Plângere contravenţională. Sentința nr. 509/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 509/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 509/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
Sentinta civila nr. 509/2015
Ședința publică de la 12.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: V. TUDORIȚA DOINIȚA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. A. C. și pe intimat I. I., având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei, a răspuns petentul personal, lipsa fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimatul a depus întampinare si si relatiile solicitate.
Instanta comunica petentului, intampinarea formulata de catre intimat.
Instanta lasa cauza la ordine, pentru ca petentul sa ia cunostinta de continutul intampinarii.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei, a răspuns petentul personal, lipsa fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită
În baza art. 131 N.C.p.c., instanța își verifică, din oficiu, competența, și stabilește că Judecătoria Cornetu este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze acțiunea.
Petentul solicita ca intimatul, in conf. cu disp. art. 201 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 208 alin. 2 C.pr.civ., sa fie decazut dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel, avand in vedere ca acesta a depus intampinarea peste termenul prevazut de lege.
Instanta constata ca intimatul a depus întâmpinare la data de 19.01.2015, cu depășirea termenului prev. de art. 201 alin. 2 C.pr.civ., fiind decazuta din dreptul de a solicita probe, invoca exceptii de ordine relativa.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanta acorda cuvantul în dezbaterea probatoriului.
Având cuvântul, petentul solicita incuviintarea probei cu inscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 Noul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, precum si filele 19-23 depuse la solicitarea instantei pentru petent, considerând că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Avand cuvantul, petentul solicita admiterea plangerii.Acesta precizeaza ca procesul verbal nu indeplineste conditiile de fond si de forma, iar aparatul radar are erori. Mai solicita si inlaturarea santiunii accesorii a retinerii permisului de conducere si arata ca nu reiese din fotografii ca se afla in acel loc, ci putea sa fie si in parcare
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 04.12.2014 pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub numărul de mai sus, petentul P. A. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata I. I., anularea procesului-verbal . nr._/29.11.2014.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a circulat în limitele normale de viteză pe tronsonul indicat în procesul-verbal, iar aparatul radar nu a înregistrat viteza reală din cauza faptului că autoturismul petentului se afla încadrat între alte două autoturisme. Acesta a mai menționat că în procesul-verbal nu se face nicio mențiune cu privire la identificarea aparatului radar, fapt pentru care devine imposibilă verificarea legalității înregistrării vitezei de deplasare.
Petentul a învederat că în lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă art. 6 CEDO, astfel că trebuie recunoscute garanțiile specifice în materie penală, precum lipsa pericolului social și prezumția de nevinovăție.
În drept, petentul a invocat O.G. nr. 2/2001, OUG 195/2002, Norma NML 021-05 din 23.11.2005.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit. De asemenea a depus la dosar, prin Serviciul Registratura, planșă foto, buletin de verificare metrologică și atestat operator radar.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/29.11.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, în temeiul art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în fapt că, la data de 29.11.2014, ora 11:49, acesta a condus autoturismul cu nr._ pe DN 5 km 12+300, circulând cu viteza de 102 km/h în loc. Jilava, jud. I., fiind filmat și înregistrat video de aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16, alin. 7 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la susținerea că au fost încălcate prevederile art. 16 din OG 2/2001 care privesc descrierea faptei contravenționale în sensul că în procesul-verbal nu se face nicio mențiune cu privire la identificarea aparatului radar, instanța consideră că agentul constatator a consemnat suficiente împrejurări și elemente de descriere, indicând totodată și cinemometrul cu care s-a realizat surprinderea vitezei autoturismului petentului, respectiv aparatul radar montat pe autospeciala MAI_. Identificarea aparatului se poate realiza prin coroborarea acestei mențiuni cu buletinul de verificare metrologică nr._/19.02.2014 din care reiese că aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ este de tip AUTOVISION model 012/2009.
a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, în ceea ce privește constatările personale, prin propriile simțuri, ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, în prezenta cauză fapta a fost constatată cu ajutorul aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, fapt pentru care prezumția relativă de veridicitate și autenticitate nu se mai aplică în ceea ce privește viteza măsurată.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că, potrivit planșei foto de la fila 19, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției. Planșa foto respectivă conține toate elementele prevăzute de pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML.
Potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h ”, iar petentul a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 102 km/h.
Prin art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006 se dispune în sensul că: nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele trebuie să îndeplinească cerințele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.
Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit. c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea tolerată este de: - în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea tolerată este de:
4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h.
Potrivit dispozițiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcționarea cinemometrelor sub acțiunea factorilor de influență, și anume: erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiții de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezența radiației electromagnetice, în prezența impulsurilor de interferență, după descărcări electrostatice și în prezența vibrațiilor mecanice.
La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “ Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”.
În aplicarea dispozițiilor punctului 5.1. din Normă, la poziția 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele și calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiții normale de trafic, în regim staționar ( în temeiul punctului 3.1.1. ) iar la pozițiile 4-10 se consemnează probele și calculele efectuate referitor la cerințele specificate sub acțiunea anumitor factori de influență ( în temeiul punctului 3.1.2.).
În prezenta cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent a fost măsurată cu cinemometrul de control rutier, tip R. AUTOVISION, montat pe autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare MAI_, aflat în dotarea poliției rutiere.
Prin buletinul de verificare metrologică nr._ eliberat la data de 19.02.2014 de către Institutul Național de Metrologie pentru cinemometrul montat pe autoturismul cu nr. MAI_, în urma verificărilor efectuate, aparatul menționat a primit calificativul “ADMIS”, acest lucru având o dublă semnificație. Pe de o parte s-a certificat de către autoritatea emitentă că cinemometrul îndeplinește cerințele legale pentru a putea fi folosit la stabilirea vitezelor de deplasare ale autovehiculelor timp de un an de la această dată, iar pe de alta că, la momentul verificărilor Institutul Național de Metrologie a aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
În contextul expus, instanța reține că la data efectuării verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit. c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Conform solicitării petentului ar trebui aplicată o nouă scădere a vitezei de deplasare indicate de către aparatul radar la momentul constatării contravenției cu procentul stabilit în Norma Legală menționată, aspect care este atât netemeinic, întrucât acest lucru reprezintă exclusiv atributul verificatorului metrolog la momentul efectuării verificării, cât și nelegal, întrucât ar echivala cu o dublă diminuare a acestei valori.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, acesta fiind orientat spre limita minimă, și nu o va înlocui cu avertisment.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată, și va menține procesul-verbal ca legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea privind pe petent P. A. C. cu domiciliul in G., . și pe intimat I. I. cu sediul in sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. V. TUDORIȚA DOINIȚA
Red./Tehnored.: GM/VTD
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 539/2015. Judecătoria CORNETU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 547/2015. Judecătoria... → |
|---|
