Plângere contravenţională. Sentința nr. 9453/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9453/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 9453/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9453/08.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C.-G. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 01.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei M. la data de 22.12.2014 sub nr._, petentul M. C.-G. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ întocmit în data de 19.12.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier și în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal este vădit nelegal și netemeinic întrucât nu reflectă realitatea, menționând că a fost nevoit să efectueze manevra de depășire fiind constrâns de faptul că autoturismul din fața sa, care circula în aceeași direcție, a semnalizat dreapta, a aprins avariile și a oprit în drum.
A mai învederat petentul că fapta nu a fost descrisă corespunzător pentru că nu se face referire la oprirea intempestivă a autoturismului ce rula în fața sa, precum și faptul că nu era în cunoștință de cauză cu privire la interdicția de a depăși.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OU.G. nr. 195/2002.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.02.2015 (f. 17), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic. A arătat că la data de 19.12.2014, petentul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe D.N. 39 – varianta Eforie Nord, din direcția M. către C. și a depășit neregulamentar autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.
A mai menționat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 15/2002, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În drept, au fost invocate dispozițiile din O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4122 pronunțată de Judecătoria M. la data de 07.05.2015, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, competența de judecare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei C.. Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2015.
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, și a pronunțat decăderea petentului din dreptul de a se încuviința proba testimonială având în vedere că nu a indicat numele, prenumele și adresele martorilor propuși spre audiere.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt,prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.12.2014 (f. 8), petentul M. C.-G. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei reținându-se că, la data menționată, ora 08.20, a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ pe D.N. 39 – varianta Eforie Nord, din direcția M. către C. și a depășit neregulamentar autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.
Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 120 alin. (1) lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată conform art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul a fost prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta semnând de primire exemplarul nr. 2 al actului de sancționare.
În drept, conform art. 120 alin.(1) lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", iar potrivit art. 100 alin. (3) lit. e), constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei constând în nerespectarea regulilor privind depășirea.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, verificând conținutul procesului-verbal contestat în raport de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal, instanța constată că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.
În ceea ce privește susținerea petentului relativă la nedescrierea faptei contravenționale, se reține că potrivit art. 16 din O.G. nr. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, în concordanță cu art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În ceea ce privește fapta săvârșită, din interpretarea logico-gramaticală a dispozițiilor art. 17 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, rațiunea instituirii ei fiind aceea de a permite persoanei sancționate să formuleze apărări și de a oferi judecătorului posibilitatea de a cerceta legalitatea actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a temeiniciei sancțiunii aplicate.
Examinând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2014, instanța observă că agentul constatator a descris suficient fapta săvârșită, astfel că instanța are toate datele necesare pentru a realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, fiind certă fapta contravențională reținută în sarcina petentului, iar acesta are posibilitatea de a se apăra efectiv.
Referitor la neconsemnarea obiecțiunilor formulate de petent în cuprinsul procesului-verbal contestat, se reține, în acord cu prevederile art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Nulitatea care operează în situația nerespectării cerinței legale este relativă și condiționată de existența unei vătămări, or, de vreme ce petentul a sesizat instanța de judecată cu prezenta cerere în care a învederat motivele de nelegalitate și netemeinicie care, în opinia sa, viciază actul de sancționare, nu s-a produs acestuia nicio vătămare.
Nu poate fi primită susținerea petentului în sensul că vătămarea pricinuită constă în aplicarea amenzii contravenționale și a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, întrucât sancționarea petentului nu este rezultatul neconsemnării obiecțiunilor în rubrica corespunzătoare a procesului-verbal, ci rezultatul săvârșirii faptei reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Actul de sancționare a fost întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale. Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Totodată, planșele fotografice depuse la dosar la filele 22-25 de către intimat, coroborate cu înregistrarea video pe suport C.D. care surprinde abaterea imputată petentului, dovedesc faptul că acesta a condus autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ și a depășit neregulamentar autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_ în raza de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.
Instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la constrângerea efectuării manevrei de depășire neregulamentară prin faptul că autoturismul din fața sa a aprins avariile și a oprit în drum întrucât din înregistrarea video se observă în mod clar că autovehicul cu numărul de înmatriculare_ pe care petentul l-a depășit nu a oprit, nu a aprins avariile și nici nu a redus viteza.
Cu privire la necunoașterea interdicției de depășire, petentul, în calitate de conducător al unui autovehicul, are obligația de a acorda atenție tuturor indicatoarelor rutiere atunci când circulă pe un drum public, fiind în culpă în cazul în care nu le observă.
De vreme ce din ansamblul probatoriului administrat nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ci chiar sunt confirmate cele consemnate în cuprinsul actului administrativ, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea neregulamentară a autoturismului marca F. cu numărul de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” constituie contravenție conform art. 120 alin.(1) lit. h) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, în mod corect fiind atrasă răspunderea contravențională a petentului.
Sub aspectul individualizării, instanța reține că principiul individualizării sancțiunilor contravenționale este consacrat de art. 5 alin.(5) din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.Astfel, obligația individualizării sancțiunilor contravenționale principale sau complementare revine atât agentului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
În analiza principiului proporționalității, ținând seama de elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța constată că gravitatea faptei petentului M. C.-G. nu justifică aplicarea sancțiunii avertismentului, aducând atingere siguranței traficului rutier, punând în pericol viața și sănătatea celorlalți participanți la traficul rutier. Pericolul faptei rezultă chiar din materialitatea ei, fiind o faptă de pericol, iar nu de rezultat pentru a produce un prejudiciu material, depășirea neregulamentară fiind o cauză frecventă generatoare de evenimente rutiere soldate cu victime omenești și pagube materiale.
Instanța are în vedere și atitudinea petentului care nu conștientizează gravitatea faptei și nu își asumă responsabilitatea pentru comiterea ei și reține că petentul a beneficiat deja de clemență din partea organelor constatatoare deoarece i s-a aplicat amenda în cuantumul ei minim și a avut posibilitatea de a achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege [art. 109 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002].
Prin raportare la argumentele anterior expuse, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, scopul sancțiunii contravenționale fiind atins prin sancțiunea aplicată de agentul constatator.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. C.-G., CNP_, cu domiciliul în oraș M., ., nr.4, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. - Serviciul Rutier, cu sediul în C., ., jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.Ș., D.D.
4 ex./22.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9450/2015. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 9412/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
