Contestaţie la executare. Sentința nr. 2434/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2434/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 33149/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 2434/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE- C.-M. R.
Grefier -A. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatorii M. C. PRIN PRIMAR, P. C.-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE în contradictoriu cu intimații B. B. T., T. T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. L. pentru intimatul T. T., lipsă fiind contestatorii și intimatul B. B. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 01.02.2013 s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură dosarul de executare nr.180/E/2012, după care:
Instanța pune în discuție conexarea dosarului_/215/2012 la prezenta cauză.
Avocat C. L. pentru intimatul T. T. este de acord.
Instanța pune în discuție excepția invocată prin întâmpinare de către intimat și excepția invocată de contestator.
Avocat C. L. pentru intimatul T. T., având cuvântul solicită instanței admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare, pe motiv că cererea este introdusă tardiv.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. L. pentru intimatul T. T., având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea acțiunii și a exceptiei prematurității, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.12.2012 sub nr._ contestatoarea M. C. PRIN PRIMAR, P. C.-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE în contradictoriu cu intimații B. B. T., T. T., a solicitat să se dispună anularea somatiei din 22.11.2012 a procesului verbal privind cheltuielile de executare și a încheierii de investire cu formulă executorie, efectuate în dosarul de executare nr. 180/E/2012 al B.E.J. B. T..
În motivarea contestației arată că somatia a fost emisă prematur, având în vedere dispozițiile OG 22/2002, potrivit cărora executarea silita este suspendată 6 luni, iar pe fond, arată că încheierea de investire cu formulă executorie este nelegală, deoarece P. C.-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE nu are patrimoniu propriu, nu are cont, neputându-se executa silit, iar somația cuprinde un sediu nereal al debitorului mentionat, care nu are personalitate juridică și nu are sediu, astfel că rezultă imposibilitatea executării contului Municipiului C. pentru debitorul P. C.- Direcția de Impozite și Taxe, care nu are cont propriu, bunuri proprii.
Menționează că procesul verbal privind cheltuielile de executare este nul, deoarece sediul debitorului este nereal, ce atrage sancțiunea nulității procesului- verbal, potrivit disp. art. 388, alin.1, pct. 5 și alin. 2 C.p.c., iar cheltuielile de executare sunt exagerat de mari, în raport cu suma executată, onorariul avocatului de 3000 lei este exagerat, în raport cu munca prestată de acesta.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și următoarele din Cod.proc.civ.
În dovedirea acțiunii depune la dosar acte, în copie.
În ședința publică de astăzi instanța dispune conexarea dosarului_/215/2012 la prezenta cauză, cererea având același obiect, purtându-se între aceleași părți și cu aceeași cauză juridică.
Prin întâmpinare, intimatul T. T. solicită respingerea contestației, susținând că a fost tardiv formulată, somația fiind comunicată la 09.10.2012, iar cererea introductiva a fost formulata la data de 10.12.2012, depășindu-se termenul prev. de art. 401, lit. c C.
Solicită intimatul respingerea excepției prematurității, susținând că executarea respectă dispozițiile legale în materie, iar pe fond contestația este neîntemeiată, deoarece debitorul și sediul acestuia sunt înscriși în titlul executoriu, iar onorariul de avocat este just convenit între părți, având în vedere dificultatea efectuării executării.
Mai invoca intimatul excepția autorității lucrului judecat, motivat de faptul că în titlul executoriu se menționează codul de identificare fiscală al debitorului.
În apărare, depune la dosar, în copie, acte.
La prezenta cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 180/E/2012 al B.E.J.B. T..
Din analiza actelor dosarului instanța constată și reține că prin S.C. nr. 2008/2012, pronunțată de Tribunalul D. ,debitoarea P. C.- Direcția de Impozite și Taxe a fost obligată să plătească creditorului T. T. suma de 3470lei impozit, suma de 1292 lei dobânzi și 1250 lei cheltuieli de judecată.
Această hotărâre a fost investită cu formulă executorie prin Încheierea din 08.08.2012 a Tribunalului D..
Deoarece obligația nu a fost executată de bunăvoie, în temeiul art. 371 1 alin. 2 Cod.proc.civ., s-a declanșat executarea silită a acestui titlu executoriu, formându-se dosarul de executare nr. 180/E/2012 al B.E.J.B. T..
La data de 22.11.2012 s-a emis somația de plată, la aceeași dată întocmindu-se și procesul verbal privind cheltuielile de executare, în care s-au prevăzut cheltuieli de executare în cuantum total de 6732 lei, din care onorariul de avocat de 3000 lei.
Potrivit art. 371, indice 1, al. 1 si 2 C., obligatia stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar in caz contrar, prin executare silită.
În speță, instanța constată că debitoarea P. C.- Direcția de Impozite și Taxe nu a executat de bună voie obligația de plată, astfel că s-a început executarea silită a titlului executoriu.
Cu privire la excepția tardivității formulării prezentei contestații, instanța reține că M. C. prin Primar este terț față de prezenta executare silită, astfel că, potrivit disp. art. 401, alin 2 C., termenul de 15 zile nu s-a împlinit, astfel că instanța va respinge excepția invocată.
Cu privire la debitoarea contestatoare, acesteia i s-a comunicat somația contestată și procesul verbal privind cheltuielile de executare ,la data de 23.11.2012, iar prezenta contestație a fost introdusă la 10.12.2012, astfel că s-a respectat termenul prev de art. 401, alin. 1 lit a C., urmând a fi respinsă excepția invocată de intimat.
În ceea ce privește excepția prematurității executării silite în temeiul OG 22/2002, instanța retine ca, în conformitate cu acest act normativ, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligatia de plata respectiva ,iar daca executarea creantei stabilita prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca în termen de 6 luni sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plata, termenul de 6 luni urmând sa curga de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare la cererea creditorului.
În cazul în care institutia publica nu-si îndeplineste obligatia de plata în termenul aratat, creditorul poate solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau altor dispozitii legale aplicabile în materie. Analizând dosarul de executare nr. 180/E/2012, instanta constata ca pentru executarea silita a titlului executoriu, potrivit dispozițiilor legii speciale, se impune emiterea somației, implicit a procesului-verbal privind cheltuielile, astfel că aceste două acte de executare contestate în cauză au fost emise cu respectarea dispozițiilor legii speciale, instanta apreciind ca exceptia este neîntemeiata, urmând a fi respinsă.
Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la sentinta nr. 2008/2012, pronuntata de catre Tribunalul D., instanta constata ca aceasta este neîntemeiata, urmând a fi respinsa, între cele doua cauze neexistând identitatea de parti, obiect si cauza, statuările din considerentele unei hotărâri având putere de lucru judecat și putând fi opuse ulterior, dar nu autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța constată că atât încheierea de investire cu formulă executorie, cât și somatia și procesul verbal privind cheltuielile de executare cuprind sediul debitoarei din titlul executoriu ce trebuie dus la îndeplinire, sediu care, de altfel, este menționat și în prezenta contestație la executare, astfel că instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legale, acest sediu fiind cel real.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu are personalitate juridică, nu are cont, număr de identificare fiscală și bunuri proprii, instanța constată că aceste aspecte nu au relevanță juridică, atâta timp cât titlul executoriu ce trebuie dus la îndeplinire cuprinde ca debitor pe P. C.- Direcția de Impozite și Taxe, astfel că acest debitor trebuie executat silit.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că, în speță, contestatoarele debitoare contestă toate cheltuielile de executare, inclusiv onorariul avocatului, care nu sunt proporționale cu munca depusă și debitul ce urmează a fi achitat.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
Întrucât executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. sunt aplicabile și în faza executării silite. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, nici cel al executorului judecătoresc, dar are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat sau executorul judecătoresc.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu, respectiv copie legalizată a sentinței civile, consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, onorariul avocatului creditorului nu apare ca fiind disproporționat.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
În cauză, instanța constată că onorariul de 673 lei stabilit prin procesul-verbal contestat, pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și a fost determinat prin aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, situându-se sub limita de 10% din creanța pusă în executare. Nu putea fi avut în vedere plafonul maxim de 3% prevăzut de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006, din moment ce există un act normativ ulterior și cu o forță juridică superioară-OUG nr.144/2007, prin care a fost modificat implicit plafonul respectiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere și TVA-ul care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită. Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului.
Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatoarea, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită.
De asemenea, reține instanța că nici pentru suma de 200 lei necesară întocmirii actelor execuționale nu s-au invocat motive temeinice în ceea ce privește faptul că ar fi nejustificat de mare, instanța apreciind suma justificată, precum și sumele necesare întocmirii și comunicării actelor de procedură.
Pentru aceste motive, contestația la executare formulată se impune a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii M. C. PRIN PRIMAR,cu sediul în C., A.I.C., nr.7, județul D. P. C.-DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE, cu sediul în C., A.I.C., nr. 7 județul D., în contradictoriu cu intimații B. B. T., cu sediul în C., ., nr.67, județul D. ,T. T., cu domiciliul în C., Cart.Bariera Vâlcii, ..55, județul D. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.02.2013.
Președinte,Grefier,
C. M. R. A. B.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
A.B. 22 Martie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5044/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 4123/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
