Pretenţii. Sentința nr. 267/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 267/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 267/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR.267/19.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. A. I.
GREFIER: Ș. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. M. S. S.R.L., având CUI RO5781271, înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul procesual ales în București, ., ., Preciziei Business Center – S.C. U. & Asociații S.R.L. în contradictoriu cu pârâta .. prin curator special, avocat P. C., cu sediul în C., ., nr.60, jud.C., având ca obiect pretenții – camera de consiliu.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 09.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu disp. art. 395 alin. 1 C.p.c., constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 07.03.2014 cu nr._, reclamanta S.C M. S. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta .., a solicitat instanței potrivit formularului de cerere, întocmit și completat în condițiile art. 1028 alin.2 C.p.c., ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata:
- sumei de 1.291,24 lei, reprezentând contravaloare facturi
- dobânzii legale penalizatoare de la 30.07.2011 și până la plata integrală a debitului
- cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat raporturi comerciale concretizate prin livrarea unor produse alimentare, pentru care au fost emise facturi fiscale în valoare totală de 1.291,24 lei.
Reclamanta a arătat că facturile au fost recunoscute și acceptate la plată prin semnarea și ștampilarea acestora de către reprezentantul societății debitoare.
S-a precizat că debitoarea a fost notificată în nenumărate rânduri în vederea achitării datoriei, demersuri care au rămas fără rezultat.
Reclamanta a apreciat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 1.291,24 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 – 1032 C.p.c., ale art. 1270, art. 1345, art. 1349, art. 1386, art. 1516, art. 1527 din Codul civil, iar în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c. a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate.
În probațiune, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu expertiză contabilă și a anexat cererii următoarele înscrisuri, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: fișă cont (f. 9), facturi (f. 10-12).
Cererea a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, dovada achitării fiind atașată la dosarul cauzei, la fila 3.
La termenul de judecată din 25 iulie 2014, în temeiul art. 96 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, raportat la art. 3 din Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 15/22.07.2014, cauza a fost repartizată ciclic completului C36.
La termenul de judecată din 8 august 2014, în temeiul art. 167 C.p.c. instanța a încuviințat citarea prin publicitate a pârâtei, a numit curator special pe doamna P. C. și a stabilit onorariu provizoriu al curatorului special suma de 300 lei.
P. întâmpinarea depusă prin curator special în data de 23.10.2014, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada prestării serviciilor de către reclamantă, respectiv livrarea și predarea mărfurilor.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă cauzei. Instanța a respins probele cu interogatoriul pârâtei, ca neutilă cauzei și cu expertiză contabilă ca inadmisibilă.
P. răspunsul la întâmpinare depus în data de 25.11.2014, reclamanta a arătat că facturile fiscale sunt considerate de către ambele părți atât document fiscal de înregistrare în contabilitate a valorilor cât și document de predare primire a produselor, sunt unul și același document, atât factura fiscală cât și avizul de însoțire a mărfii au același număr și aceeași dată.
Reclamanta a precizat că debitoarea nu a contestat prin nicio modalitate primirea produselor și valoarea acestora, mai mult a acceptat plata facturilor fiscale prin semnarea, respectiv ștampilarea acestora A mai arătat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, recunoscută la plată de pârâtă însă neonorată în valoarea de 1.291,24 lei.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
Între reclamanta S.C. M. S. S.R.L., în calitate de vânzător, și pârâta .., în calitate de cumpărător, s-au desfășurat raporturi contractuale în formă simplificată, materializate în cuprinsul facturilor fiscale: nr._/28.11.2012 (f. 10), cuprinzând obligația de plată a sumei de 198,28 lei, nr._/19.12.2012 (f. 11), cuprinzând obligația de plată a sumei de 719,34 lei,_/28.11.2012 (f. 12), cuprinzând obligația de plată a sumei de 423,62 lei în temeiul cărora pârâtei i-au fost furnizate de reclamantă produse alimentare în valoare totală de 1.341,24 lei.
În lumina principiului disponibilității, având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului în cuantum de 1.291,24 lei, instanța va analiza îndeplinirea condițiilor cu privire la acest debit.
Raporturile contractuale desfășurate între reclamantă și pârâtă au avut loc în lunile noiembrie și decembrie 2012, deci după . noului Cod civil, fiind astfel guvernate de dispozițiile Noului cod civil – Legea nr. 287/2009.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 134/2010, privind Noul Cod de Procedură Civilă, condițiile de admisibilitate și forța probantă a facturilor fiscale invocate de reclamanta din prezenta cauză, în susținerea pretențiilor sale, se determină în conformitate cu prevederile în vigoare la data săvârșirii actelor juridice care fac obiectul probațiunii. În cauză, având în vedere că facturile fiscale depuse în probațiune de către reclamantă au fost întocmite anterior datei de 15.02.2013, în temeiul art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011, sunt aplicabile prevederile art. 46 Cod comercial, potrivit căruia, obligațiile comercianților, profesioniști, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, se probează cu înscrisuri sub semnătura privată și cu facturi acceptate.
Facturile fiscale fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată, astfel că, în caz de acceptare de către destinatar, acestea fac dovada actului juridic pe care îl constată și în favoarea emitentului. Mai trebuie precizat că acceptarea, fie că este expresă, fie că este tacită, reprezintă un act juridic care-l obligă pe acceptant la plată.
În cauză, facturile fiscale anexate la dosar cu nr._/28.11.2012 (f. 10) și nr._/19.12.2012 (f. 11) au fost acceptate de pârâtă în mod expres prin aplicarea ștampilei, iar factura nr._/28.11.2012 (f. 12) a fost acceptată de pârâtă prin semnare.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unor contracte în formă simplificată valabil încheiate cu pârâta și a executării propriilor obligații.
În același timp, în patrimoniul pârâtei s-a născut obligația de plată a prețului produselor de care a beneficiat în cuantum de 1.291,24 lei, reliefat în cuprinsul facturilor fiscale depuse în probațiune.
Cu toate că avea obligația de a achita contravaloarea facturilor, la dosar nu există dovezi în sensul că pârâta și-ar fi îndeplinit obligația de plată.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1350 alin. 1 și 2 Cod civil, orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. P. raportare la prevederile art. 1350 C. civ, instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale în ceea ce o privește pe pârâtă, respectiv existența unor raporturi contractuale, neîndeplinirea unei obligații contractuale, și vinovăția debitoarei.
Astfel, debitoarea nu a respectat obligația de plată integral și la scadență a contravalorii produselor livrate de reclamantă conform facturilor fiscale depuse în probațiune, iar prejudiciul patrimonial se concretizează în suma de 1.291,24 lei.
În privința vinovăției pârâtei, instanța reține că, în consonanță cu prevederile art. 1548 Cod civil, în materie contractuală, debitorul obligației neexecutate este prezumat a fi în culpă, ca urmare a simplului fapt al neexecutării. Astfel, pârâtei îi revenea obligația de a dovedi existența unui caz exonerator de răspundere.
Instanța constată că pârâta nu a depus niciun înscris și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime și la termen obligațiile contractuale și nici existența unui caz exonerator de răspundere.
Instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de reclamantă sunt întemeiate, pârâta nedovedind existența unei cauze străine exoneratoare de răspundere, astfel că aceasta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.291,24 lei, reprezentând prețul produselor livrate acesteia, reliefat în cuprinsul facturilor fiscale nr._/28.11.2012 (f. 10), nr._/19.12.2012 (f. 11) și nr._/28.11.2012 (f. 12).
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța constată că facturile cu nr._/28.11.2012, în valoare de 198,28 lei și cu nr._/28.11.2012, în valoare de 373,62 lei (după cum rezultă din fișa de cont de la fila 9) erau scadente la data de 04.12.2012, iar factura nr._/19.12.2012 în valoare de 719,34 lei era scadentă la data de 25.12.2012.
Potrivit art. 1516 alin. 1 C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
De asemenea, potrivit art. 1535 C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Articolul 1530 C. civ. prevede că creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară neexecutării fără justificare sau după caz, culpabile, a obligației.
Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d) C. civ., debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În vederea soluționării acestui capăt de cerere, instanța are în vedere și prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, potrivit căruia dobânda datorată de către debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă legală penalizatoare, al cărei cuantum se stabilește prin raportare la prevederile art. 3 alin. 2 din același act normativ.
Având în vedere faptul că pârâta nu a îndeplinit la termen obligația de plată a contravalorii produselor alimentare, instanța constată că reclamanta este îndreptățită la dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărei facturi.
În cauză, facturile au fost emise în noiembrie 2012, respectiv decembrie 2012, după . O.G. nr. 13/2011, astfel că devin aplicabile dispozițiile O.G. nr. 13/2011.
Potrivit art. 6 din OG nr. 13/2011, dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală.
Instanța constată caracterul cert, lichid și exigibil și al dobânzii legale, de natură să permită reclamantei să solicite și să obțină recunoașterea și valorificarea, în justiție a drepturilor sale.
Deși reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de 30.07.2011, instanța constată că scadența facturilor este ulterioară datei indicate de către reclamantă, 04.12.2012, respectiv 25.12.2012, aceasta având dreptul la dobândă legală doar de la data scadenței.
Având în vedere faptul că pârâta nu a îndeplinit obligația de plată a contravalorii mărfurilor la scadență, în temeiul art. 1538 și al art. 1539 C. civ., instanța va admite în parte acest capăt de cerere și va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate astfel:
-pentru suma de 198,28 lei de la data de 04.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/28.11.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/28.11.2012.
-pentru suma de 719,34 lei de la data de 25.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/19.12.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/19.12.2012
- pentru suma de 373,62 lei de la data de 04.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/28.11.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/28.11.2012
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că potrivit art. 453 alin. 1 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 50 lei (f. 2) și a achitării onorariului curatorului special în cuantum de 300 lei (f. 51).
Astfel, în temeiul art. 1031 C.p.c. raportat la art. 453 alin. 1 C.p.c., constatând că pârâta a pierdut procesul, instanța va admite acest capăt de cerere și o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru – f. 3 și onorariu curator special – f. 51).
Pentru considerentele mai sus amintite, instanța de judecată constată îndeplinite condițiile de admisibilitate ale prezentei cereri și, pe cale de consecință, va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.291,24 lei, reprezentând contravaloare produse alimentare și la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate:
- pentru suma de 198,28 lei de la data de 04.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/28.11.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/28.11.2012
- pentru suma de 719,34 lei de la data de 25.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/19.12.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/19.12.2012
- pentru suma de 373,62 lei de la data de 04.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/28.11.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/28.11.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. M. S. S.R.L., având CUI RO5781271, înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul procesual ales în București, ., ., Preciziei Business Center – S.C. U. & Asociații S.R.L. în contradictoriu cu pârâta .. prin curator special, avocat P. C., cu sediul în C., ., nr.60, jud.C..
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.291,24 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a dobânzii legale calculate:
-pentru suma de 198,28 lei de la data de 04.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/28.11.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/28.11.2012
-pentru suma de 719,34 lei de la data de 25.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/19.12.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/19.12.2012
-pentru suma de 373,62 lei de la data de 04.12.2012 (data scadenței facturii cu nr._/28.11.2012) și până la plata contravalorii facturii cu nr._/28.11.2012.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și onorariu curator special în cuantum de 300 lei).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Executorie.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. I. Ș. D.
Red.jud.V.A.I/19.01.2015
Tehnoredact.D.Ș.
4 ex./27.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 263/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 176/2015.... → |
|---|
