Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5769/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5769/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 5769/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5769/2015
Ședința din data de 19.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamant B. V. și pe pârât B. M. L., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 05.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.05.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.10.2014 sub număr de dosar_, reclamantul B. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. M. L., să se încuviințeze ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul B. D. A. născut la data de 25.08.2008 în următoarea modalitate: o dată la două săptămâni în week-end, de sâmbătă dimineața ora 10 până duminica la ora 16, în cursul anului școlar: o săptămână în vacanța de iarnă, 3 zile în vacanța de primăvară, o lună în vacanța de vară, la ziua de naștere a copilului în anii pari sau impari (la alegere), în prima zi de Paști și a doua zi de C. cu posibilitatea luării minorului la domiciliul reclamantului și în absența mamei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 1034/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011 s-a pronunțat divorțul cu pârâta și s-a luat act de tranzacția părților cu privire la programul de vizită al copilului născut din căsătorie, însă pârâta nu și-a respectat promisiunea și nu s-a prezentat la domiciliul reclamantului niciodată de când s-a pronunțat sentința civilă nr. 1034/26.01.2012, astfel încât a fost privat în tot acest timp de compania fiului său.
Reclamantul a mai arătat că fosta soție s-a sustras în mod constant de la executarea sentinței, fără nicio explicație, deși fiul său își manifestă dorința de a relaționa cu tatăl său de fiecare dată când se întâlnește cu el ocazional.
În drept, au fost invocate prevederile art. 401 Cod civil, Legea nr. 272/2004.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că după pronunțarea sentinței de divorț a urmat întocmai programul stabilit de către instanță până la data de 12.04.2013, însă vizitele de la domiciliul reclamantului se soldau de fiecare dată cu dispute violente, provocate de reclamant, care era mereu nervos sau în stare de ebrietate, iar comportamentul reclamantului față de ea și față de minor s-au degradat mai mult odată cu formularea plângerilor penale.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat stabilirea unui program de vizită mai restrâns, numai la domiciliul său, o dată pe lună, în a treia sâmbătă, între orele 16,00 – 18,00.
La termenul din 05.05.2015, pârâta a arătat că solicită ca vizitele să se realizeze în loc public.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială, fiind audiat martorul B. C. (propus de reclamant).
De asemenea, s-a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul ambelor părți.
La data de 18.03.2015, în camera de consiliu, instanța a procedat la ascultarea minorului B. D. A..
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1034/26.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamanta B. M. L. și pârâtul B. V., prin acordul părților și s-a încuviințat pârâtului-reconvenient legături personale cu minorul în următoarea modalitate: de vineri ora 16 pana duminica ora 18, la domiciliul paratului, în prezenta mamei.
Conform prevederilor art. 396 alin. 1 Cod civil, „Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.”
De asemenea, conform prevederilor art. 403 Cod civil, „În cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.”
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă faptul că pentru modificarea măsurilor luate față de un minor printr-o hotărâre judecătorească este necesar ca reclamantul să invoce și să facă dovada schimbării împrejurărilor de fapt sau de drept care au determinat instanța să dispună măsurile inițiale, iar pe de altă parte instanța are posibilitatea și nu obligația de a modifica măsurile respective, cu respectarea interesului superior al copilului.
Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul solicită instanței să încuviințeze un program de vizită extins față de cel stabilit prin sentința civilă nr. 1034/26.01.2012, invocând în principal faptul că pârâta nu a respectat dispozițiile acestei sentințe, deși a încercat punerea ei în executare prin intermediul executorului judecătoresc.
Analizând aceste susțineri ale reclamantului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține faptul că reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor pe care instanța învestită cu soluționarea divorțului le-a avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii, împrejurări care să justifice extinderea programului de vizită.
Faptul că pârâta refuză să pună în executare o sentință judecătorească nu reprezintă un temei pentru extinderea programului de vizită, reclamantul având în continuare posibilitatea de a pune în executare sentința civilă prin intermediul executorului judecătoresc, cu toate consecințele penale și materiale care pot fi suportate de pârâtă în situația în care nu respectă o hotărâre judecătorească.
De asemenea, faptul că reclamantului nu îi este permis să se intereseze de situația școlară a copilului, nu reprezintă un temei pentru extinderea programului de vizită, în contextul în care prin Sentința civilă nr. 1034/26.01.2012 s-a stabilit că exercitarea autorității părintești asupra minorului să se realizeze în comun de ambii părinți.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurilor dispuse prin sentința civilă nr. 1034/26.01.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/212/2011, astfel că cererea reclamantului de extindere a programului de vizită va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, aceasta va fi admisă în parte, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.401 C.civ., părintele separat de copilul său, are dreptul de avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, în conformitate cu prevederile art.263 C.civ., conform cărora în toate măsurile care privesc copiii trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, instanța urmează să țină cont de interesul minorului, respectiv de necesitatea ca părintele să îl poată vedea și să țină personal legătura cu el, pentru a se putea realiza o apropiere sufletească firească între copil și părintele respectiv.
Astfel, instanța va modifica programul stabilit prin Sentința civilă nr. 1034/26.01.2012, și va dispune ca legăturile personale ale reclamantului cu minorul B. D. A. să se realizeze o dată pe săptămână, fie sâmbăta, fie duminica, conform înțelegerii părților, între orele 16,00 – 18,00, în loc public, în prezența pârâtei.
La stabilirea acestui program, în ceea ce privește efectuarea programului de vizită în loc public, instanța a avut în vedere relația conflictuală existentă între părți, intervenită după pronunțarea sentinței de divorț, rezultată atât din declarația martorului audiat în cauză cât și adresele emise de Secția 2 Poliție C. (f 37-40).
Prin urmare, pentru a evita manifestările violente între părți în prezența minorului, instanța apreciază că este în interesul superior al minorului ca întâlnirea cu tatăl său se realizeze în loc public, reclamantul având posibilitatea ca ulterior, în situația în care starea conflictuală cu pârâta se va diminua, iar relația cu minorul va fi mai apropiată, să solicite instanței ca vizitele să se efectueze la domiciliul său.
De asemenea, având în vedere poziția minorului exprimată în fața instanței, pentru a crea acestuia un climat familial și pentru a se simți în siguranță, instanța apreciază necesar ca întâlnirea cu tatăl său se realizeze în prezența mamei.
Chiar dacă minorul a arătat instanței că nu vrea să îl vadă pe tatăl său, instanța reține faptul că în conformitate cu prevederile art. 264 alin. (4) Cod civil, „Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.”
Astfel, instanța va avea în vedere pe de o parte faptul că minorul are o vârstă fragedă, respectiv 7 ani, care nu îi permite să aibă o reprezentare asupra implicațiilor pe care le are lipsa oricărei legături cu tatăl său, imaturitatea sa emoțională rezultând și din declarația dată instanței.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și va dispune ca legăturile personale ale reclamantului cu minorul B. D.-A., să se realizeze o dată pe săptămână, fie sâmbăta, fie duminica, conform înțelegerii părților, între orele 16,00 – 18,00, în loc public, în prezența pârâtei.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., reclamantul va fi obligat la plata către pârâtă a sumei de 10 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, având în vedere soluția de admitere în parte a cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul procesual ales in CONSTANTA la avocat P. C., ., nr. 20-26, . C. în contradictoriu cu pârâta B. M. L. cu domiciliul în CONSTANTA, ., .. 37, J. C., ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Dispune ca legăturile personale ale reclamantului cu minorul B. D.-A., să se realizeze o dată pe săptămână, fie sâmbăta, fie duminica, conform înțelegerii părților, între orele 16,00 – 18,00, în loc public, în prezența pârâtei.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 10 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată astăzi, 19.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/ 26.06.2015
Emis 2 comunicări, la data de
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 5780/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 8431/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
