Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 361/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 361/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 361/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 361
Ședința publică din 21.01.2015
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, acțiune formulată de creditor . SRL cu sediul în com. Adamclisi, ., jud. C. în contradictoriu cu debitor Z. V. domiciliat în loc. Șipote, ., jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publică din data de 14.01.2015 și au fost consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, cand instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2014 sub nr._ reclamanta creditoare . SRL a chemat in judecata parata debitoare Z. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pe calea ordonanței de plata sa fie obligata debitoarea la plata sumei de 1732 lei reprezentând rest de plata la factura fiscala nr._/11.04.2013, 2875,12 lei reprezentând penalitati de întârziere calculate pana la data de 28.07.2014 inclusiv, penalitati de întârziere de 0,5% pe zi de la data de 29.07.2014 pana la data plații efective cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii se arata ca a livrat marfa debitorului in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 283/11.04.2013 fiind întocmita factura fiscala nr._/11.04.2013.In temeiul contractului si a facturii fiscale a livrat debitorului marfa in valoare totala de 2232 lei, ramanand de achitat suma de 1732 lei deși scadenta a fost depășita(30.08.2013).Se mai arata ca la acesta suma se adăuga 2875,12 lei reprezentând penalitati de întârziere calculate conform art. 6 lit. c din contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 - 1024 Cod Procedură Civilă ce constituie temeiul de drept substanțial, inclusiv pentru procedura Ordonanței de Plată.
S-au depus la dosarul cauzei de către creditoare înscrisuri .
Debitoarea deși legat citata nu a formulat întâmpinare si nici nu a solicitat probe in apărare.
Analizând cauza in raport cu probele administrate instanța retine următoarele:
Conform art. 1013 din Codul de procedură civilă, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege .
Cerințele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței se determină în conformitate cu prevederile art. 662 C proc civ, conform căruia creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Între părți a fost încheiat un contract de vanzare cumparare(fila 8), prin care s-au stabilit cu putere obligatorie între părți numai regulile generale în care urma să fie desfășurată prestarea serviciilor de către creditoare și efectuarea plăților de către debitoare.
În aceste condiții, efectul juridic al actului bilateral încheiat între cele două părți este doar acela de a stabili cadrul general de derulare a relațiilor contractuale viitoare dintre cele două părți. El nu poate reprezenta prin sine însuși o dovadă a existenței creanței, a întinderii acesteia sau exigibilității ei, executarea obligațiilor asumate de părți urmând a fi efectiv concretizată prin facturile fiscale emise de creditoare.
În ceea ce privește facturile emise în temeiul contractului, instanta reține că, dacă în privința creditorului factura fiscală emisă de acesta dovedește existența operațiunii comerciale menționate indiferent dacă poartă sau nu semnătura sa, în ceea ce-l privește pe debitor, pentru a-i putea fi opozabilă, factura trebuie să fie acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente:
În speță facturile emise de creditoare nu poartă semnătura debitoarei ci a altei persoane și, în lipsa unor probe care să facă dovada faptului că semnătura aplicată pe acestea aparține unei persoane împuternicite în acest sens de către debitoare, instanța nu poate aprecia că acestea reprezintă „facturi acceptate” în sensul legii.
D. urmare, atâta vreme cât factura fiscală care cuantifică obligația de plată asumată prin contractul cadru nu beneficiază de o formă de acceptare din partea debitorului, existența creanței invocate de creditoare este pusă sub semnul îndoielii, lipsindu-i chiar caracterul cert.
În plus, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect și s-ar aprecia că o dată cu semnarea contractului, creanța invocată de creditoare dobândește caracter cert, instanta constată că întinderea serviciului prestat de creditoare și prețul care trebuie achitat pentru acesta de către debitoare nu sunt prevăzute în contract, motiv pentru care creanței i-ar lipsi caracterul lichid.
Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile normative invocate, instanța urmează să respingă cererea formulată, creditoarea având posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată pentru recuperarea creanței pretinse printr-o acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, procedură unde se poate pune în discuție caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe într-un regim probatoriu mai permisiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondata acțiunea formulată de creditor . SRL cu sediul în com. Adamclisi, ., jud. C. în contradictoriu cu debitor Z. V. domiciliat în loc. Șipote, ., jud. C..
Cu drept de cerere in anulare in 10 de zile de la comunicare pentru creditor .
Pronunțata in ședința publica azi 21.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 21.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 383/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1250/2015. Judecătoria... → |
|---|
