Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 12725/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. E. Ș.
GREFIER: F. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, cerere formulată de reclamantul O. N. PRIN PRIMAR cu sediul în Năvodari . județul C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. cu domiciliul în Năvodari . .. D ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. I. pentru reclamant, lipsind pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța în conformitate cu disp. art. 131 c.pr.civ. pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reprezentantul reclamantului precizează că Judecătoria C. este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în conformitate cu disp. art. 131 c.pr.civ. verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial raportat la disp. art. 94 lit. j c.pr.civ. și art. 107 c.pr.civ..
Instanța în conformitate cu disp. art. 238 c.pr.civ. pune în discuție estimarea duratei procesului.
Reprezentantul reclamantului apreciază durata procesului la o lună.
Instanța în conformitate cu disp. art. 238 c.pr.civ. estimează durata procesului la o lună.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debit și penalități.
Reprezentantul reclamantului precizează că acțiunea a fost depusă după . noului cod de procedură civilă și a noului cod civil și numai debitorul putea să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune sens în care solicită respingerea excepției, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne in pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2015, sub nr._, reclamantul Orașul Năvodari prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul P. C. - I., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 538,48 lei, unde suma de 395,68 lei reprezentă contravaloare energie termică aferentă perioadei 01.01.2010 – 30.11.2010, iar suma de 141,80 lei reprezintă majorări de întârziere comunicate odată cu somația nr.7018/24.03.2014 calculate între scadența facturilor și noiembrie 2010, la plata penalităților de întârziere calculate la debitul principal de la 01.12.2010 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 09.12.2011 a încheiat proiectul de tranzacție cu . – în insolvență, prin care reclamantul a dobândit creanțele deținute de . – în insolvență împotriva persoanelor fizice, creanțe rezultate din livrarea de agent termic, contractul fiind încheiat în data de 25.05.2012, reclamantul devenind creditor al respectivelor creanțe.
Prin notificarea din 06.06.2012 pârâtului i-a fost adusă la cunoștință preluarea creanței sale de către reclamant și posibilitatea de a beneficia de eșalonarea la plata debitului principal și scutirea de la plata majorărilor de întârziere în cazul confirmării debitului în termen de 30 de zile de la primirea notificării.
În plus, reclamantul a arătat că deși nu s-a încheiat un contract în sens de instrumentul, între părți a existat o înțelegere care rezultă din furnizarea energiei electrice, existența facturilor și necontestarea lor și recunoașterea debitului odată cu notificarea.
Cu privire la penalitățile de întârziere, reclamantul a arătat că acestea sunt datorate în temeiul art.42 alin.10 din Legea 51/2006. În plus, reclamantul a mai arătat că facturile au fost comunicate lunar pârâtului.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului și probei cu înscrisuri, depunând la dosar: somație (f.12-15), proces verbal de afișare (f.16-17), certificat de moștenitor (f.18), facturi (f.25-35), tranzacție (f.19-23), listă facturi restante (f.24), înscrisuri în susținerea aplicării art. 30 din O.U.G. nr.80/2013.
Acțiunea nu a fost timbrată, reclamanta fiind scutită de la plata potrivit art. 30 din O.U.G. nr.80/2013.
Pârâtul, citat în mod legal, nu a depus întâmpinare.
La data de 02.11.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune privind debitul principal și accesoriile.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în perioada 31.01.2010 – 30.11.2010 pârâtul P. C. - I. a beneficiat de servicii de furnizare a energiei termice din partea ., potrivit facturilor atașate cauzei (f.25-35). În data de 25.05.2012, reclamantul a devenit creditorul creanțelor deținute de către ., în urma încheierii tranzacției, creanța împotriva pârâtului aflându-se printre creanțele transmise.
Facturile aferente perioadei 31.01._10 au fost emise pentru calcularea agentului termic utilizat de către pârât și pentru calcularea penalităților de întârziere pentru facturile anterioare, iar facturile emise în perioada 31.05._10 au fost emise numai pentru calcul penalități de întârziere.
În drept, analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal și la accesorii, instanța reține că potrivit art. 201 din Legea nr.71/2011, prescripția este supusă legii în vigoare la data la care a început să curgă termenul de prescripție. Având în vedere că noul Cod civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, instanța constată că pentru debitul aferent perioadei 01.01.2010 – 30.11.2010 prescripția este supusă dispozițiilor Decretului nr.167/1958.
În primul rând, având în vedere că regimul prescripție este determinat de momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție și nu momentul la care a fot introdusă acțiunea, instanța constată prescripția aplicabilă în prezenta cauză își păstrează caracterul de excepție de publică, putând fi invocată din oficiu de către instanță.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar, conform art. 3 alin.1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Instanța constată că în prezenta cauză obligația principală este alcătuită din prestații diferite având în vedere că fiecare factură calculează serviciile de care a beneficiat debitorul pentru luna precedentă. Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Decretul nr.167/1958 care prevăd că în cazul unor prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data scadenței fiecărei facturi, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar, având în vedere răspunderea contractuală invocată.
Prin urmare, față de data introducerii prezentei cererii de chemare în judecată, respectiv 06.08.2015, instanța constată că s-a îndeplinit termenul de 3 ani cu privire la debitul principal lei cuprins în facturile aferente perioadei 31.01._10.
Cu privire la majorările de întârziere cuprinse în facturile emise în perioada 31.01._10 dar și majorările de întârziere calculate prin facturile emise în perioada 31.05._10, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, conform cărui „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
În concluzie, față de caracterul accesoriu al majorărilor de întârziere, având în vedere prescripția debitului principal, instanța constată intervenția prescripției și cu privire la suma de 142,80 reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 01.01.2010 – 30.11.2010.
Totodată, având în vedere că penalitățile de întârziere sunt solicitate pentru neachitarea la termen a debitului principal de la data de 01.12.2010 (dată de la care nu s-au mai calculat majorări de întârziere), față de constatarea prescripție debitului principal și caracterul accesoriu al penalităților de întârziere, instanța constată că a intervenit prescripția și cu privire la acestea penalități de întârziere tot în temeiul art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă .
În ceea ce privește caracterul de act întrerupător de prescripție a comunicării somației nr.7018 din data de 24.03.2014, instanța reține că acesta nu îndeplinește condițiile de a întrerupe a prescripției având în vedere aplicare în cauză a dispozițiilor Vechiului Cod civil potrivit art. 6 alin.4 din Noul Cod civil care precede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi rămân supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel, potrivit art. 1079 C.civ. din 1864, debitorul trebuie să fie pus în întârziere în vederea executării obligației solicitate de către creditor. În plus, potrivit art.1079 Vechiul C.civ., punerea în întârziere a debitorului se realizează prin executor judecătoresc sau prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, prevederile art. 114 din Legea nr.71/2011 stabilesc că dispozițiile privitoare la punere în întârziere (art.1521 – 1526 C.civ.) sunt aplicabile doar în cazul obligațiilor născute după . civil.
Astfel, întreruperea prescripție raportat la comunicarea somației nr.7018 din data de 24.03.2014 prin scrisoare recomandată, fără executor judecătoresc, nu are efect întrerupător de prescripție nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1079 Vechiul C.civ. În plus, pârâtul nu a primit scrisoarea recomandată, aceasta fiind returnată cu mențiunea expirare termen de păstrare (f.15).
În concluzie, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind debitul principal și accesorii invocată din oficiu, urmând să respingă ca prescrisă cererea reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 538,48 lei, unde suma de 395,68 lei reprezentă contravaloare energie termică aferentă perioadei 01.01.2010 – 30.11.2010, iar suma de 141,80 lei reprezintă majorări de întârziere comunicate odată cu notificarea nr.7018/24.03.2014 calculate între scadența facturilor și noiembrie 2010, la plata penalităților de întârziere calculate la debitul principal de la 01.12.2010 și până la data plății efective.
Referitor la cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care va pierde procesul va fi obligată la cheltuieli de judecată, la cererea părții care a câștigat.
Instanța constată că în prezenta cerere reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, dar față soluția de respingere a acțiunii pentru admiterea excepției prescripției, nu sunt îndeplinite condițiile acordării acestora astfel încât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind debitul principal și accesoriile invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamantul Orașul Năvodari prin Primar cu sediul în Năvodari . județul C. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. cu domiciliul în Năvodari . .. D ., ca prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. E. Ș. F. M.
Red. Ș.C.E./02.12.2015.
tehnored.F.M/02.12.2015.
emis 2 comunicări..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 04/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2015.... → |
|---|
