ales în C., .. 181A, ., jud. C., în având ca obiect, contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 17.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.07.2015, și la data de 29.07.2015, când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 06.08.2014 contestatorul S.C. M. G. CONSTRUCT S.R.L, în contradictoriu cu intimatul . PRIMAR, a solicitat încetarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 1/2014, anularea somației nr. 3648/21.07.2014, a Titlului executoriu nr. 1/21.07.2014 și a tuturor actelor de executare emise în cadrul dosarului de executare nr. 1/2014, suspendarea Documentului nr. 3201/01.07.2014 prin care s-a stabilit suma de plată, suspendarea executării până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii arată că între părți a fost încheiat contractul de asociere in participațiune nr. 1786/21.05.2011 având ca obiect suprafața de 5,670 ha, în realitate în cursul anului 2013 a exploatat efectiv numai suprafața de 891,42 mp; astfel, societatea exploatează in fapt o suprafața mult mai mica și, prin înștiințarea nr. 3201/01.07.2014 i s-a adus la cunoștința ca datorează o suma de 283.500 lei reprezentând taxă de exploatare carieră la care se adaugă majorări în cuantum de 153.090 lei; s-a mai arătat că nu a fost emisă nicio decizie de impunere care să stabilească calculul corect al taxei datorate; s-a mai învederat că înștiințarea nu reprezintă un titlu de creanță, în cuprinsul acestei înștiințări este indicat sediul eronat al contestatorului; Precizează că împotriva acestui act administrativ fiscal a formulat in condițiile art.205 cod procedura fiscala contestație fiscala, însă pana in prezent nu i-a fost comunicata o deciziei emisa in temeiul disp. art. 216 cod procedura fiscala, astfel încât sa aibă posibilitatea contestării acesteia si a actului administrativ fiscal, contestat in temeiul disp art. 205 cod procedura fiscala, in fata instanței de contencios administrativ, in condițiile art. 218 cod procedura fiscala și, cu toate ca intimata nu a răspuns contestației fiscale, desi termenul de soluționare a acesteia a expirat, acesta a înțeles sa demareze procedura de executare silita contra subscrisei prin emiterea somației si a titlului executoriu in dosarul de executare nr. 1/2014; Solicita sa se observe ca înștiințarea de plata (deși nu reprezintă act administrativ fiscal) nu cuprind elementele esențiale menționate la art. 43 din codul de procedura fiscala și nu s-a comunicat atașat acestor acte administrative, un extras din hotărârea de Consiliul Local care a instituit acesta taxa, situație in care, in raport de faptul ca nu exista nicio motivare in fapt si in drept cu privire la temeiul emiterii acestor acte administrative, rezultând ca acestea sunt nelegale si instituie o taxa deosebit de oneroasa in mod discreționar.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 și urm. din Codul de procedură fiscală, art. 718 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, contestatorul a depus în copie înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată; Pe cale de excepție invocă excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Constanta in soluționarea prezentei contestații la executare, prin raportare la prevederile art. 713 alin.(l) Cod Proc Civ. arătând că singurul act de executare este Somația emisa de . raza teritoriala a Judecătoriei Medgidia, raportat la locul sediului pârâtei. Tot pe cale de excepție a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea titlului executoriu.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a invocat necompetența Comunei C. V. de a demara procedura executării silite față de prevederile art. 136 ind. 1 și art. 137 din Codul de procedură fiscală.
Prin precizările depuse la data de 14.11.2014 contestatorul a arătat că solicită și anularea înștiințării de plată nr. 3201/01.07.2014 anularea obligației de plată a sumei de 279.042,90 lei precum și anularea majorărilor și penalităților de întârziere.
Prin Încheierea din 30.01.2015 instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a calificat excepția inadmisibilității ca apărare pe fondul cauzei
Prin Încheierea din 06.02.2015 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin înștiințarea de plată nr. 3201/01.07.2014 (fila 17), contestatoarea a fost notificată cu privire la obligațiile bugetare cu care figurează în evidențele fiscale, respectiv taxa de exploatare carieră în cuantum total de 436.590 lei, sumă alcătuită din 283.500 lei reprezentând taxa exploatare carieră „rămășiță” și 153.092 lei majorări.
La data de 21.07.2014 au fost emise titlul executoriu nr. 1/21.07.2014 și somația nr. 3648/21.07.2014 pentru suma de 283.500 lei reprezentând taxa exploatare carieră „rămășiță” calculată conform documentului nr. 3201/01.07.2014 și 158.760 lei majorări.
Față de necompetența Comunei C. V. de a demara procedura executării silite, instanța reține următoarele:
Consiliul local este organ deliberativ, având atribuțiile prevăzute de art. 36 din Legea 215/2001 rep.
Conform art. 36 al.1, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
Potrivit art. 62 al.1, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
În cauză, se constată că actele de executare sunt emise de Primăria Comunei C. V. și semnate de primarul comunei, astfel că poate demara procedura executării silite.
În speță se contestă documentul nr. 3201/01.07.2014 intitulat „înștiințare de plată, titlul executoriu nr. 1/21.07.2014 și somația nr. 3648/21.07.2014.
Se reține că înștiințarea de plată nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul avut în vedere de legiuitor, întrucât nu stabilește, nu modifică și nici nu stinge drepturi și obligații fiscale, rolul său fiind acela de a aduce la cunoștința debitorului suma pe care o datorează.
Potrivit art. 85 al.1 din OG 92/2003 rep, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a)prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);
b)prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Conform art. 86 al.4, declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Potrivit art. 83 al.4, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67, Pentru impozitele, taxele și contribuțiile administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situație.
(41)Contribuabilul poate depune declarația fiscală pentru obligațiile fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu obligațiile fiscale, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Decizia de impunere se desființează de organul fiscal la data depunerii declarației fiscale.
Totodată, se reține că potrivit art. 1 al.1 din Legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Conform art. 10 al.1 din același act normativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Raportat la dispozițiile legale arătate, instanța reține că pe calea contestației la executare nu pot fi analizate susținerile contestatoarei în ceea ce privește întinderea suprafeței exploatate și cuantumul sumei datorate cu titlu de taxă de exploatare carieră.
În acest sens sunt și disp. art. 172 al.3 din OG 92/2003 rep., potrivit cărora contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În ceea ce privește actele de executare contestate instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada unor motive de nelegalitate.
Pentru considerentele arătate instanța constată că contestația la executare este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Conform art. 453 din codul de procedură civilă va obliga contestatorul la plata către intima a sumei de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat conform facturii nr. 610/14.10.2014 și OP nr. 744/29.10.2014
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestator . SRL, CUI RO-_, cu sediul în C., .. 2, ., jud. C.,în contradictoriu cu intimat . PRIMAR, cu sediul ales în C., .. 181A, ., jud. C..
Obligă contestatorul la plata către intima a sumei de 1860 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat
Cu drept de apel la Judecătoria C. în termen de 10 de zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2015.
P., GREFIER ,
L. M. A. L.
Red. Jud.L.M.. / 29.07.2015;
Tehnored. Grf. A.L. / 29.07.2015 / 4 exp.
Comunicat 2 exp. / 31.07.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8576/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9216/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
