Plângere contravenţională. Sentința nr. 9447/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9447/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 9447/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9447/08.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C. U. R. METAL S.R.L. și pe intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – POLIȚIA MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 01.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015, sub numărul_, petentul S.C. U. R. METAL S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – POLIȚIA MUNICIPIULUI C., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/07.04.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că în data de 07.04.2015, ora 15.00, la punctul de lucru al societății situat în C., ., demisol, jud. C., a fost efectuat un control privind asigurarea pazei societății de către un agent de poliție din cadrul Secției 1 Poliție C..
În urma controlului efectuat, a fost întocmit procesul-verbal . nr._/07.04.2015, în cuprinsul căruia s-a consemnat faptul că societatea petentă nu a luat măsurile de asigurare a punctului de lucru cu mijloacele prevăzute la art. 3 punctul 3 din Legea nr. 333/2003.
S-a învederat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate întrucât nu conține descrierea faptei contravenționale și nu au fost consemnate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Petentul a mai precizat că fapta pentru care a fost sancționat prezintă un pericol social redus, nu a mai fost sancționat pentru astfel de abateri, suma stabilită ca amendă este mare și împovărătoare, iar societății i-a fost încălcat dreptul de a plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, rubrica din actul sancționator corespunzătoare acestei mențiuni fiind barată.
De asemenea, a arătat că societatea are program de funcționare autorizat non-stop, motiv pentru care personalul societății este în permanență prezent în cadrul unității, asigurând paza integrității bunurilor.
În dovedire, petentul a depus înscrisuri alăturat cererii de chemare în judecată.
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada de achitare a taxei judiciare de timbru datorate în cuantum de 20 de lei, stabilită în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la data de 02.06.2015, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale, acesta a arătat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, petentul fiind sancționat pentru faptul că nu a luat măsuri de asigurare a punctului de lucru din municipiul C., ., demisol, jud. C..
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar înscrisuri în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța expune următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.04.2015 (f. 9), petentul S.C. U. R. METAL S.R.L. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei reținându-se că nu a luat măsurile de asigurare a punctului de lucru cu mijloacele prevăzute la art. 3 punctul 3 din Legea nr._.
Agentul constatator a reținut că fapta constituie contravenție potrivit art. 58 lit. a) din Legea nr. 333/2003 și este sancționată contravențional potrivit art. 59 alin. (1) lit. b) din același act normativ.
Reprezentantul petentei a fost de față la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, semnând de primire exemplarul nr. 2 al acestuia.
În drept, conform art. 3 alin. (3) din Legea nr. 333/2003, la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.
Potrivit art. 58 lit. a) din același act normativ, constituie contravenții la prezenta lege neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3), contravenția fiind sancționată în baza art. 59 alin. (1) lit. b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
În acord cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, verificând conținutul procesului-verbal contestat în raport de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 în care sunt prevăzute în mod exhaustiv mențiunile a căror lipsă conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal, instanța constată că nu există în cuprinsul actului de sancționare examinat vicii sau lipsuri care să conducă la o asemenea sancțiune, acesta fiind legal întocmit prin completarea integrală și în mod corect a rubricilor prevăzute de textul amintit.
În ceea ce privește susținerea petentului relativă la nedescrierea faptei contravenționale și neconsemnarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei, se reține că potrivit art. 16 din O.G. nr. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, în consonanță cu art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
În ceea ce privește fapta săvârșită, din interpretarea logico-gramaticală a dispozițiilor art. 17 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, rațiunea instituirii ei fiind aceea de a permite persoanei sancționate să formuleze apărări și de a oferi judecătorului posibilitatea de a cerceta legalitatea actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a temeiniciei sancțiunii aplicate.
Examinând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.04.2015, instanța observă că agentul constatator nu a descris suficient fapta săvârșită, specificând doar că societatea petentă nu a luat măsurile de asigurare a punctului de lucru cu mijloacele prevăzute la art. 3 punctul 3 din Legea nr._.
Descrierea insuficientă a faptei constatate conduce la nulitatea actului de sancționare doar în măsura în care se produce o vătămare, nulitatea fiind așadar condiționată de existența unei vătămări.
Din coroborarea procesului-verbal de constatare cu procesul-verbal de control, rezultă că petentul a fost sancționat pentru următoarele nereguli: ușa exterioară de acces, din termopan și geam, precum și 2 dintre cele 5 ferestre ale spațiului, amplasate la o înălțime mai mică de 3m față de sol, nu sunt asigurate cu grilaj metalic; nu există pază umană; unitatea nu are montat sistem de alarmă antiefracție și nici sistem de televiziune cu circuit închis; nu a fost întocmită analiza de risc la securitate fizică.
Având în vedere că petentul a luat cunoștință de ambele proces-verbale, care au fost întocmite la aceeași dată și în aceleași împrejurări, fiind semnate de către reprezentantul societății sancționate, instanța apreciază că nu poate fi reținută nicio vătămare pentru descrierea insuficientă a contravenției în cuprinsul actului de sancționare, procesul-verbal . nr._/07.04.2015 completându-se cu procesul-verbal de control. Petentul a avut posibilitatea efectivă de a formula apărări vizând legalitatea și temeinicia actului constatator, iar instanța are toate datele necesare pentru a realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, fiind certă fapta contravențională reținută în sarcina petentului.
Prin urmare, în lipsa unei vătămări, motivul de nulitate invocat în cuprinsul plângerii contravenționale nu este întemeiat.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul încălcării dreptului său de a plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să cuprindă, astfel cum s-a reținut în precedent, posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ numai dacă acesta prevede o asemenea posibilitate. Or, Legea nr. 333/2003 nu instituie această posibilitate pentru contravențiile sancționate prin acest act normativ, iar art. 6 din H.G. nr. 301/2012 este incident numai în cazul contravențiilor reglementate la art. 3 și sancționate conform art. 4 din hotărâre.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Actul de sancționare a fost întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale. Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește aceste prezumții de care se bucură actul de sancționare, se reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franta).
Având în vedere că fapta a fost constatată ex proprii sensibus de către organul constatator din cadrul INSPECTORATULUI G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – POLIȚIA MUNICIPIULUI C., iar petentul nu a negat săvârșirea ei și nu a făcut dovada unei situații de fapt diferite de cea consemnată în actul de sancționare, instanța reține că petentul a încălcat, prin omisiune, dispozițiile art. 3 punctul 3 din Legea nr. 333/2003, prin faptul că nu a asigurat cu grilaj metalic ușa exterioară de acces, din termopan și geam și 2 dintre cele 5 ferestre ale punctului de lucru al societății din municipiul C., ., demisol, jud. C., nu a asigurat paza umană, nu a montat sistem de alarmă antiefracție și nici sistem de televiziune cu circuit închis.
Inacțiunea petentului constituie contravenție conform art. 58 lit. a) din același Legea 333/2003 și este sancționată în baza art. 59 alin. (1) lit. b) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia societatea are pază proprie întrucât personalul societății este prezent permanent în cadrul punctului de lucru, programul de lucru fiind non-stop, se reține că paza proprie se organizează în raport cu natura obiectivelor, a bunurilor și valorilor ce urmează a fi păzite, cu amplasarea, întinderea și vulnerabilitatea pe care le prezintă unele unități și locuri din incinta acestora, cu numărul de schimburi în care se desfășoară activitatea, punctele de acces și cu alte criterii specifice.
În concordanță cu art. 12 din Legea nr. 333/2003, paza proprie se realizează cu personal calificat, angajat al unității beneficiare, conform legii. În funcție de numărul personalului de pază, conducerea unității va numi un șef de serviciu sau un împuternicit care să asigure selecția, încadrarea, echiparea, dotarea cu armament și mijloace de protecție, precum și pentru instruirea, planificarea și controlul acestuia. La unitățile unde numărul posturilor de pază este de peste 20, structura de conducere necesară este formată din șeful serviciului de pază și șeful de tură. La celelalte unități unde numărul de paznici este sub 20, activitățile specifice de pază se îndeplinesc de către un împuternicit al conducerii unității. Șeful serviciului de pază sau împuternicitul cu paza se subordonează direct conducerii unității și stabilește împreună cu aceasta măsurile cele mai eficiente de pază.
Totodată, potrivit art. 13 din același act normativ, personalul de pază proprie se compune din paznici, portari, controlori de acces sau alte persoane stabilite de conducerea unității, din persoanele desemnate să asigure instruirea, controlul și coordonarea activității de pază. Se asimilează personalului de pază și persoanele care cumulează atribuțiile de pază cu alte atribuții de serviciu. Personalul din paza proprie se dotează cu uniforme, echipament de protecție și însemne distinctive, pe care le poartă pe timpul executării serviciului.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că unitatea petentă are pază proprie organizată conform prevederilor legale anterior evocate, astfel că instanța va înlătura susținerile petentului sub acest aspect ca lipsite de temei.
În raport de considerentele ce preced, se reține că fapta petentului constituie contravenție, astfel că în mod corect a fost atrasă răspunderea contravențională a acestuia, împrejurările invocate nefiind de natură să determine o altă concluzie.
Sub aspectul individualizării, instanța reține că principiul individualizării sancțiunilor contravenționale este consacrat de art. 5 alin.(5) din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.Astfel, obligația individualizării sancțiunilor contravenționale principale sau complementare revine atât agentului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
Instanța apreciază că faptele petentului constând în neasigurarea cu grilaj metalic a ușei exterioare de acces și a celor 2 ferestre ale punctului de lucru al societății din municipiul C., ., demisol, jud. C., neasigurarea pazei umane, lipsa unui sistem de alarmă antiefracție și a unui sistem de televiziune cu circuit închis, prezintă un pericol social redus, aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin normele juridice.
Cu toate acestea, sancțiunea amenzii aplicată contravenientului nu este prea aspră și nu se impune înlocuirea ei cu avertismentul, aducând atingere siguranței bunurilor, punând în pericol dreptul de proprietate asupra bunurilor și chiar siguranța persoanelor. Instanța are în vedere și faptul că petentul a fost sancționat pentru mai multe nereguli, și i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, precum și împrejurarea că, deși are autorizație de funcționare pentru desfășurarea activității din 11.04.2014, conform autorizației nr. 1009 eliberate de Primăria Municipiului C. (f. 10), nu s-a conformat o perioadă îndelungată, de aproximativ 1 an, cerințelor legale referitoare la asigurarea pazei integrității bunurilor, și nici nu a dovedit că a luat măsuri pentru . sancționării sale.
De asemenea, nu a probat faptul că este la primul conflict cu legea contravențională, conform regulii de drept în materia probațiunii în virtutea căreia cel care face o susținere în cursul procesului este dator să o dovedească.
Față de argumentele expuse mai sus, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, scopul sancțiunilor contravenționale fiind atins în această situație numai prin aplicarea sancțiunii amenzii.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul S.C. U. R. METAL S.R.L. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S.C. U. R. METAL S.R.L., CUI_, cu sediul ales în C., ., jud.C. în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – POLIȚIA MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., jud.C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. D. Ș.
Red.jud.D.D.
Tehnoredact.D.Ș., D.D.
4 ex./22.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9367/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9450/2015. Judecătoria... → |
|---|
