Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 1829/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 01 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul O. G. și pe intimatul I.P.J D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul O. G. și martorul M. C., lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
Instanta procedeaza la audierea martorului M. C., sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 321 NCPC, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenționale și exonerarea de la plata amenzii contravenționale. Arată că nu are posibilități financiare pentru a achita amenda. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.03.2013, sub nr._, petentul O. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.03.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este proprietarul unui imobil în ., de unde i s-au furat mai multe bunuri. La 25.03.2013 petentul a imputat șefului de post că nu i-a rezolvat plângerile, favorizând făptuitorul. D. urmare, lucrătorul de poliție i-a aplicat o amendă în sumă de 400 lei.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: titlul executoriu nr._, înștiințare, bilet de externare, memoriu, proces-verbal de contravenție, adresa nr. 03/2013, referat NUP nr._/P/2012, rezoluție nr._/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Calafat, având în vedere că a fost săvârșită pe raza comunei Dobrotești, județul D..
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată, motivat de faptul că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, au fost depuse la dosar: fișă intervenție la eveniment, declarații, proces-verbal de comunicare.
Prin sentința civilă nr. 1278 din data de 13 iunie 2013, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Plângerea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2013, sub nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul M. C., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.03.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct.1 din Legea nr. 61/1991, întrucât la data de 16.03.2013, aflându-se pe raza comunei Dobrești a adresat cuvinte și expresii jignitoare la adresa numitei C. I..
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie sub acest aspect, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, atât timp cât petentul nu aduce probe și nu invocă împrejurări de natură a răsturna prezumția de temeinicie. Mai mult decât atât, situația de fapt este confirmată de martorul semnatar al procesului-verbal de contravenție M. C., care a arătat că petentul i-a adresat injurii vecinei sale.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 400 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, apreciind că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica procesul-verbal de contravenție, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei cu sancțiunea avertismentului, va atenția petentului să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul O. G., cu domiciliul în Calafat, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., județul D..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.03.2013, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Atrage atenția petentului să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9574/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3913/2013.... → |
|---|
