Acţiune în constatare. Sentința nr. 2688/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2688/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 7728/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2688
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții P. I. și P. F., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare- uzucapiune.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 15 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 19 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2012 sub dosar nr._, reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria M. C. prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că este proprietar pe suprafața de teren intravilan de 120 m.p. situată în Municipiul C., ., județul D., în curtea imobilului în care locuiește.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că locuiește în imobilul menționat din anul 1977, imobil construit pe suprafața de teren de 89,78 mp, restul terenului fiind ocupat de anexe gospodărești. A mai arătat reclamantul că este înscris în registrele Administrației Financiare cu suprafața de 220 mp, pentru care plătește impozit de aproximativ 40 de ani, în urma unor măsurători efectuate, iar conform certificatului de atestare fiscală eliberat de Primăria M. C., rezultă că are în proprietate teren intravilan, zona C, categoria de teren cu construcții, în suprafață de 200 mp, din care 96 mp ocupați, 104 mp neocupați, dar totuși acesta are în proprietate numai suprafața de 100 mp.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: copie carte de identitate reclamant (f. 5), autorizație pentru executare de lucrări nr. 523 din 15.02.1975 (f.6), adresa nr. 2352/15.12.2011 (f. 7), Ordinul nr. 275/04.08.2005 privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul localităților emis de Prefectul Județului D. (f.8), Decizia nr. 40 din 30.01.1975 (f.9), expunere de motive (f.10), certificat de atestare fiscală nr._ din 28.12.2011 (f.11), memoriu tehnic (f.12), certificat de atestare fiscală nr._ din 03.05.2012 (f.16).
La data de 21.06.2012, prin serviciul Registratură, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a numitei P. F., precizând că înțelege să se judece în contradictoriu cu Municipiul C. prin Primar și cu Consiliul Local al M. C.. De asemenea, a precizat că solicită, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în baza prescripției achizitive de 30 de ani, a devenit proprietarul terenului în suprafață de 120 m.p,., prin efectul uzucapiunii.
În motivare, reclamanții au arătat că terenul a fost stăpânit de către aceștia în mod continuu, public și sub nume de proprietari.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 C.proc.civ., 1890, 1895, 1836, 1846 C.civ..
La termenul de judecată din data de 07 septembrie 2012, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de reclamantă a numitei P. F. și a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pârâta, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie și cadastru, apreciindu-le, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ., ca fiind legale, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2012 au fost audiați martorii C. M. A. și B. M., declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei.
La dosar a fost depus raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic D. A. V. (f.50-53), însoțit de dovada convocării părților și proces-verbal.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2013, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece cu Municipiul C. prin Primar, instanța luând act de această precizare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit autorizației pentru executare de lucrări nr. 523 din 15.02.1975, ca urmare a cererii reclamantului P. I., s-a autorizat efectuarea lucrărilor de constucții în localitatea C., ., județul D..
Prin Decizia nr. 40/30.01.1975, s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției terenul proprietate de stat în suprafață de 100 mp situat în C., . în favoarea beneficiarilor P. I. și P. F..
Astfel cum rezultă din Ordinul nr. 275/04.08.2005 privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor situate în intravilanul localităților emis de Prefectul Județului D., reclamanților li s-a atribuit în proprietate privată terenul în suprafață de 100 mp aflat în intravilanul localității C., . (fost cartier Nisipului, lot 15).
Însă, din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de către expertul tehnic D. A. V., rezultă că reclamanții dețin în fapt o suprafață de 206 mp teren intravilan, cu 106 mp mai mult decât în ordinul mai sus arătat.
Martorii audiați în cauză au arătat că în anii 1977-1978 reclamanții au început edificarea unei construcții pe terenul învecinat în suprafață de 200 mp, folosind acel teren din acea perioadă. Martorii au mai arătat că împrejmuirea terenului nu s-a modificat în niciunn fel, nicio persoană nu a pretins că ar fi proprietar al acestui teren și reclamanții nu au fost tulburați cu privire la terenul în cauză.
Instanța reține că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Instanța va aplica în cauză dispozițiile privind uzucapiunea din vechiul cod civil deoarece în art. 82 din L. 71/2011 se arată că dispozițiile art. 930-934 din noul Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de . Codului civil, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art.1890 din C.civ. de la 1864 e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.
În acest sens, art.1846 alin. l C.civ. de la 1864 prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 C.civ. de la 1864, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Referitor la prima dintre condițiile enunțate anterior, instanța reține din declarațiile celor doi martori audiați în cauză că reclamanții, începând cu anii 1977-1978, au exercitat acte materiale cu privire la terenul în litigiu. Fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei pentru diferența de 106 mp teren intravilan, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art. 1854 C.civ.de la 1864, care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost înlăturată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanții au probat exercitarea posesiei timp de 30 de ani.
În privința celei de-a doua condiții a uzucapiunii de 30 de ani, instanța reține că posesia este utilă, fiind exercitată în mod continuu și public, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și certificatele fiscale depuse la dosar, precum și în mod pașnic, nefiind administrate în cauză probe din care să rezulte că posesia a fost dobândită sau conservată prin acte de violență. De asemenea instanța constată că posesia reclamanților a fost exercitată fără echivoc.
În consecință, reținând că sunt îndeplinite în cauză cele două cerințe prevăzute de art. 1890 C.civ. de la 1864 și față de împrejurarea că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamanții dețin în plus o suprafață de 106 mp teren intravilan, iar aceștia nu și-au modificat acțiunea, instanța va admite în parte cererea și va constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 106 mp teren situat în intravilanul M. C., ., județul D., reprezentând diferența dintre suprafața deținută în fapt de reclamanți și suprafața de 100 mp aflată în proprietatea reclamanților prin Ordinul Prefectului nr. 275/04.08.2005, teren ce are ca vecinătăți: la N- . lungime de 13.16 m.p. și rest proprietate reclamanți, pe o lungime de 8.09 mp, la S- D.C.A., pe o lungime de 12.45 mp și rest proprietate reclamanți, pe o lungime de 8,29 mp, la E- C. I., pe o lungime de 16,24 mp, la V- rest proprietate reclamanți, pe o lungime de 12.15 mp, Ghitan V., pe o lungime de 1.48 mp și Ghitan V., pe o lungime de 2.53 mp, identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar D. A. V..
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții P. I., domiciliat în C., ., județul D. și P. F., domiciliată în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul în C., județul D., astfel cum a fost precizată.
Constată dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 106 mp teren situat în intravilanul M. C., ., județul D., reprezentând diferența dintre suprafața deținută în fapt de reclamanți și suprafața de 100 mp aflată în proprietatea reclamanților prin Ordinul Prefectului nr. 275/04.08.2005, teren ce are ca vecinătăți: la N- . lungime de 13.16 m.p. și rest proprietate reclamanți, pe o lungime de 8.09 mp, la S- D.C.A., pe o lungime de 12.45 mp și rest proprietate reclamanți, pe o lungime de 8,29 mp, la E- C. I., pe o lungime de 16,24 mp, la V- rest proprietate reclamanți, pe o lungime de 12.15 mp, Ghitan V., pe o lungime de 1.48 mp și Ghitan V., pe o lungime de 2.53 mp, identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar D. A. V..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
5 ex. 18.03.2013
3 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6748/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3911/2013.... → |
|---|
