Pretenţii. Sentința nr. 6880/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6880/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 6880/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6880
Ședința publică din data de 10.06.2015
Completul constituit din:
P.: A. I. V.
Grefier: Ț. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta A. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, B.dul C. I, nr. 31-33, sector 2, în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C. PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C., B.dul Tomis, nr. 51, jud. C., S.C. R. S.A., cu sediul în C., .-24, jud. C., și ..L. C. U. S.R.L., cu sediul în C., Piața O., nr. 9, jud. C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 03.06.2015 și apoi la data de 10.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.06.2012 cu nr._, reclamanta S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, C. L. AL MUNICIPIULUI C., M. C., PRIN PRIMAR, S.C. R. S.A. și S.C. S.C.I.L. C. U. S.R.L. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îi oblige pe pârâți la plata sumei de 3.674 lei, reprezentând despăgubiri, la plata dobânzii legale calculate de la data plății despăgubirii până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că suma solicitată reprezintă despăgubirea acordată asiguratului său, S.C. ROMSTAL LEASING IFN S.A. pentru auto marca Jaguar cu număr de înmatriculare_, avariat în urma evenimentului din data de 28.04.2010 produs din cauza unei gropi situate pe raza Municipiului C..
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martorul M. A. și proba cu expertiză tehnică auto.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 304,92 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 3 lei, reprezentând timbru judiciar, ce au fost anulate și atașate la dosar.
La data de 20.09.2012, pârâta S.C. C. U. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, învederând că locul producerii accidentului este M. C..
Pârâta S.C. C. U. S.R.L. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția netimbrării acțiunii, iar în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii.
Pârâta a învederat, de asemenea, faptul că responsabilă de producerea evenimentului rutier se face . aceasta are în administrare gura de scurgere din carosabil, conform Hotărârii CSJ C. nr. 257/18.10.2006. Pentru acest considerent s-ar impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut aspectul că simpla declarație a conducătorului auto nu poate proba situația de fapt prezentată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. În plus, învederează faptul că după producerea evenimentului rutier nu a fost informată pentru ca un reprezentant al societății să constate starea drumului.
Referitor la dobânda solicitată de reclamantă, pârâta apreciază că nu poate fi pusă în sarcina sa deoarece nu există obligație legală de plată, nu există raporturi contractuale care să justifice obligarea sa la plata dobânzii legale.
Pârâta S.C. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19.11.2012, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că drumul pe care s-a produs accidentul, așa cum rezultă din cuprinsul declarației de accident completată de șofer, se află în interiorul municipiului C. și reprezintă o stradă de interes local, nefiind în administrarea sa, conform art. 1 alin. 6 din O.U.G. nr. 84/2003 și O.G. nr. 43/1997.
Pârâții C. L. și M. C. nu au formulat întâmpinare.
Prin precizarea depusă în ședința publică din 20.11.2012, reclamanta a menționat că dobânda legală calculată de la data plății despăgubirii, 21.06.2010 și până la data introducerii acțiunii, 18.06.2012, este în cuantum de 576,54 lei.
În ședința publică din 20.11.2012, instanța a disjuns cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A..
Prin sentința civilă nr._/20.11.2012, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de pârâta S.C. C. U. S.R.L., a declinat în favoarea Judecătoriei C. competența teritorială de soluționare a cauzei și a constatat că a fost disjunsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, dispunându-se constituirea unui nou dosar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 18.01.2013, cu numărul_ .
La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2013, instanța a respins excepția netimbrării invocată de pârâta S.C. C. U. S.R.L., ca neîntemeiată.
Prin notele de ședință depuse în data de 24.05.2013, pârâta S.C. R. S.A. a invocat excepția puterii de lucru judecat, anexând practică judiciară și menționând că în speță singurul element parțial diferit este incidentul ce a generat avaria.
La termenul de judecată din data de 19.07.2013 instanța a unit excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâtelor S.C. R. S.A. și S.C. C. U. S.R.L. cu fondul cauzei. Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar din oficiu proba cu martorul M. A., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Proba cu martorul M. A. a fost administrată la termenul de judecată din data de 06.09.2013, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, la fila 191.
La termenul de judecată din data de 8.11.2013, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică auto, cu obiectivele stabilite prin încheiere, a numit expert pe domnul N. I. și a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei, pe care l-a pus în sarcina reclamantei.
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de domnul expert N. I. a fost depus în data de 13.02.2014, fiind atașat la dosarul cauzei, la filele 5-9.
La termenul de judecată din data de 25.04.2014, instanța a admis obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâta S.C. R. S.A. la punctele 1.2 și 2.2., pentru motivele arătate prin încheiere.
Răspunsul expertului N. I. la obiecțiuni a fost depus în data de 22.05.2015, fiind atașat la dosarul cauzei, la filele 27-31.
La termenul de judecată din data de 20.06.2014, instanța a încuviințat pentru pârâta S.C. R. S.A. proba cu contraexpertiză.
La termenul de judecată din data de 08.08.2014, instanța a stabilit obiectivele pentru contraexpertiza tehnică auto, a numit expert pe domnul O. P. și a stabilit onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei, pe care l-a pus în sarcina pârâtei S.C. R. S.A..
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de domnul expert O. P. a fost depus în data de 23.01.2015, fiind atașat la dosarul cauzei, la filele 70-90.
La termenul de judecată din data de 27.05.2015, instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică auto formulate de pârâta S.C. S. C. U. S.R.L. și de reclamantă, ca neîntemeiate. Instanța a respins cererea de majorare onorariu expert, ca neîntemeiată.
La același termen, instanța a calificat juridic excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca fiind o apărare de fond, de care va ține cont la judecarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la cererea de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
În ceea ce o privește pe pârâta S.C. C. U. S.R.L.
Instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. U. S.R.L., invocată de pârâta S.C. C. U. S.R.L., pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată. Astfel, după cum rezultă din art. 2 din hotărârea privind majorarea capitalului social al S.C. C. U. S.R.L. și delegarea de gestiune a unor sisteme publice de gospodărie comunala către S.C. C. U. S.R.L. nr. 351/2.01.2001 (fila 90-91), pârâtei i-a fost delegată gestiunea străzilor aflate în patrimoniul Municipiului C..
În aceste condiții, pârâta S.C. C. U. S.R.L. are calitatea de administrator al drumului public în sensul art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Pârâta S.C. C. U. S.R.L. în calitate de administrator al drumului în sensul OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt relevantă: la data de 28.04.2010 martorul M. A., conducea autoturismul marca Jaguar cu nr. de înmatriculare_, pe raza Municipiului C., mai precis pe . pod IPMC către fabrica Celuloza; când autoturismul a ajuns în dreptul imobilului cu numărul 4, conducătorul auto a intrat cu roata dreaptă față în gura de canalizare din fotografia nr. 17 de la fila 69, inevitabil din cauza autoturismelor care circulau din sens opus, avariindu-și vehiculul în sensul că a fost avariată janta roții dreapta față și a explodat anvelopa.
Această situație de fapt rezultă din declarația martorului (fila 191), apreciată de instanță ca fiind pe deplin credibilă, din fotografiile aflate la dosarul cauzei (filele 67-69), precum și din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de domnul expert N. I..
În data de 28.04.2010, martorul și reclamanta au încheiat procesul-verbal de constatare pentru autoturismul avariat (fila 20).
Autoturismul a fost reparat de . SRL, aceasta emițând factura . nr._/07.06.2010 (fila 23). Principalele piese auto înlocuite au fost roata față dreapta, jantă și anvelopa. Instanța reține că impactul dintre autoturism și gura de canalizare din fotografia nr. 17 de la fila 69 putea produce avarierea pieselor.
În continuare, instanța reține că principala culpă pentru accidentul auto revine pârâtei S.C. C. U. S.R.L.. În adevăr, acestei societăți comerciale i-a fost delegată administrarea și gestionarea drumurilor publice situate pe raza Municipiului C., aspect ce rezultă cu claritate din hotărârea privind majorarea capitalului social al S.C. C. U. S.R.L. și delegarea de gestiune a unor sisteme publice de gospodărie comunala către S.C. C. U. S.R.L. nr. 351/2.01.2001 (filele 90-91).
În aceste condiții, pârâta S.C. C. U. S.R.L. avea obligația legală circumscrisă de art. 5 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care în partea sa relevantă dispune „administratorul drumului (…) este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia ”.
Instanța de judecată apreciază că textul de lege este clar și impunea în sarcina pârâtei S.C. C. U. S.R.L. cel puțin obligația de a semnaliza gura de canalizare, care în mod evident reprezenta un obstacol aflat pe partea carosabilă.
În continuare, instanța reține că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele angajării răspunderii delictuale a pârâtei S.C. C. U. S.R.L., fapta săvârșită de acesta fiind (a) ilicită, (b) săvârșită cu vinovăție, (c) a produs un prejudiciu, (d) iar între fapta ilicită și prejudiciu există raport de cauzalitate.
Astfel, fapta pârâtei, care nu și-a îndeplinit obligația legală de a semnaliza un obstacol aflat pe carosabil, reprezintă o faptă omisivă ilicită. Pârâta avea obligația de semnaliza obstacolul aflat pe calea de rulare în temeiul art. art. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice raportat și la dispozițiile conținute de HCLM nr. 351/2.10.2001.
Instanța reține că pârâta nu a făcut dovada semnalizării corespunzătoare a drumului public pe care s-a produs accidentul, nefiind atașate înscrisuri din care să rezulte amplasarea indicatoarelor de circulație prin care conducătorii auto să fie avertizați asupra denivelărilor existente sau să se limiteze viteza de circulație. Acest aspect conduce la concluzia că avarierea autovehiculului cu număr de înmatriculare_ nu putea fi prevenită de conducătorul auto, deși acesta circula cu viteza legală pe acel sector de drum.
Nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze angajarea răspunderii delictuale a pârâtei de constatarea faptei ilicite printr-un proces-verbal întocmit de poliția rutieră sau de efectuarea vreunei sesizări de către victima accidentului rutier, susținerile din întâmpinare fiind neîntemeiate.
Fapta pârâtei a provocat un prejudiciu material, societatea de asigurări reclamantă achitând în baza poliței de asigurare contravaloarea reparațiilor autovehiculului avariat, prejudiciu dovedit de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Între fapta ilicită omisivă a pârâtei și prejudiciu există raport direct de cauzalitate, astfel martorul M. A. și-a avariat automobilul într-un obstacol aflat pe carosabil, care trebuia semnalizat în mod corespunzător.
În fine, fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție, pârâtei societate comercială de interes local, responsabilă de administrarea drumurilor, revenindu-i o obligație de diligență extinsă raportat la atribuțiile care intră în sfera sa de activitate profesională.
Din punct de vedere probatoriu, instanța va reține ca fiind pe deplin credibilă depoziția depusă în fața instanței de martorul M. A., care a menționat faptul că și-a avariat autoturismul marca Jaguar, în timp ce rula pe ., în direcția de mers de la fabrica de pâine spre fabrica de celuloză, în urma impactului cu gura de canalizare din fotografia cu numărul 17 de la fila nr. 69.
Instanța reține de asemenea că, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de către expert N. I., producerea avariilor a fost determinată de gura de canalizare din fotografia nr. 17 aflată la dosar deoarece peretele gurii evidențiază o denivelare față de nivelul suprafeței părții carosabile.
Instanța reține în primul rând faptul că raportul de expertiză întocmit de expert N. I. se coroborează atât cu declarația martorului, cât și cu planșele foto depuse la filele 67-70.
De asemenea, instanța reține că raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul O. P. nu este de natură a înlătura concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul N. I., instanța apreciind argumentele aduse de către expertul O. P. ca nefiind solide și nici de natură a contrazice în mod pertinent și verosimil observațiile punctuale și la obiect expuse de către expertul N. I..
Astfel, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, expertul O. P. nu a prezentat modalitatea detaliată a producerii avariilor, rezumându-se la a menționa că nu se poate stabili o dinamică a producerii avariilor constatate în raport de declarațiile conducătorului auto, deși avea această obligație, pe care o putea îndeplini în baza tuturor probelor administrate, și nu numai a declarațiilor conducătorului auto.
În aceste condiții și față de toate aspectele mai sus analizate, instanța apreciază că analiza făcută de către expertul N. I. este una fundamentată și întemeiată pe argumente tehnice pertinente, criticile formulate nefiind de natură a impune o concluzie diferită.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul despăgubirilor, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la întregul prejudiciu suferit, care a fost demonstrat prin factura și devizul de reparații (filele 22-23), fiind în cuantum de 3.674 lei.
Raportul de expertiză întocmit de N. I. se coroborează și cu proba testimonială, precum și cu declarația dată de martor în data de 28.04.2010 (filele 16-17) și cu fotografiile aflate la dosarul cauzei (filele 67-71).
Chiar dacă efectuarea expertizei judiciare s-a realizat pe baza fotografiilor, a constatărilor efectuate de inspectorul de daună și a declarației martorului, instanța va avea în vedere concluziile expertului N. I., elementele avute la dispoziție fiind suficiente pentru a se stabili, prin deducție și prin valorificarea cunoștințelor de specialitate ale expertului judiciar, dacă accidentul s-a produs în modalitatea declarată, motivarea amplă a acestei concluzii fiind bine argumentată.
Reclamanta a făcut dovada plății subrogatorii, prin ordin de plată în contul beneficiarului . SRL (filele 14-15), iar în condițiile art. 22 din Legea nr. 136/2001 privind asigurările și reasigurările are dreptul ca, în limitele indemnizației plătite, să se subroge în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
Indemnizația a fost plătită în baza poliței de asigurare, în limitele stabilite de condițiile de asigurare facultativă a autovehiculelor (fila 19), fiind în cuantum de 3.674 lei conform facturii și devizului de reparații (filele 22-23).
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, instanța reține că prin întârzierea plății despăgubirii de către pârâtă, reclamanta a suferit un prejudiciu, dobânzile solicitate având caracter de daune-interese moratorii. Ca efect al subrogației legale a reclamantei, societate de asigurări, în toate drepturile asiguratului, potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, aceasta a dobândit toate drepturile creditorului obligației inițiale de plată, persoana păgubită, inclusiv accesoriile creanței sale, deci daunele-interese moratorii, în speță, dobânzile legale.
La stabilirea momentului de la care se calculează aceste dobânzi, trebuie avut în vedere că pârâta este de drept în întârziere cu privire la plata sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului suportat de către persoana asigurată, fiind aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală (principiul reparării integrale a prejudiciului) și nefiind aplicabile dispozițiile art. 1079 cod civil referitoare la răspunderea contractuală în materie civilă.
În consecință, pârâta este de drept în întârziere cu privire la achitarea despăgubirii, de la momentul plății efectuate de reclamantă în contul persoanei păgubite, ca urmare a raporturilor speciale de asigurare, deci de la momentul intervenirii subrogației legale în drepturile persoanei asigurate.
D. urmare, instanța o va obliga pe pârâta S.C. C. U. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 3.674 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri, precum și a dobânzii legale calculate asupra sumei de 3.674 lei, începând cu data de 21.06.2010 și până la achitarea debitului.
În ceea ce îi privește pe pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C.
Instanța va reține dispozițiile art. 22 din OG nr. 43/1997 și ale art. 5 alin.7 ale OUG nr. 195/2002, urmând să stabilească cine are calitatea de administrator a porțiunii de drum unde reclamanta susține că s-ar fi produs accidentul.
Se reține că reclamanta a indicat ca loc al producerii accidentului ., din direcția pod IPMC către fabrica Celuloza.
Se mai reține că respectiva porțiune de drum se afla, la momentul producerii accidentului și în prezent în administrarea S.C. C. U. S.R.L., conform HCLM 351/02.10.2001 (filele 90-91), conform acestei hotărâri fiind delegată gestiunea străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor.
De asemenea, pârâta S.C. C. U. S.R.L. a recunoscut că este administratorul sectorului de drum respectiv, prin întâmpinare neinvocând împrejurarea că nu avea în administrare acel sector de drum.
În aceste condiții, instanța constată că pârâților C. L. C. și M. C., prin Primar, nu le mai reveneau, la momentul producerii accidentului, în 2010, atribuțiile de administrare a sectorului de drum respectiv, motiv pentru care va respinge acțiunea formulată față de acești pârâți, ca neîntemeiată.
În ceea ce o privește pe pârâta S.C. R. S.A.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. C. U. S.R.L. a invocat faptul că răspunzătoare de producerea accidentului se face S.C. R. S.A., pentru considerentul că gura de canalizare este în administrarea S.C. R. S.A..
Pârâta a învederat, în esență, faptul că gura de canalizare este în proprietatea/administrarea . încât aceasta este răspunzătoare pentru aducerea la nivel a căminelor de canalizare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de S.C. R. S.A. prin întâmpinare, unită cu fondul, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
În adevăr, din probele administrate în cauză a reieșit faptul că martorul M. A., beneficiarul poliței de asigurare tip CASCO emisă de reclamantă, și-a avariat autoturismul ca urmare a faptului că a trecut peste gura de canalizare din fotografia nr. 17 de la fila 69, aflată în administrarea pârâtei S.C. R. S.A. care nu era adusă la nivelul căii de rulare.
Instanța apreciază că gura de canalizare este în administrarea . nu a contestat în vreun moment că deține în administrare gura de canalizare de pe . cu numărul 17 de la fila nr. 69.
Astfel, . calitate procesuală pasivă nefiind exclusă de plano angajarea răspunderii sale delictuale, pentru fapta proprie, spre exemplu în ipoteza în care căminul de canalizare, aflat în administrarea sa, nu ar fi avut capac.
Cu toate acestea, pârâta S.C. R. S.A. nu avea obligația legală de a aduce la nivel gurile de canalizare pe care le administrează. Dimpotrivă, instanța apreciază că această obligație o avea pârâta S.C. C. U. S.R.L., în calitate de administrator al drumului public.
Astfel, atâta timp cât gura de canalizare este situată pe partea carosabilă, în speța de față lângă bordură, acesta face parte structural din drumul public, pârâta S.C. C. U. S.R.L. având obligația, cel puțin de a semnaliza obstacolul, astfel încât cetățenii proprietari de autoturisme, care se angajează în trafic, să nu își avarieze automobilele, sau chiar mai grav să nu își pună în pericol integritatea corporală sau viața.
Obiectul de activitate al pârâtei S.C. R. S.A. este gestionarea serviciului public de alimentare cu apă pe teritoriul Județului C., activitate pe care o desfășoară în baza HCJ nr. 257/18.10.2006 (fila 74-77) și anexele la această hotărâre (anexele dosarului cauzei). În această calitate, pârâtei i-a fost concesionată întreaga rețea de alimentare cu apă, proprietatea Județului C..
Având în vedere faptul că pârâtei S.C. C. U. S.R.L. îi revenea obligația cel puțin de a semnaliza obstacolul, aceasta săvârșind fapta ilicită, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată
După cum rezultă din dispozițiile art. 274 alin. 1 C.p.c., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 350,93 lei (f. 54, f. 35-40), a timbrului judiciar în cuantum de 4,5 lei (f. 35) și a onorariului de expert în cuantum de 600 lei (f. 220).
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta S.C. C. U. S.R.L. urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 955,43 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 350,93 lei, timbru judiciar în cuantum de 4,5 lei și onorariu de expert în cuantum de 600 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că pârâta S.C. R. S.A. a făcut dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 600 lei (f. 55).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. au făcut dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 540 lei (f. 113).
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A. va fi respinsă ca neîntemeiată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe reclamantă la plata către pârâta S.C. R. S.A. a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert).
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. va fi respinsă ca neîntemeiată, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe reclamantă la plata către pârâții C. L. al Municipiului C. și M. C. a sumei de 540 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. U. S.R.L., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, B.dul C. I, nr. 31-33, sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. U. S.R.L., cu sediul în C., Piața O., nr. 9, jud. C..
Obligă pe pârâta S.C. C. U. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 3.674 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri.
Obligă pe pârâta S.C. C. U. S.R.L. la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 3.674 lei, de la data de 21.06.2010 și până la plata integrală a debitului.
Obligă pe pârâta S.C. C. U. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 955,43 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru în cuantum de 350,93 lei, timbru judiciar în cuantum de 4,5 lei și onorariu de expert în cuantum de 600 lei).
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R. S.A., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A., cu sediul în C., .-24, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamantă la plata către pârâta S.C. R. S.A. a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert).
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C., ambii cu sediul în C., B.dul Tomis, nr. 51, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamantă la plata către pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI C. și M. C. a sumei de 540 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. I. Ț. M.
Red.jud.V.A.I/10.06.2015
Tehnoredact.Ț.M..
4 ex./12.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 6149/2015. Judecătoria CONSTANŢA | Validare poprire. Sentința nr. 6896/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
