Pretenţii. Sentința nr. 2252/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2252/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 2252/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA CORNETU
SENTINTA CIVILA NR.2252
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.06.2015
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
P.: B. M.
GREFIER: M. M.
Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe reclamant D. S. C. in contradictoriu cu parat D. M. având ca obiect pretentii.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 10.06.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 17.06.2015, cand in aceeasi compunere a retinut urmatoarele.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data 08.08.2014, pe rolul Judecătoriei Cornetu sub numărul_, reclamantul D. S. C. a chemat în judecată pe pârâtul D. M., solicitând instanței ca prin hotîrarea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 euro, daune materiale si de 25.000 euro, daune morale, pentru neindeplinirea îndatoririlor părintești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat este fiul pârâtului. In tot timpul cat părinții săi au fost căsătoriți, respectiv perioada 1986-2004, paratul nu a depus nici un efort in cresterea, susținerea și educarea acestuia, si nici in prezent nu înțelege sa-și indeplinească nici una dintre îndatoririle părintești. Astfel in toată aceasta perioada nu a avut mijloace necesare procurării alimentelor, rechizitelor școlare, jucăriilor, hainelor, manualelor si cărtilor. Mai arata ca a fost nevoit sa imprumute diferite sume de bani de la bunicii materni pentru achitarea taxelor scolare si să lucreze pentru a se intretine.
Mai arata ca paratul avea obligația de a-l crește si de a se ocupa de dezvoltarea fizică spirituală, morală si socială armonioasă a reclamantului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.487-451 C.civ.
In ceea ce privește taxa judiciară de timbru, reclamatul a beneficiat de ajutor public.
În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, proba cu acte și proba cu martori.
Pârâtul, in cursul procedurii prealabile, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând si după divorț a locuit împreună cu minorul si mama acestuia, respectiv după anul 2004, acesta beneficiind de locuință, hrană, școlarizare (studii superioare), sume de bani procurate de ambii.
Mai arata ca după divorț si-a îndeplinit obligațiile legale impuse de instanță de judecată, respectiv a plătit pensia alimentară in cota stabilită.
În cauza au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu si proba testimonială, fiind audiați martorii D. M. și Z. I..
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma sustinerilor partilor, a probelor administrate si având in vedere dispozitiile legale in materie, instanta retine urmatoarele:
În speță din analiza susținerilor reclamantului, instanta retine ca acesta solicită obligarea pârâtului la plata unor daune materiale si morale pentru fapta delictuală, respectiv pentru neîndeplinirea obligațiilor părintești.
Având in vedere ca faptele deduse judecății sunt presupuse ca fiind produse incepand cu anul 1986, in cauză se aplică disp. art. 998-999 Vechiul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă oe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Art. 999 C. civ., prevede că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a ;auzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Art. 998-999 C. civ. instituie, așadar, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dar în același timp consacră principiul general al răspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită.
Din analiza art. 998-999 C. civ. rezultă că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel, răspunderea delictuală în general, presupune existența sau întrunirea cumulată a următoarelor condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Prin prejudiciu se înțelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existența lui să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.
Prin fapta ilicită se înțelege orice conduită a omului - desigur avem aici în vedere nu numai persoanele fizice, dar și persoanele juridice -, prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de conviețuire socială, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care totuși se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat une anumite persoane să fie consecința faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Apoi, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârșită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite ș păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acelei fapte.
Dacă toate aceste condiții mai sus amintite sunt cumulativ întrunite, atunci este posibilă angajarea răspunderii civile delictuale în condițiile art. 998-999 V. C. civ.
Verificând în speță, raportat la întreaga probațiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, instanța constată că aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel încât nu este posibil a se face aplicarea art. 998-999 V.C. civ.
In ceea ce privește prejudiciul, este de remarcat faptul că, în opinia reclamantului, prejudiciul constă în încălcarea dreptului lui de a beneficia de sprijin moral, material din partea paratului pe parcursul vieții sale cat in prezent, in calitate de tata, drept corelativ obligațiilor părintești (inclusiv cea de întreținere), drept care a fost afectat de neimplicarea totala a acestuia in viata sa.
In ceea ce obligarea paratului la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de prejudiciul material, instanța retine, ca paratul a prestat întreținere reclamatului in cuamtumul stabilit de instanța de judecata (aspect ce rezulta din cererea de chemare in judecată si răspunsul reclamatului la interogatoriu la întrebarea nr. 8), astfel ca nu poate fi reținuta prima condiție, a angajării răspunderii civile delictuale, respectiv a faptei ilicite.
Sumele plătite la reclamant cu titlu de taxe de școlarizare nu pot fi imputate paratului, deoarece, in raport de disp. art. 527 N.C.civ, paratul a achitat o pensie de întreținere in raport de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitățile de realizare a acestuia.
In cazul in care reclamantul ar considera ca tatăl sau are resurse materiale mai mari, iar pensia astfel stabilita nu corespunde nevoilor sale, acesta se poate adresa instanței de judecată cu o acțiune specifică acestor raporturi juridice dintre părți.
In ceea ce privește daunele materiale produse înainte de divorțul părinților, acestea nu a fost dovedite cu nici un mijloc de proba, iar potrivit art. 249 C.p.c., reclamantului ii incumba această obligație.
In ceea ce obligarea paratului la plata sumei de 25.000 euro, cu titlu de prejudiciul moral instanța retine ca din probele administrate in cauză, reclamantul nu a făcut dovada unei suferințe, a unei afecțiuni psihice sau psihologice, sau a unor situații de abandon școlar, de imposibilitate de integrare la locul de munca, de insomnii sau cosmaruri, de regres in comportament, de anxietate, de dificultăti de învațare sau pierderi de memorie, de comportament introvertit, determinate neimplicarea tatălui in viata acestuia, sa cum susține.
Instanța retine, că problemele relevate de reclamant sunt generale, rezultate din divorțul părinților, care pot afecta orice copil aflat in aceiași situație ca si reclamantul.
Nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998-999 V.C. civ., instanța va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOATARASTE
Respinge cererea, ca neintemeiata, in cauza privind pe reclamant D. S. C., cu dom.in Jilava, ., ., ., Judetul Ilfov, in contradictoriu cu parat D. M., cu dom.in Jilava, ., Judetul Ilfov.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Cornetu.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 17.06.2015.
P. GREFIER
B. M. M. M.
Red. M.B.
Tehnored. M.M.
Comunicat ex, azi .
Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2263/2015. Judecătoria CORNETU | Partaj judiciar. Sentința nr. 2250/2015. Judecătoria CORNETU → |
|---|
