Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2 C.p.c./ art.679 NCPC. Sentința nr. 336/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 336/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 5042/215/2013
-autorizare intrare în încăperi-
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.336
Ședința publică de la data de 12 februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B.E.J. M. C. I., creditor . IFN prin Avestis Internațional și pe debitor S.C. A. I. SRL, având ca obiect autorizare intrare în încăperi.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 11.02.2013 sub nr._, petentul Birou executor Judecătoresc M. C.-I., a solicitat instanței autorizarea prin hotărâre irevocabilă și executorie a intrării în spațiile aparținând debitoarei ., respectiv sediul din C., ., ., ., în punctul de lucru situat în C., ., jud.D., precum și în alte spații aparținând debitoarei, unde ar putea fi identificat bunul ce face obiectul executării silite.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că având în vedere cererea de executare silită, înregistrată pe rolul biroului sub nr.1424/D/2012, a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr._/27.05.2008, formulată de creditoarea I. L. România IFN prin Avestis Internațional, împotriva debitoarei ., a solicitat instanței încuviințarea executării silite, cerere admisă de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2012, iar ulterior la data de 17.08.2012 a comunicat somația de predare a bunului debitoarei.
S-a arătat în continuare că, având în vedere faptul că debitoarea nu s-a supus somației, în data de 28.08.2012 s-a deplasat la sediul debitoarei și la punctul de lucru al acesteia, unde în urma somației verbale nu a răspuns nici o persoană, drept pentru care în temeiul art.388 C.p.c a încheiat procesul-verbal anexat.
Astfel, în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu și având convingerea că debitoarea se va sustrage procedurii inițiate de către creditoare, a solicitat în temeiul art.384/1, alin.2 C.p.civ. să fie autorizat să intre prin hotărâre executorie, dată fără citarea părților pentru a intra în încăperile debitoarei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.384¹, alin.2 Cod Procedură Civilă.
În sprijinul și dovedirea cererii, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: copia titlului executoriu, proces-verbal încheiat în data de 28.08.2012, raportul privind datele din registrul Comerțului, dovada somație.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea formulată de către petent este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Conform art.384¹, alin.2 Cod Procedură Civilă, “ în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va autoriza, prin hotărâre, . la alin.1(domiciliul, reședința sau sediul unei persoane). Instanța se pronunță de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin hotărâre irevocabilă și executorie”.
Aceste dispoziții legale se coroborează însă cu prevederile art. 384¹ alin.1 Cod.pr.civ care condiționează admitea cererii de autorizare de refuzul debitoarei de a permite accesul executorului judecătoresc în sediul său.
Autorizarea petentului, prin hotărâre executorie, a intrării cu forța publică în încăperile ce reprezintă spațiile aparținând debitoarei ., respectiv sediul din C., ., ., ., în punctul de lucru situat în C., ., jud.D., precum și în alte spații aparținând acesteia, în vederea executării reprezintă o ingerință în dreptul acesteia din urmă, drept garantat de dispozițiile art. 8 CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu în cauza Keslassy C France că drepturile garantate de art. 8 CEDO pot fi interpretate că includ, pentru o societate, dreptul la respectul sediului său social, al agențiilor sale și al localurilor sale profesionale.
Instanța apreciază că, prevederile Convenției împreuna cu jurisprudența Curtii formeaza un . este direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forța constituțională și supralegislativă, conform art.20 din Constitutia revizuită, și prin urmare întreaga jurisprudență CEDO a devenit obligatorie pentru România și nu numai hotărârile pronunțate împotriva statului roman
Totodată, având în vedere modul de redactare a dispozițiilor art. 8 CEDO, instanța apreciază că dreptul la domiciliu nu este un drept absolut, fiind permisă ingerința uni autorități publice în domiciliu în măsura în care este prevăzută de lege și în măsura în care debitorul refuză .>
Deși ingerința este prevăzută de lege, respectiv de dispozițiile art. 384¹ C.pr.civ., instanța constată că în cauză, petentul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor impuse de aceste prevederi legale prin faptul că nu a făcut dovada refuzului debitoarei de a permite accesul executorului judecătoresc în spațiile sale.
Astfel, din analiza procesului-verbal nr.1424/D/2012, încheiat în data de 28.08.2012 de către executorul judecătoresc M. C.-I. în dosarul de executare silită nr.1424/E/2012, atașat la dosarul cauzei, rezultă faptul că în data de 28.08.2012, executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul și punctul de lucru al debitoarei unde nu a găsit nici o persoană și nici nu a identificat autoturismul în litigiu, urmând să stabilească un nou termen de executare.
Instanța, constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 384¹ alin.1 Cod.pr.civ, întrucât lipsa oricărei persoane de la sediul debitoarei nu poate fi reținută drept refuz al debitoarei de a permite accesul executorului judecătoresc în sediul său.
Având în vedere aceste considerente, în vederea respectării dreptului la domiciliu al debitoarei așa cum este garantat de dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și având în vedere prevederile art. 384¹ C.p.civ, urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de petentul B. M. C.-I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc M. C. I., privind pe creditoarea . IFN prin Avestis Internațional cu sediul în București, ., ., și debitoarea . cu sediul în C., . ,., ., de autorizare a intrării în spațiile debitoarei, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
C. M. B. S. Andreian G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G
18.02.2013/ 2ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2975/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1758/2013.... → |
|---|
