Uzucapiune. Sentința nr. 3657/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3657/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 14235/212/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3657/2015
Ședința din data de 31.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamanții N. C. și L. SAȘA în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 17.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 14.05.2014, reclamanții N. C. și L. S. au chemat în judecată pe pârâtul ORAȘUL NĂVODARI prin PRIMAR, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 114 mp, situat în orașul Năvodari, ., jud. C., ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani și dobândirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, pe calea accesiunii imobiliare artificiale.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 42/1970 transcrisă sub nr. 9974/18.12.1974 la notariatul de stat Județean C. a fost atribuită de către Consiliul Popular Năvodari suprafața de teren de 191 mp în folosință în vederea edificării unei locuințe către Coaja P. și I., însă în realitate, pe lângă cei 119 mp atribuiți în folosință, aceștia au ocupat încă 114 mp, deținând în total 305 mp.
Reclamanții au mai arătat că pe teren soții Coaja P. și I. au edificat o construcție în baza autorizației de construire nr._/1970 emisă de Consiliul Popular C., care a fost înstrăinată în anul 1978 către Marcov C. și E., transmițându-se astfel și dreptul de folosință asupra terenului.
Reclamanții au arătat în continuare că Marcov E. devenită Marcov după divorț a vândut construcția către L. N., care a decedat la 19.05.2012, iar aceștia sunt moștenitorii acesteia, cu o cotă de ½ din moștenire.
Reclamanții au învederat instanței că la data de 07.10.2013 a fost emis Ordinul Prefectului nr. 497/07.10.2014 prin care le-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de 191 mp, însă în fapt de 44 de ani au stăpânit și suprafața de 114 mp.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 1845, 1846 și urm. C.civ., art. 1890 și art. 492 C.civ. și art. 194 și urm C.proc.civ.
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și expertiză imobiliară.
Prin precizările depuse la data de 27.05.2014, reclamanții au arătat că nu mai insistă în soluționarea capătului 2 de cerere.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând de asemenea excepția viciului echivocului, întrucât acțiunea a fost introdusă de moștenitori aflați în indiviziune, iar moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții.
În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
S-au depus relații de la Primăria Municipiului C. și OCPI C. (filele 68-69).
S-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii P. I. și B. P. (f 80-81) și proba cu expertiza tehnică topografică (filele 75-78).
La termenul din 17.03.2015, instanța a calificat excepția viciului echivocului ca fiind o apărare de fond.
La același termen, reclamanții și-au majorat câtimea obiectului cererii cu suprafața de teren de 4 mp, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.
Pârâtul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 52 din 11.04.1983 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Or. Năvodari, s-a atribuit în folosință numiților C. P. și C. E. terenul proprietate de stat în suprafață de 191 mp – . 2 pentru construirea unei locuințe, care a fost edificată în baza Autorizației de executare lucrări nr._/1970.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1978 imobilul – construcție a fost vândut de soții C. către soții Marcov C. și E., în contract fiind menționat faptul că suprafața de teren de 191 mp este proprietate de stat.
Prin Sentința civilă nr. 9635/05.12.1991 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1991, imobilul casă de locuit și terenul în suprafață de 200 mp a fost atribuit numitei Marcov E..
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 627/06.04.1999 de BNP D. G., Sasna E. (fostă Marcov) a vândut imobilul situat în Năvodari, ., jud. C., numitei L. N., în contract menționându-se și că s-a transmis și dreptul de folosință al terenului aferent construcției în suprafață de 200 mp.
Astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 82/27.09.2013, emis de BNPA S. M. și S. A., reclamanții N. C. și L. Sașa sunt moștenitorii legali ai defunctei L. N., cu o cotă de ½ din masa succesorală.
Prin Ordinul nr. 497/07.10.2013, emis de Prefectul Jud. C., terenul în suprafață de 191 mp aferent imobilului situat în intravilanul orașului Năvodari, . a fost atribuită în proprietate reclamanților N. C. și L. Sașa.
În drept, în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții:
-termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată;
-caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă: art. 1846 C. civ. – Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru; art. 1847 C. civ. – Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole; art. 1890 C. civ. – Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.
De asemenea, înainte de verificarea utilității posesiei trebuie analizat dacă aceasta a existat. Existența posesiei se constată prin întrunirea de către aceeași persoană a celor două elemente care o compun: elementul material – corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat în acte materiale de stăpânire) și elementul intențional sau psihologic – animus rem sibi habendi (care constă în intenția de a stăpâni lucrul pentru sine, ca un adevărat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
În ce privește primul element, corpus, instanța reține că reclamanții au dovedit că au efectuat acte materiale de stăpânire asupra terenului în suprafața de 195 mp.
În ce privește însă elementul intențional, element care deosebește posesia de detenția precară, instanța reține că reclamanții nu au făcut dovada că au stăpânit pentru sine terenul de la momentul când au efectuat primele acte de stăpânire materială și nici că ulterior au intervertit detenția precară în posesie cu mai mult de 30 ani înainte de termenul sesizării instanței.
Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 42/1970, terenul în suprafață de 191 mp le-a fost atribuit în folosință veșnică soților Coaja P. și E., imobilul rămânând în continuare în proprietatea statului până la data de 07.10.2013, când a fost emis Ordinul nr. 497.
Reclamanții nu au făcut dovada că de la data primirii în folosință a terenului de 191 mp situat în Năvodari, ., autorii lor au cunoscut că terenul ocupat de aceștia era în fapt de 309 mp și nu de 191 mp cât era prevăzut în decizia de atribuire în folosință.
De altfel, în fiecare act de vânzare-cumpărare s-a menționat faptul că terenul aferent imobilului construcție este în proprietatea statului, proprietarii casei având un drept de folosință asupra terenului.
În consecință, analizarea condițiilor posesiei asupra terenului de 309 mp prin prisma elementului intențional, nu poate fi făcută distinct de analiza elementului intențional privind terenul de 191 mp, întrucât de la . stăpânirea întregii suprafețe de teren, aceștia nu au făcut dovada că ar fi cunoscut că au ocupat o suprafață de teren mai mare decât cea atribuită în folosință.
Astfel cum rezultă din adresa Primăriei Năvodari nr. 41075D/22.10.2014 (f 69), începând cu data de 01.09.2012, conform declarației pe propria răspundere și a schiței anexate la declarație, depuse de N. C. a fost înregistrat teren în suprafață totală de 305 mp.
Prin urmare, având în vedere că autorii reclamanților au primit în folosință terenul din Năvodari, ., aceștia au exercitat asupra întregului teren până la data de 07.10.2013 o detenție precară.
Potrivit art. 1858 C.civ.: „Posesiunea care se exercită nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba în posesiune utilă, decât prin vreunul din următoarele patru moduri: 1. când deținătorul lucrului primește cu bună-credință de la o a treia persoana, alta decât adevăratul proprietar, un titlu translativ de proprietate în privința lucrului ce deține; 2. când deținătorul lucrului neagă dreptul celui de la care tine posesiunea prin acte de rezistență la exercițiul dreptului său; 3. când deținătorul strămută posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de bună-credință; 4. când transmisiunea posesiunii din partea deținătorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, dacă acest succesor universal este de bună-credință.”
Față de aceste dispoziții, instanța reține că reclamanții au intervertit detenția precară asupra terenului de 195 mp în posesie, începând de la data când le-a fost atribuit în proprietate suprafața de teren de 191 mp prin Ordinul nr. 497/07.10.2013 al Prefectului Județului C., întrucât de la această dată aceștia au stăpânit întregul teren sub nume de proprietar.
În consecință, instanța reține că nu s-a împlinit până la data formulării cererii de chemare în judecată termenul de 30 ani prevăzut de lege, astfel că urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.
Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada efectuării de către pârât a vreunor cheltuieli ocazionate de acest litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții N. C. și L. SAȘA ambii cu domiciliul ales la av B. F. in COSNTANTA, ., nr. 38, ., J. C. în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL NĂVODARI PRIN PRIMAR cu sediul în N., ., J. C., ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată azi, 31.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
Red. Jud. D.D.2ex/22.05.2015
Emis 3 comunicări, la data de
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2635/2015. Judecătoria... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2577/2015. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
