Revendicare imobiliară. Sentința nr. 6626/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6626/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 24068/212/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6626
Ședința publică din data de 5 iunie 2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: C. D.
Grefier: S. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe moștenitoarele ZAROIU C., E. I., E. C.-T. și E. D.-AUGUSTIUS în contradictoriu cu pârâții C. C. N. și C. E. având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile părților asupra fondului au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 22 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate reprezentantului moștenitoarelor Z. C. și E. I. să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2015, când, instanța, având nevoie de timp în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a deliberat următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 06.09.2010 pe rolul Judecătoriei C. și înregistrată sub numărul_/212/2010, reclamanții C. C.-N. și C. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. E., COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI și COMISIA LOCALĂ O. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA PĂMÂNTULUI, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/908/24.11.1997 emis de Comisia Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, în ceea ce privește suprafața de teren ce se suprapune cu terenul aflat în proprietatea reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui imobil situat în orașul O., ., jud. C., compus din teren în suprafață de 980 mp și construcție, conform sentinței civile nr. 1627/12.03.1991 pronunțată de Judecătoria C. și au intrat în posesia terenului în data de 14.05.1989, moment când au grănițuit, cu acordul vecinilor, proprietățile, și au ridicat gardul dintre proprietatea lor și a pârâtei.
Au mai arătat că, în prezent, există pe rolul Judecătoriei C. o cerere având ca obiect grănițuirea proprietăților învecinate, formulată de către pârâtă, aceasta justificându-și dreptul de proprietate prin titlul nr._/908/24.11.1997, emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor C..
Se mai arată că prin titlul de proprietate respectiv și prin procesul verbal de punere în posesie, pârâta a fost pusă în posesia unei suprafețe de teren ce încalcă proprietatea reclamanților.
Au mai arătat reclamanții că pârâta nu era îndreptățită la reconstituire conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, deoarece nici ea și nici autorul său nu au adus pământ în cooperativă, respectiv că pârâta nu putea beneficia de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, deoarece o parte din terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate aparține reclamanților, iar atribuirea în proprietate a terenului se face doar prin ordin al prefectului.
În drept, au invocat dispozițiile art. 112 și urm. C.proc.civ., art. III alin.1 lit. a pct. i și iii din Legea nr. 169/1997, art. 8 alin.2 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
În susținerea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială, expertiza tehnică imobiliară.
Reclamanții au anexat titlul de proprietate contestat, sentința civilă nr.1627/12.03.1991 pronunțată de Judecătoria C., proces verbal de predare primire 775/1990, memoriu explicativ, chitanța de mână din 14.05.1989, schițe cadastrale, certificat fiscal, adeverința nr. 9277/12.07.2010.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtă a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând că sentința civilă pe care își întemeiază reclamanții pretențiile, ca și chitanța de mână, nu prezintă vecinătățile terenului pe care aceștia l-au obținut în posesie, apoi în proprietate, pentru a se putea stabili dacă titlul pârâtei încalcă proprietatea reclamanților.
Pârâta a mai arătat că tatăl acesteia a obținut, prin decizia nr. 53/26.03.1958, în folosință veșnică pentru construirea unei case, suprafața de teren de 1500 mp, ce a revenit, după decesul său, în folosință celor trei copii ai acestuia, respectiv pârâta, C. M. și C. C., fiecare dintre copii folosind efectiv 500 mp teren.
Ulterior, în anul 1991, C. M. a vândut pârâtei cota sa de 1/3 din teren, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 6931/19.04.1991 la notariatul de Stat C., motiv pentru care pârâta a solicitat, prin cererea înregistrată la Primăria O. sub numărul 1255/05.04.1994, atribuirea în proprietate, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 18/1991, a suprafeței de teren de 1000 mp, cerere aprobată prin Ordinul Prefectului jud. C. nr. 126/19.08.1994 și titlul de proprietate nr._/908/24.11.1997.
În ce privește cererea reconvențională, pârâta-reclamantă reconvenientă a solicitat realizarea dreptului de proprietate al acesteia asupra suprafeței de teren de 1000 mp conform titlului de proprietate deținut, respectiv grănițuirea proprietății pârâtei de cea a reclamanților și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat pârâta-reclamantă reconvenientă că fratele său, C. C., deținea în folosință, după decesul tatălui lor și după dezbaterea succesiunii, efectuată conform certificatului de moștenitor nr. 1485/18.12.1989, doar o suprafața de teren de 500 mp, terenul deținut de către pârâtă fiind de 1000 mp.
Pârâta-reclamantă reconvenientă a susținut că terenul de 1500 mp nu a fost niciodată grănițuit, împrejmuirea existentă fiind efectuată în mod abuziv de către reclamanți, motiv pentru care este necesar a se trece la verificarea titlurilor de proprietate, la măsurătoarea celor două fonduri și la delimitarea lor.
Pârâta-reconvenientă și-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art. 119 și urm. C.proc.civ., art. 584 Cod Civil, art. 35 din Legea nr. 18/1991.
În susținerea cererii formulate, a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială, proba cu expertiza tehnică imobiliară.
Pârâta-reconvenientă a anexat la această cerere, în copie, certificat fiscal, ordinul nr. 126/19.08.1994 emis de Prefectul jud. C., adresa nr. 1255/05.04.1994 depusă la Primăria orașului O., decizia nr. 53 din 26.03.1958 emis de Consiliul Popular al comunei O., certificatul de moștenitor nr. 1485/18.12.1989, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 6931/13.04.1991, chitanța de mână din data de 26.11.1994, autorizația pentru executare lucrări nr. 3960 din 20.11.1991, schițe cadastrale.
Reclamanții-pârâți reconvenienți au depus la dosar, la termenul din data de 13.12.2010, întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au solicitat ca pârâta să facă precizări cu privire la obiectul primului capăt de cerere, iar cu privire la al doilea capăt de cerere au arătat că au procedat, cu acordul vecinilor, la grănițuirea imobilului potrivit liniei de hotar, gardul dintre proprietatea părților din prezenta cauză fiind în prezent în aceeași configurație, astfel încât cele două proprietăți sunt delimitate de gard încă din anul 1989, pârâta fiind prezentă la semnarea convenției cu fratele său, aceasta având cunoștință despre configurația și suprafața terenului pe care reclamanții l-au cumpărat.
Au solicitat reclamanții încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială, expertiză tehnică imobiliară.
La termenul din data de 31.01.2011, pârâta-reclamantă reconvenientă a depus precizări scrise prin care a arătat că a formulat acțiune în realizarea dreptului său recunoscut prin titlul de proprietate nr._/908/24.11.1997 emis de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor C., în temeiul dispozițiilor art. 480, 481 Cod Civil, precum și ale art. 35 din Legea nr. 18/1991.
La termenul din data de 12.09.2011, pârâta-reclamantă reconvenientă a depus la dosar precizări prin care a arătat că înțelege să revendice de la reclamanți suprafața de teren de 235 mp, cum s-a stabilit în cuprinsul expertizei tehnice imobiliare.
La termenul din data de 12.09.2011, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale de acțiunea principală, cererea reconvențională fiind înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, dosarul fiind suspendat prin încheierea din data de 03.10.2011, până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr._/212/2010.
Cauza a fost redeschisă la data de 18.02.2013.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei C. E., a pârâților, proba testimonială cu martorii Tiflaru T., propusă de către reclamantă, și B. I., propus de către pârâți, proba cu expertiza tehnică topografică, efectuată la solicitarea pârâților, de către expert G. Aliona și expertiza contrară, efectuată de către expertul tehnic I. I..
La termenul de judecată din data de 19.09.2014, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor Z. C., E. I., E. C.-T., E. D.-Augustius, urmare a decesului reclamantei C. E. la data de 08.05.2014, conform certificatului de deces aflat la fila 165.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea ce face obiectul prezentului dosar este o cerere în realizarea dreptului de proprietate al autoarei C. E., asupra suprafeței de teren de 1000 mp conform titlului de proprietate deținut, respectiv de grănițuire a proprietății acesteia de cea a pârâților din prezenta cauză.
Se reține că reclamanții moștenitori își justifică pretențiile prin titlul de proprietate nr._/908/24.11.1997 emis de Comisia Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, emis pentru o suprafață de 1000 mp, în timp ce pârâții au exhibat un titlu de proprietate asupra unui teren în suprafață de 980 mp, conform sentinței civile nr. 1627/12.03.1991 pronunțată de Judecătoria C..
Se mai reține că, prin sentința civilă nr. 3065/27.02.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2010, menținută prin decizia civilă nr. 1260/09.11.2012, s-a respins cererea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al autoarei C. E., nr._/908/24.11.1997 emis de Comisia Județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, emis pentru o suprafață de 1000 mp.
Conform expertizei tehnice topografice efectuate în prezenta cauză de către expertul tehnic G. Aliona, suprafața de teren deținută în mod efectiv de către autorul reclamanților, C. N., care a primit în folosință veșnică o suprafață de teren de 1500 mp, conform deciziei nr. 53/26.03.1958 (fila 13 din primul volum al prezentului dosar), este de 1762 mp, fiind reprezentată de punctele 1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16.17 și 18 din Anexa 2 la raportul de expertiză (fila 108 din primul volum al prezentului dosar).
Același expert a stabilit că pârâții din prezenta cauză dețin în posesie, în mod efectiv, o suprafață de teren de 998 mp, în timp ce aceștia au dobândit, prin chitanța de mână din 14.05.1989, o suprafață de teren de 980 mp, terenul fiind reprezentat la Anexa 6 din dosar, în timp ce reclamanții dețin efectiv o suprafață de teren de 765 mp, conform aceleiași anexe.
Chiar dacă se observă o suprapunere a celor două loturi de teren, în suprafață de 293 mp, identificată de către expert în cuprinsul Anexei 5, instanța trebuie să analizeze titlurile exhibate de fiecare parte, pentru a stabili dacă titlul reclamanților este mai bine caracterizat decât cel al pârâților.
Dreptul de proprietate este un drept subiectiv care, ca orice alt drept subiectiv, poate fi apărat prin diferite mijloace, printre acestea regăsindu-se și acțiunea în revendicare.
Potrivit art. 480 cod civil adoptat în anul 1864, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însă in limitele determinate de lege.
Astfel, literatura juridică de specialitate a definit acțiunea în revendicare ca fiind acea acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun, de la posesorul neproprietar, cu alte cuvinte este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar
În consecință pentru apărarea drepturilor sale, proprietarul are la îndemână calea acțiunii în revendicare prin care tinde să stabilească direct existența dreptului său de proprietate, redobândirea posesiei, ca urmare a revendicării, fiind numai un efect accesoriu al acesteia acțiuni.
Instanța constată că pentru promovarea unei acțiuni în revendicare se cer a fi întrunite cumulativ două condiții: 1)- reclamantul să fie proprietarul bunului și 2)- reclamantul să nu se afle în posesia bunului.
În ce privește dreptul de proprietate deținut de către reclamanți asupra terenului de 235 mp ce lipsește din posesia sa efectivă, care s-ar putea regăsi în terenul ce se suprapune din cele două proprietăți, se reține că dreptului de proprietate al acestora i se opune dreptul de proprietate al pârâților, diferența de teren deținut în plus de aceștia, de 18 mp putând să se datoreze modului precar în care se efectuau măsurătorile la momentul cumpărării terenului cu chitanța de mână, respectiv la momentul pronunțării sentinței civile nr.1627/12.03.1991 pronunțate de Judecătoria C..
În ce privește titlul deținut de către reclamanți, este important de subliniat că autorul reclamanților, C. N., a deținut doar un drept de folosință asupra terenului de 1500 mp, dreptul transmis în patrimoniile moștenitorilor acestuia fiind tot un drept de folosință, nu un drept de proprietate.
Faptul că dispozițiile art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991 stabilesc îndreptățirea persoanelor cărora li s-au atribuit terenuri în intravilanul localităților, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală, de a solicita trecerea în proprietate a terenurilor respective, dacă dovedesc proprietatea asupra locuințelor situate pe acestea, nu este de natură a convinge instanța că reclamanții au un drept de proprietate mai bine caracterizat decât pârâții.
În realitate, dreptul de proprietate, într-o astfel de situație, nu se dobândește ope legis, ci de la data la care persoana îndreptățită dovedește dreptul de proprietate asupra construcției și, firește, posesia terenului aferent.
Se mai reține că pârâții au solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra terenului pe care l-au primit de la numitul C. C., fratele lui C. E., încă din anul 1990, fiind pronunțată sentința civilă nr. 1627/12.03.1991, în temeiul dispozițiilor art. 12 din decretul nr. 144/1990.
Din probele administrate în prezentul dosar, respectiv interogatoriul luat reclamantei, răspunsul la întrebarea 3 (fila 74), rezultă că grănițuirea proprietăților s-a efectuat la momentul încheierii chitanței de mână, 14.05.1989, când nu se punea încă problema proprietății asupra terenului, acesta fiind dat doar în folosință.
În consecință, reclamanta decedată a pierdut posesia efectivă a unei părți din terenul în suprafață de 1000 mp, încă de la acea dată, anterior emiterii titlului de proprietate nr._/908/24.11.1997, iar dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului aferent construcțiilor deținute în proprietate s-a născut în anul 1997, prin emiterea titlului de proprietate menționat anterior.
Chiar dacă, raportat la actele prezentate la momentul emiterii titlului de proprietate nr._/908/24.11.1997, acesta a fost emis legal, în realitate posesia efectivă a reclamantei asupra terenului aferent construcției pe care o deținea era exercitată, încă de la momentul emiterii acestui titlu, doar pe 765 mp, nu pe 1000 mp.
Este adevărat că, potrivit adeverinței nr._/24.11.2010 eliberată de Primăria orașului O. (fila 98 din dosarul nr._/212/2010), între anii 1974-1985, la adresa din orașul O., ., figurează autorii reclamanților, C. N. și C. R., cu teren în suprafață de 1500 mp, apoi în perioada 1985-1991 figurează C. N. și C. R., prin moștenitorii C. M., C. C. și C. E., cu aceeași suprafață de teren, de 1500 mp, din care C. E. cu teren în suprafață de 1000 mp, în baza certificatului de moștenitor nr. 1485/18.12.1989 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6931/19.04.1991, iar C. C. figurează cu 500 mp teren, apoi în anii 1992-2011 figurează pârâta C. E. cu imobil construit în anul 1967 și teren în suprafață de 1000 mp, iar C. C. figurează cu teren în suprafață de 500 mp, până în anul 2000, ulterior fiind menționat că acesta a înstrăinat respectiva suprafață de teren.
În realitate însă, încă din anul 1989, de la încheierea chitanței de mână dintre C. C. și pârâții din prezenta cauză, așa cum a declarat și reclamanta decedată, s-a stabilit granița dintre proprietăți în limitele respectate și în prezent, de la acel moment, respectiv mai 1989, reclamanta deținând doar 765 mp., îndreptățirea sa la proprietatea terenului aferent construcției deținute privind, de fapt, doar această suprafață de teren de 765 mp.
Singura situație în care prezenta instanța ar fi putut aprecia că reclamanții sunt îndreptățiți să revendice cei 235 mp lipsă din terenul de 1000 mp atribuit prin titlul de proprietate nr._/908/24.11.1997, ar fi fost împrejurarea în care autoarea reclamanților și-ar fi păstrat posesia asupra întregului teren, de 1000 mp, până la data emiterii titlului de proprietate, și ar fi pierdut această posesie ulterior emiterii titlului.
În concluzie, titlul de proprietate deținut de către pârâți asupra terenului aflat în posesia acestora este favorabil celui exhibat de către moștenitorii reclamantei, motiv pentru care instanța apreciază că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 235 mp din cei 998 mp deținuți de către pârâți, motiv pentru care instanța va respinge primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.
În raport de soluția dată primului capăt de cerere, instanța apreciază că nici cel de-al doilea capăt de cerere nu este întemeiat, proprietățile celor două părți fiind corect grănițuite.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată, ca neîntemeiată.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța constată că reclamanții au pierdut procesul, iar pârâții au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, în temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța va admite această cerere și va obliga reclamanții să plătească pârâților, proporțional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia la moștenirea defunctei C. E., suma de 3400 lei, din care suma de 2000 lei reprezintă onorariu de avocat – fila 24 din volumul doi, iar suma de 1400 lei reprezintă onorariu expert tehnic, conform chitanțelor aflate la filele 85 și 199 din primul volum al prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de moștenitoarele ZAROIU C., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., județul C. și domiciliul ales la Cabinet de Avocat Saftincu I. din C., ., nr. 28, județul C., E. I., CNP_, cu domiciliul în Lumina, ., județul C., E. C.-T., CNP_, cu domiciliul în O., ., județul C. și E. D.-AUGUSTIUS, cu domiciliul în O., ., județul C. în contradictoriu cu pârâții C. C. N., cu domiciliul în O., ., județul C. și C. E., CNP_, cu domiciliul în O., ., județul C., având ca obiect revendicare imobiliară, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții ZAROIU C., E. I., E. C.-T. și E. D.-AUGUSTIUS la plata către reclamanți, în solidar, a sumei de 3400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. S. P.
Red. și tehnored. Jud. CD
Ex. 8/04.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6714/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
