Plângere contravenţională. Sentința nr. 9316/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9316/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 9316/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9316/2015
Ședința publică din data de 03.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. F.
GREFIER: E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent SC I.&F. BUILDING SRL cu sediul procesual ales în C., ., nr.54, ., . și pe intimat I. T. DE munca CONSTANTA cu sediul în C., ., jud.C., având ca obiect plângere contravențională . NR._/11.09.2014.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 17.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31.08.2015 și apoi la 03.09.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.09.2014 sub nr._, petenta . SRL a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.09.2014 iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că a fost în mod nelegal sancționată, întrucât s-a reținut în mod greșit în sarcina sa faptul că pentru numitul G. F. nu exista în forma scrisă un contract individual de muncă la data controlului. Astfel, se arată că numitul G. F. avea încheiat și la acel moment contractul de muncă nr. 35/17.06.2014, pe care l-a înregistrat în evidențele ITM în format electronic. La data de 21.07.2014, dintr-o eroare a contabilului societății, a fost declarat ca fiind încetat contractul de muncă al angajatului G., în locul angajatului Sylagi, care își încetase activitatea în data respectivă.
În ceea ce privește contravenția privind netransmiterea în registrul electronic de evidență salariații cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariați a unui contract de muncă, arată că contractul individual de muncă nr. 25/17.05.2014 al salariatului Vadineanu a fost încheiat sâmbătă, data începerii activității a fost luni, 19.05.2014, prin urmare registru electronic de evidență salariați s-a transmis în data de 19.05.2014, în aceeași zi cu începerea activității.
În drept, petenta a invocat disp. art. 31, art. 32, art. 34, at. 21 alin. 3, 7 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit disp. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, plângerea contravențională formulată de petent a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
În dovedirea plângerii contravenționale, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, mijloc de probă ce a fost admis de instanță, în temeiul art. 255 C. proc. civ., ca fiind pertinent, concludent și util soluționării cauzei, sens în care a depus la dosar în fotocopie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, precum și alte înscrisuri (f. 9 și urm.). De asemenea, a fost încuviințată proba cu martorii S. I. și G. F., declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.
Intimata a formulat întâmpinare la plângerea contravențională, prin care a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, arătând că la data de 09.09.2014 inspectorii din cadrul Inspectoratului T. de Muncă C. au efectuat un control la locul de desfășurare al activității societății petente, situat în Incinta Port Umex, unde a identificat pe numitul G. F., care a declarat pe proprie răspundere că prestează activitate începând cu luna iunie 2014 în funcția de muncitor necalificat, norma de 8 ore/zi, având un salariu de 900 lei pe zi. Din verificările efectuate în registrul de evidență a salariaților societății petente a rezultat însă faptul că numitul G. F. figurează înregistrat în baza unui contract individual de muncă cu nr. 35/17.06.2014, cu data de începere a activității 19.06.2014 și cu data încetării înregistrată în Revisal 21.07.2014 în temeiul art. 55 lit. b C. muncii. În aceste condiții, societatea petentă nu și-a îndeplinit obligația cu privire la încheierea în formă scrisă, înregistrarea și transmiterea în format electronic a contractului individual de muncă cu data începerii activității de la data prestării efective a muncii de către numitul G. F., fiind astfel sancționată conform prevederilor art. 16 alin. 1 C. muncii coroborat cu prevederile art. 260 alin. 1 lit. e din același Cod.
De asemenea, din verificările efectuate a mai rezultat și faptul că petenta nu a respectat dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011, întrucât a transmis cu depășirea termenului legal contractul de muncă al salariatului V. I., fiind amendată astfel cu suma de 10 000 lei.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile Legii nr.108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii; H.G. nr.1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii; Convenția O.I.M. nr.81/1947 privind Inspecția Muncii – ratificată prin Decretul nr.286/1973 – care consacră controlul și aplicarea legislației muncii la locul de muncă; Convenția O.I.M. nr.85/1947 privind Inspectoratele teritoriale de muncă; H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (f. 49 și urm).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . CT nr._/11.09.2014 s-a reținut în sarcina petentei . SRL fapta prevăzută de disp. art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, faptă ce se referă la primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din acest act normativ.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., text legal potrivit căruia: „Constituie contravenție și se sancționează ……: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin. (1), care dispune: contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep., întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.260 alin.1 lit.(e) din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii rep. este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Sub aspectul condițiilor de formă, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție este legal întocmit, respectând disp. art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. De altfel, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a acestui proces verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de disp. art.6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenția este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În raport de mijloacele de probă administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității, petenta nedovedind, la data constatării faptei contravenționale, starea de fapt expusă în cuprinsul plângerii. Astfel cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză, G. F., acesta a lucrat pentru petentă din iunie 2014 până în februarie 2015, iar în perioada 09-23 iunie 2014 nu a lucrat a avut o înțelegere cu societatea petentă, nesemnând nici un act în acest sens, nefiind plătit.
Susținerile petentei legate de încetarea din eroare a contractului de muncă al salariatului G. F., în locul angajatului S. C.-B. nu au fost dovedite corespunzător, astfel încât nu pot fi avute în vedere. Astfel cum rezultă din contractul de muncă depus la f. 84, încheiat de societatea petentă cu numitul S. C.-B., acesta este nesemnat de salariat. De asemenea, deși se arată că acest contract a încetat prin acordul părților, manifestarea de voință a salariatului nu apare consemnată în niciunul dintre documentele depuse la f. 84 – 88.
Pentru aceste considerente, instanța constată că prima contravenție a fost în mod corect constatată, fapta existând și fiind săvârșită de către petentă.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă constatată, plângerea este de asemenea, neîntemeiată:
Potrivit art. 3 din H.G. nr. 500/2011 „ (1) Registrul se întocmește în formă electronică. (2) Registrul se completează în ordinea angajării și cuprinde următoarele elemente: a) elementele de identificare a tuturor salariaților: numele, prenumele, codul numeric personal - CNP, cetățenia și țara de proveniență - Uniunea Europeană - UE, non-UE, Spațiul Economic European - SEE; b) data angajării; c) perioada detașării și denumirea angajatorului la care se face detașarea; d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării Ocupațiilor din România (C.) sau altor acte normative; e) tipul contractului individual de muncă; f) durata normală a timpului de muncă și repartizarea acestuia; (…)i) data încetării contractului individual de muncă.
Potrivit art. 4 din același act normativ „(1) Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză; (…) d) elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. i) se înregistrează în registru la data încetării contractului individual de muncă/la data luării la cunoștință a evenimentului ce a determinat, în condițiile legii, încetarea contractului individual de muncă; (2) Orice modificare a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a), c)-g) se înregistrează în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară împlinirii termenului de 20 de zile lucrătoare prevăzut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată. Excepție fac situațiile în care modificările se produc ca urmare a unei hotărâri judecătorești sau ca efect al unui act normativ când înregistrarea în registru se face în ziua în care angajatorul se prezumă, potrivit legii, că a luat cunoștință de conținutul acestora. (3) Orice corecție a erorilor survenite în completarea registrului se face la data la care angajatorul a luat cunoștință de acestea”.
Instanța constată că intimata a făcut o corectă încadrare a faptelor constatate prin procesul verbal.
Astfel cum rezultă din registrul depus la f. 58 din dosar, salariatul Vadineanu I. a încheiat contractul la data de 17.05.2014 iar transmiterea acestuia în REVISAL a avut loc la data de 19.05.2015, în aceeași zi cu data începerii activității. Este adevărat că în speță contractul de muncă a fost încheiat într-o zi nelucrătoare, dar nimic nu împiedica angajatorul să efectueze trimiterea în REVISAL în aceeași zi.
În aceste condiții fapta petentei constituie contravenția prevăzută de art. 9 lit. a din H.G. nr. 500/2011. „ a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză”;
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.2 lit (a) din același act normativ, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei.
Așadar, se constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina societății petente a fost încadrată în dispozițiile art.9 alin.1 lit.(a) din H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, modificată prin H.G. 1105/2011, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.9 alin.1 lit.(a) din H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, modificată prin H.G. 1105/2011, care reglementează contravenția, a fost corect coroborat cu dispozițiile art.9 alin.2 lit (a) din același act normativ, care reglementează sancțiunea aplicabilă acesteia.
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.2 lit (a) din H.G. nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, modificată prin H.G. 1105/2011, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depășească suma de 50.000 lei.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.9 alin.1 lit.(a) din H.G. nr.500/2011, societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantumul maxim de 50.000 lei, în raport cu dispozițiile art.9 alin.2 lit (a) din același act normativ.
Verificând, conform dispozițiilor art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 proporționalitatea sancțiunii, instanța constată că sancțiunea reprezintă o justă individualizare în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește cererea subsidiară, instanța apreciază că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul nu corespunde unei juste individualizări a sancțiunii față de natura și consecințele faptei reținute în sarcina societății petente. Instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios evaluată, fără a se impune reindividualizarea acesteia, întrucât răspunde exigențelor principiului proporționalității în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de urmările generate prin lezarea valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL cu sediul procesual ales în C., ., nr.54, ., . în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă C. cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform alin. (2) al art. 396 C. proc. civ. astăzi, 03.09.2015.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ 19.01.2016
Tehnored.E.G. 4ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9250/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9296/2015.... → |
|---|
