Plângere contravenţională. Sentința nr. 3633/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3633/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 3633/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3633/2015
Ședința publică de la 12.10.2015
Completul constituit din:
Președinte: F. A. L.
Grefier: D. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petenta . și pe intimata I., având ca obiect plângere contravențională . NR._/07.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța respinge încuviințarea probei testimoniale ca neutilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul ., în contradictoriu cu intimata I., a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/2007.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că procesul verbal este nelegal deoarece vehiculul controlat nu prezenta defecțiuni care să puină în pericol siguranța rutieră.
Se arată că procesul verbal nu face o descriere a contravenției într-o manieră pertinentă cu indicarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei.
În drept au fost invocate prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, ale art. 6.1 din Directiva nr. 96/53/CE din 25.06.1996 .
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, să se constate că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit, îndeplinește condițiile de formă și de fond impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, și a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 și urm din C., precum și dispozițiile OG 2/2001 și HG 69/2012.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la 255 C., a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1200 de lei, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 3, pct. 21 din HG 69/2012, reținându-se, în esență, că în urma controlului efectuat în trafic, s-a constatat că vehiculul avea defecțiuni tehnice majore periculoase la sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope, iar remorca prezenta tăieturi profunde a anvelopelor.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Instanța nu poate reține susținerile petentei cu privire la lipsa descrierii faptei, întrucât, conform situației de fapt reținute mai sus, agentul constatator, după ce a consemnat textul legal încălcat, a precizat în concret în ce a constat fapta săvârșită.
Mai mult, această mențiune ce descrie fapta se încadrează la art. 3, alin. 1, pct. 21 din HG nr. 69/2012, fiind vorba de defecțiuni tehnice majore, la sistemul de fănare, sistemul de direcție etc.
Practic, existența pericolului social este legat de aceste defecțiuni majore astfel că este greu de înțeles de ce petenta consideră că vehiculul nu prezenta defecțiuni care să pună în pericol siguranța rutieră .
În consecință, instanța apreciază că organul constatator a consemnat suficiente elemente de descriere a faptei și a încadrat corect fapta din punct de vedere legal, cu respectarea dreptului la apărare al petentei și al dreptului la un proces echitabil.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, în ceea ce privește constatările personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că petentul nu a probat contrariul situației de fapt reținute prin procesul verbal contestat.
Potrivit art. 3 pct. 21 din HG 69/2012, “ Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
21. efectuarea transportului rutier cu vehicule rutiere care prezintă defecțiuni tehnice periculoase privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope și suspensie, șasiu, cabină și elemente atașate șasiului, tahograful și/sau limitatorul de viteză, stabilite potrivit legislației în vigoare;”
Cu toate aceste, luând în considerare aspectele menționate mai sus, instanța apreciază că petenta nu a dovedit contrariul situației de fapt reținută prin actul contestat.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, raportat la gradul de pericol social sporit, și nu va înlocui sancțiunea amenzii cu avertisment.
D. urmare, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea ca neîntemeiată, în cauza privind pe petenta ., cu sediul în com. COMUNA NOJORID, ., nr. 151 A, și pe intimata I., cu sediul în sector 1, București, .. 38.
Cu apel.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.10.2015.
Președinte,Grefier,
F. A. L. D. D.
Red./Tehnored.: FAL/DD
.>
.22.02.2016_
| ← Succesiune. Sentința nr. 3681/2015. Judecătoria CORNETU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3514/2015.... → |
|---|
