Partaj judiciar. Sentința nr. 4066/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4066/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 4066/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4066
Ședința publică din 03.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. C.
GREFIER: R. N. F.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant M. E. și pe pârât A. N., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.10.2015, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante in data de 20.07.2015, sub nr._, reclamanta M. E. a chemat in judecata pe paratul A. N., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la imobilele-terenuri in suprafata totala de 5.000 mp, detinute in baza titlului de proprietate nr._/21.12.2004, emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov. Cu cheltuieli de judecata.
In fapt s-a aratat ca reclamanta este fiica si mostenitoarea lui Tecu F., care, la randu-i, a mostenit pe defunctul A. N.. Potrivit testamentului lasat de A. N., lui Tecu F. i-a revenit suprafata de 2.280 mp teren, reprezentand loc de casa, situat in . aparitiei Legii nr. 18/1991 s-a formulat de catre reclamanta cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel ca s-a emis totlul mentionat in petit, pentru 0,5 ha, pe numele lui A. N. I., unchi al reclamantei si frate cu Tecu F., al lui Tecu F. si al lui A. N., care este fiul lui A. N. I.. In urma interventiei organelor jurisdictionale aceasta situatie a fost indreptata, iar pe titlu au ramas M. E. si A. N..
Arata reclamanta ca doreste ca in urma partajului sa-i revina terenul de 2.280 mp, care acum este compus din suprafata de 831 mp si se continua cu suprafata de 168 si 3808 mp, astfel cum sunt in prezent identificate in titlul de proprietate. In subsidiar reclamanta arata ca este de acord sa achite o sulta paratului.
In drept se invoca prevederile art. 979 si urm. C. proc. civ.
S-a achitat taxa de timbru de 674 lei.
Paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala.
Pe cale de intampinare a aratat paratul ca este de acord cu iesirea din indiviziune. Se arata situatia dreptului de proprietate, dupa care paratul arata ca nu este de acord cu solutia propusa de reclamanta sub aspectul modului de incetare a indiviziunii. Paratul doreste ca in urma iesirii din intregul teren sa ramana la el, urmand a despagubi reclamanta cu suma indicata de aceasta, respectiv 22.440 lei.
In drept se invoca prevederile art. 205 C. proc. civ.
Pe cale de cerere reconventionala paratul-reclamant arata ca doreste iesirea din indiviziune potrivit propunerii sale. Cu cheltuieli de judecata.
Se arata ca reclamanta nu are dreptul la nicio constructie si propune ca solutii, in principal, ramanerea intregului teren la parat.
In drept s-au invocat prevederile art. 209, 451 si 979 si urm. C. proc. civ. si art. 669 si 670 C. civ.
Instanta apreciaza ca prezenta cerere este scutita de plata taxei de timbru, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000, care nu distinge in functie de tipul litigiilor generate de aplicarea Legii fondului funciar, iar cererea de partaj isi are temeiul in titlul de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991.
La termenul din data de 27.10.2015 instanta a invocat din oficiu si a pus in discutia partilor exceptia lipsei de interes a cererii principale si a cererii reconventionale, fata de faptul ca prin testamentul de care se prevaleaza partile s-au stabilit clar terenurile ce apartin partilor.
In raport de prevederile art. 248 alin. 1 C. proc. civ. instanta se va pronunta cu prioritate asupra acestor exceptii.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes a cererii de chemare in judecata, trebuie pornit de la prevederile art. 32 alin. 1 lit. d) C. proc. civ., care mentioneaza printre conditiile de exercitare a actiunii civile si justificarea unui interes. Mai departe, art. 33 teza I din acelasi cod spune ca: interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Asadar, ceea ce rezulta de aici este ca partea care porneste procesul trebuie sa justifice un interes, adica interesul trebuie sa existe (premisa de la care porneste textul art. 33 C. proc. civ.).
In materia partajului judiciar, interesul este in general explicat prin faptul ca existe o stare de indiviziune din care nu se poate iesi prin comun acord, iar partea doreste sa dispuna liber de partea sa din bunuri.
La prima vedere aceasta pare sa fie si situatia din speta, cata vreme titlul de proprietate nr._/21.12.2004, emis de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, arata ca terenul de 5.000 mp apartine atat reclamantei-parate, cat si paratului-reclamant.
Este acesta motivul pentru care instanta a ales sa puna in discutie o exceptie a lipsei de interes si nu una a inadmisibilitatii (intemeiata pe art. 980 C. proc. civ., care porneste de la prezumtia aplicabilitatii procedurii speciale de la existenta starii de coproprietate si pe art. 669 C. civ., care pleaca de la aceeasi premisa), cata vreme se poate sustine existenta unei aparante de indiviziune.
Cu toate acestea, desi exista o aparenta de coproprietate ce se trage din titlul depus la dosar, in realitate nu asa stau lucrurile, ceea ce rezulta din chiar situatia de fapt expusa de parti.
Astfel, se observa ca prin testamentul lasat de A. N. (ascendentul comun al partilor) lui Teicu F. i s-a transmis dreptul de proprietate pentru suprafata de 2.280 mp, situata in . act i s-a transmis lui A. I. dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 3.600 mp, situata in aceeasi ., prin certificatul de mostenitor din anul 1969, depus la dosar, s-a stabilit ca au acecptat mostenirea lasata de A. N. atat Teicu F., cat si A. I.. Prin acelasi certificat s-a stabilit ca suprafata de 2.280 mp revine lui Teicu F.. Nuda proprietate a suprafetei de 3.600 mp a revenit lui A. I..
Apoi, este necontestat ca mostenitorii directi ai lui Teicu F. si ai lui A. I. sunt reclamanta-parata, respectiv paratul-reclamant. Instanta poate primi aceasta situatie de fapt atat in baza art. 252 alin. 2 C. proc. civ. (fiind vorba despre o situatie necontestata de parti), cat si fata de modul cum a fost reconstituit dreptul de proprietate (numai pe numele partilor) si fata de considerentele deciziei civile nr. 1568R, pronuntata de TMB in data de 25.10.2007.
De aici se trage concluzia ca partile dosarului nu sunt coproprietare cu privire la terenul a carui imparteala se solicita (cel de 5000 mp, compus din terenurile lasate prin testament). Trebuie observat ca desi paratul-reclamant vorbeste despre faptul ca anumite constructii nu se afla in coproprietate, in speta nu se pune probleme impartirii acestora, nici prin cererea principala, nici prin cererea reconventionala nesolicitandu-se altceva decat partajul terenului despre care se arata ca masoara 5.000 mp.
Aceasta concluzie nu poate fi sfaramata de ideea ca titlul de proprietate emis in cauza creeaza o stare de coproprietate. Aceasta teza s-ar putea fundamenta pe prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care spune ca: [t]itlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. Mai multe considerente sustin punctul de vedere al instantei.
Astfel, in primul rand, acest text se fundamenteaza pe situatia obisnuita care se intalneste in practica, anume transferul proprietatii de la defunct pe baza regulilor de la mostenirea legala (care presupun crearea unei coproprietati in ipoteza mai multor succesori), anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991. In aceasta ipoteza apar de obicei stari de indiviziune succesorala, iar deslusirea regulilor respective ar fi fost o sarcina exagerata pentru comisiile de fond funciar. Dar in speta ratiunea legii nu se regaseste, cata vreme partile litigiului aveau drepturi determinate chiar inaintea intrarii in proprietatea statului a terenurilor.
In al doilea rand, scopul reconstituirii dreptului de proprietate este chiar acela care da numele procedurii, respectiv readucerea in patrimoniul persoanelor fizice a dreptului pe care l-au pierdut in mod abuziv (art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991). Legiuitorul nu a dorit insa sa modifice aceste drepturi de proprietate, prin transformarea proprietatii exclusive in coproprietate.
In al treilea rand, aducand si un sprijin ideii anterioare, este absurd sa consideram ca legiuitorul a dorit sa infranga, prin aplicarea prevederilor legii fondului funciar, vointa autorului comun al partilor. Acesta a lasat fiecaruia ceea ce a considerat ca i se cuvine, si a procedat astfel conform legii (cu respectarea regulilor din materie testamentara). A interpreta legea fondului funciar in sensul dorit de parti ar insemna sa se poata ajunge la eludarea vointei clare a decuiusului, anume aceea de a lasa anumite suprafete de teren anumitor mostenitori (cata vreme, odata stabilita existenta coproprietatii, instanta ar trebui sa apeleze la regulile prev. de art. 988 C. proc. civ.).
Oricum, daca s-ar porni de la ideea existentei unei coproprietati, ar fi dificil de inteles care trebuie sa fie cotele fiecarei parti.
Pentru aceste considerente instanta urmeaza sa admita exceptia lipsei de interes cu privire la cererea principala, cu consecinta respingerii acesteia.
Cat priveste exceptia lipsei de interes invocata in raport de cererea reconventionala, si in privinta ei sunt valabile, mutatis mutandis, considerentele anterioare, astfel ca va purta aceeasi soarta.
Avand in vedere ca reclamanta-parata a solicitat cheltuieli de judecata instanta trebuie sa respinga aceasta cerere ca neintemeiata, cata vreme ea a pierdut procesul (art. 453 alin. 1 C. proc. civ.).
La fel si cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata prin cererea reconventionala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei de interes, invocata in raport de cererea principala.
Respinge cererea principala privind pe reclamant M. E. cu domiciliul în sector 1, București, .-42, ., . și pe pârât A. N. cu domiciliul în CORNETU, ., ca lipsita de interes.
Admite exceptia lipsei de interes, invocata in raport de cererea reconventionala.
Respinge cererea reconventionala ca lipsita de interes.
Respinge cererea de obligare a paratului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Respinge cererea de obligare a reclamantei-parate la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. C. R. N. F.
Red. C A / Tehn. R F
4 exemplare/04.11. 2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3901/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 3879/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
