Accesiune. Sentința nr. 3394/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3394/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 6374/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3394/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant Z. P., reclamant Z. E. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 04.03.2013, când în aceiași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.03.2012 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanții Z. P. și Z. E. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate dreptul acestora de proprietate asupra construcției în suprafață de 88 m.p. compusă din două camere de locuit, baie, bucătărie, hol și verandă situată în comuna S., ..
În motivare au arătat că dețin o gospodărie(casă și anexe) pe teritoriul comunei S., județul D. care în anul 2005 a fost afectată de inundațiile datorate revărsării pârâului Merețel din această zonă, alături de gospodăria lor fiind afectate și gospodăriile celorlalți locuitori ai comunei S..
Urmare a acestei calamități naturale și pentru a preîntâmpina pe viitor repetarea inundațiilor, autoritățile locale au hotărât strămutarea gospodăriilor aflate în zona inundabilă.
În acest sens, prin Hotărârea nr.33 din data de 24.05.2006, Consiliul Local al comunei S. le-a atribuit în folosință gratuită pe durata existenței construcției suprafața de 0,5 ha pentru strămutarea gospodăriei afectată de inundațiile din anul 2005.
S-a arătat în continuare că tot în cursul anului 2006 au primit de la autoritățile locale și centrale diverse materiale de construcție, ca ajutor pentru sinistrații afectați de inundațiile din 2005, materiale ce au fost ridicate de la primărie de tatăl reclamantului Z. I..
Cu aceste materiale și cu altele achiziționate au reușit să edifice construcția mai sus menționată pe terenul ce fusese dat în folosință de Consiliul Local al comunei S..
Datorită urgenței și a situației de la acea vreme, au edificat construcția fără a mai face demersurile necesare în vederea eliberării autorizației de construire.
Având în vedere că pentru racordarea la utilități ( curent, gaze, telefon) sunt necesare acte de proprietate pe casă, cât și pentru reglementarea situației și impunerea la administrația financiară a acestui imobil consideră că este temeinică și justificată prezenta acțiune.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.111 C. p. civ
În sprijinul și dovedirea acțiunii s-a depus în copie hotărârea nr.33 din data de 24.05.2006 a Consiliului Local al Comunei S..
Prin încheierea de ședință din data de 18.04.2012 instanța a încuviințat pentru reclamanți administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori.
La termenul de judecată din data de 06.06.2012, reclamanții au precizat valoarea obiectului prezentei cauze la suma de 44.000 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2012 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta Z. E. și a dispus scutirea reclamanților de la plata taxei de timbru în cuantum de 2371 lei stabilită în sarcina acestora.
La termenul de judecată din data de 24.10.2012 instanța a dispus audierea martorilor D. Ș. și G. Leonaș-C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La data de 29.11.2012 reclamanții au depus precizare la acțiune prin care au arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ raportat la art.494, alin.3 teza a doua cod civil solicitând constatarea calității lor de constructori de bună-credință asupra imobilului edificat în comuna S., . în suprafață de 88 m.p. compusă din două camere de locuit, baie, bucătărie, hol și verandă având în vedere că proprietarul terenului și-a dat consimțământul ca reclamanții să construiască pe acest teren, ce le-a fost atribuit prin HCL nr. 33 din data de 24.05.2006 în folosință gratuită pe toată durata existenței construcției.
Din oficiu, instanța a dispus administrarea probei cu expertiză specialitatea construcții civile cu obiectivele stabilite la termenul de judecată din data de 05.12.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2013, instanța a admis cererea privind scutirea de la plata onorariului de expert formulată de reclamanții Z. P. și Z. E. în dosarul nr._ și a dispus scutirea reclamanților de la plata onorariului provizoriu de expert în cuantum de 700 lei.
Raportul de expertiză construcții civile a fost efectuat de către expert I. Iulică și depus la data de 07.02.2013 asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Reclamanții au depus precizare la acțiune prin care au învederat că imobilul ce face obiectul prezentei cauze este compus din 3 camere, bucătărie, baie, hol și beci cu o suprafață totală de 116,45 m.p. din care 97,75 m.p. o reprezintă suprafața utilă astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr.33/24.05.2006, Consiliul Local al Comunei S. s-a aprobat reclamantului Z. P. atribuirea în folosință gratuită pe durata existenței construcției a 0,5 ha teren din domeniul public al comunei S., pe terenul aparținând fostului CAP S., pentru strămutarea gospodăriei afectată de inundațiile din anul 2005.
Din coroborarea declarațiilor martorilor D. Ș. și G. Leonaș-C. rezultă că pe terenul atribuit în folosință de către Primăria S. reclamanții au edificat o casă de locuit cu trei camere, o parte din materialele folosite la ridicarea acesteia fiind acordate de către Primăria comunei S..
Din concluziile raportului de expertiză, specialitatea construcții civile, efectuat în cauză de către expert I. Iulică, se reține că în anul 2006 reclamanții au edificat în comuna S., . o construcție având destinația de casă de locuit, compusă din trei camere, bucătărie, baie, hol și beci, având o suprafață utilă totală de 116,45 lei.
Prin precizarea depusă la dosar la data de 29.11.2012, reclamanții au arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ raportat la art.494, alin.3 teza a doua Cod civil solicitând constatarea calității lor de constructori de bună-credință asupra imobilului edificat în comuna S., . în suprafață de 88 m.p. compusă din două camere de locuit, baie, bucătărie, hol și verandă având în vedere că proprietarul terenului și-a dat consimțământul ca reclamanții să construiască pe acest teren, ce le-a fost atribuit prin HCL nr. 33 din data de 24.05.2006 în folosință gratuită pe toată durata existenței construcției.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Din interpretarea textului de lege anterior menționat, rezultă că în cazul acțiunilor în constatare pozitive este necesar ca dreptul pentru a cărui constatare se solicită intervenția instanței să preexiste, urmând ca instanța să constate existența acestuia în starea în care se găsește în patrimoniul reclamantului.
În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite, întrucât reclamanții nu sunt proprietari ai construcției, ci simpli posesori de fapt, construcția fiind edificată pe un teren ce nu le aparține întrucât așa cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local al Comunei S. nr.33/24.05.2006 acest teren aparține domeniul public al pârâtei și fără a deține autorizație de construire, așa cum reiese chiar din susținerile reclamanților.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții - Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire (…), emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel. Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
De asemenea, potrivit art. 6 din aceeași lege, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4: a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii; b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului; c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării; d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Neavând autorizație de construire pentru construcția edificată, reclamanții nu au dobândit niciun drept de proprietate, iar instanța nu poate confirma pe calea acțiunii în constatare prevăzute de art. 111 C. proc. civ. un drept de proprietate inexistent.
Instanța arată că potrivit art. 488 C. civ., tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. Astfel, accesiunea imobiliară artificială, apare ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin faptul încorporării materialelor în sol, proprietarul terenului, devenind prin accesiune și proprietarul construcției edificate din materialele încorporate în sol.
De asemenea, art. 492 C. civ. prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Din, interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că legea instituie o prezumție legală relativă prin care proprietarul terenului, este considerat a fi și proprietarul construcției, celui care contestă aceste aspecte revenindu-i sarcina de a răsturna prezumția, făcând dovada contrară.
În cazul construcției făcute de către o persoană pe terenul altuia, cum este cazul în speță, și reglementată prin dispozițiile art.494 Cod Civil, raporturile juridice dintre părți sunt diferite, după constructorul este de bună sau de rea-credință.
În ceea ce privește buna-credință s-a admis că posesorul este de bună-credință atunci când posedă terenul ca un proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute.
Or, în cauză nu se poate reține că reclamanții sunt constructori de bună-credință având în vedere că aceștia au cunoscut la momentul edificării construcției că nu sunt proprietari ai terenului pe care această construcție a fost edificată, terenul fiindu-le atribuit doar în folosință gratuită conform Hotărârii Consiliului Local al Comunei S. nr.33/24.05.2006.
Constată astfel instanța că reclamanții, în calitate de constructori de rea-credință–nu pot invoca vreun drept real, singurul care îl poate invoca fiind proprietarul terenului în măsura invocării accesiunii; de asemenea, numai după invocarea accesiunii, reclamanții, în calitate de constructori pe terenul altuia, își pot valorifica dreptul de a fi despăgubiți printr-o acțiune în realizare.
Este adevărat că terenul în suprafață de 500 mp le-a fost atribuit reclamanților pentru edificarea unei case de locuit ca urmare a strămutării gospodăriei deținute inițial și afectată de inundațiile din anul 2005, dar acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia că reclamanții sunt constructori de bună-credință sau că ar fi existat consimțământului proprietarului terenului, respectiv . ca reclamanții să construiască pe acel teren în lipsa unei autorizații de construire.
Nu se poate reține astfel consimțământul pârâtei la edificarea construcției, în condițiile în care în această modalitate se eludează dispozițiile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, reclamanții având posibilitatea pentru clarificarea regimului juridic al imobilului în litigiu să solicite eliberarea autorizației de construire.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă acțiunea precizată formulată de către reclamanți, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanții Z. P. și Z. E., ambii cu domiciliul în comuna S., ., județ D., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2013
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
5ex/10.04.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 4681/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
