Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 3282/278/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila Nr._/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe contestatoarea G. A. E. în contradictoriu cu intimata Administrația Judeteana a Finantelor Publice D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat G. C., pentru contestatoare, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind contestatoarea și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,dupa care, la interpelarea instanței dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu terțul poprit, reprezentantul contestatoarei a declarat că nu înțelege să se judece în contradictoriu cu terțul poprit, nu are alte cereri de probe de formulat și a solicitat acordarea cuvântului pe fond.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii și pe fond.
Av. G. C., pentru contestatoare a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, motivat de faptul că data începerii executării silite este ulterioară intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, primul act de executare fiind efectuat în data de 28.02.2013, când contestatoarea a și luat la cunoștință de executare prin efectuarea popririi, nu mai este necesară introducerea în cauză a terțului poprit deoarece executarea s-a încheiat, iar pe fondul cauzei solicita admiterea contestatiei, contestatoarei nu i-a fost comunicat niciodata vreun act de executare ,iar in perioada 2009-2011 nu s-a perceput chirie, cu cheltuieli de judecata.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată la Judecatoria Petrosani sub nr._, în data de 19.03.2013, contestatoarea G. A. E. ,în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice C., a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare silită nr._/27.02.2013, anularea următoarelor titluri executorii:_/09.07.2009,_/17.07.2009,_/18.12.2009,_/26.01.2010,_/19.03.2010,_/24.06.2010,_/ 20.09. 2010,_/18.03.2011,_/ 26.09. 2011,_/21.12.2011,_/21.12.2011,_/19.04.2012,_/10.07.2012,_/27.09.2012,_/28.01.2013, anularea tuturor formelor de executare silită întocmite în baza titlurilor executorii indicate în cadrul dosarului de executare silită nr._/27.02.2013, întoarcerea executării silite și restituirea sumelor încasate în baza titlurilor executorii reactualizate cu indicele legal de inflație și dobânda legală de la data încasării necuvenite până la momentul restituirii efective.
În motivare a arătat, în esență, că la data de 08.03.2013 i s-a comunicat fluturașul de salariu în care era înscrisă o reținere prin poprire pentru suma de 1000 lei, iar după verificările efectuate a constatat că s-a demarat procedura de executare silită în baza titlurilor executorii menționate.
Contestatoarea a mai arătat că nu i-au fost comunicate titlurile de creanță în baza cărora s-au emis titlurile executorii contestate și că o parte din sumele ce fac obiectul acestor titluri sunt deja achitate. Că, în raport de dispozițiile art. 110 și art. 144 Cod procedură fiscală intimata ar fi trebuit să-i emită și să-i comunice decizii de impunere pentru obligațiile principale și pentru cele accesorii. Or, intimata necomunicând deciziile de impunere,acestea nu au devenit titluri executorii.
În continuare, contestatoarea a menționat că din anul 2009, când a fost reziliat contractul de închiriere cu ., nu a mai realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor, nedatorând astfel impozit .
În fine, contestatoarea a menționat că nu i-a fost comunicată nici o somație de executare silită, așa cum prevăd dispozițiilr art. 145 Cod procedură fiscală, procedându-se direct la poprirea sumei menționate.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, a anexat copii de pe adresa de înființare a popririi către terțul poprit-Tribunalul D., titlurile executorii nr._/09.07.2009,_/17.07.2009,_/18.12.2009,_/26.01.2010,_/19.03.2010,_/24.06.2010,_/20.09.2010,_/18.03.2011,_/26.09.2011,_/21.12.2011,_/21.12.2011,_/19.04.2012,_/10.07.2012,_/27.09. 2012 .
Contestația a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 194 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
La primul termen de judecată, cu părțile legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Petroșani, a reținut cauza în pronunțare și ulterior a repus-o pe rol, având nevoie de noi lămuriri privind data începerii executării silite împotriva contestatoarei. La același termen de judecată i-a fost emisă adresă intimatei în vederea comunicării, în copie certificată cu originalul, a dosarului de executare_/27.02.2012.
La data de 07.05.2013 intimata a comunicat instanței dosarul de executare silită nr._/27.02.2012 și întâmpinare( f. 96-97) prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva titlurilor executorii din dosarul de executare nr._/27.02.2013, având în vedere că acestea nu au fost contestate în termenul prevăzut de art. 173 din OG nr.92/2003. În motivare, intimata a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003, actele administrative fiscale au fost comunicate prin publicare la sediul AFPM C. și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă debitul datorat de contestatoare nefiind achitat în termen de 15 zile de la data primirii somației,măsurile de executare silită au continuat.
La data de 27.02.2013, AFPM C. a emis adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești deținute de contestatoare la Banca Românească SA, în care este menționată natura obligației fiscale, și anume impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor, aferent anilor 2009-2012, în cuantum de 5290 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-119 C pr. civ.
La data de 09.05.2013 contestatoarea a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea executării silite ce face obiectul dos. de executare silită nr._ al intimatei, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 09.05.2013,s-a emis adresă către intimată pentru a indica care este dosarul de executare în baza căruia s-a pornit executarea( dos. nr._ sau dos. nr._) și data la care a fost întocmit și pentru a depune la dosar înscrisurile constatatoare ale comunicării somației nr._/28.01.2013 și a titlului executoriu nr._/28.01.2013.
La data de 28.05.2013 au fost depuse la dosar somația nr._/28.01.2013, dovada comunicării acesteia și titlul executoriu nr._/28.01.2013.
În ședința publică din data de 30.05.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Petroșani și a reținut cauza spre soluționare.
Prin Sentința civila 2374/30.05.2013a Judecătoriei Petroșani, s-a declinat competențe de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiovaq, reținându-se următoarele aspecte:
Fiind în discuție o contestație la executarea silită și o contestație împotriva unor titluri executorii fiscale, deși a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 19.03.2013, acesteia i se aplică normele de procedură ale Vechiului Cod de Procedură Civilă și normele din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
Potrivit art. 622 alin. 2 din Noul Cod de Procedură civilă, executarea silită “începe odată cu sesizarea organului de executare …, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Potrivit art.24 din Noul Cod de Procedură civilă :,, Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Totodată, în conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, dispozițiile Noului cod de procedură civilă se aplică doar executărilor silite începute după . noii reglementări, respectiv începând cu data de 15 februarie 2013.
Potrivit dispozițiilor art. 141 valin.1 din OG nr. 92/2003 ,,executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii,constituie titlu executoriu”, iar potrivit dispozițiilor art.145 din OG nr. 92/2003 ,,executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.”
Cum, în cauză, somațiile privind titlurile executorii emise în perioada 09.07._12 au fost comunicate prin publicare pe pagina de internet, la datele de 10.07.2009, 22.09.2009, 23.12.2009, 17.02.2010,26.03.2010, 28.06.2010, 22.10.2010, 26.04.2011, 14.10.2011, 09.01.2012, 07.05.2012, 18.10.2012, iar somația nr._ din 28.01.2013 a fost comunicată la data de 31.01.2013 (f.105), așadar executarea silită începând înainte de . Noului Cod de procedură civilă, prezenta cauză va fi soluționată potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865 cu modificările ulterioare, completate cu dispozițiile OG nr. 92/2003.
În consecință, instanța a analizat cu prioritate excepția invocată, având în vedere prevederile art.137 C. potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În aceste condiții, instanța a procedat la soluționarea excepției necompetenței teritoriale a soluționării contestației la executare prin prisma dispozițiilor art. 172 alin. 4 din OG nr. 92/2003, coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003 și cu dispozițiile art. 400 alin. (2) C.pr. civ și art. 373 alin. 2 C.pr. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 172 alin. 4 din OG nr. 92/2003 ,,contestația se introduce la instanșa judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.
Prin decizia nr. XIV/2007, ÎCCJ-SU a admis recursul în interesul legii în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. 4 din OG nr. 92/2003- devenit în forma republicată art. 172 alin. 4- și a decis că ,, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
S-a retinut în considerentele deciziei menționate că potrivit art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 ,,orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executareefectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a indeplini un act de executare în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin.3 al aceluiași articol, ,,contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de oinstanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
În reglementarea competenței și a modului de soluționare, în cuprinsul alin.4 al aceluiași articol 172 din OG nr. 92/2003 se prevede ,, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”.
În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile, în această privință, dispozițiile art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003, în care se precizează că ,,unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă”.
Or, potrivit art. 400 alin. 2 C.pr.civ. ,, contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”, iar ,,dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”.
Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederea de la art. 373 alin. 2 C.pr. civ., în sensul că ,,instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel”, reiese că este competentă să judece atât contestația la executare propriu-zisă, cât și contestația la titlu, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Instanța a apreciat că prin dispozițiile art.373 alin.2 C.proc.civ. legiuitorul a reglementat o competență teritorială exclusivă( de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga), absolută în soluționarea contestației la executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se va face executarea silită.
O situație specială în stabilirea instanței competente teritorial, respectiv a instanței în circumscripția căreia s-a realizat executarea, este reprezentată de ipoteza în care executarea silită s-a realizat prin poprire.
Pornind de la prevederile art. 373 alin.2 C. pr.civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, competența de soluționare a contestației la executare aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit. Prin urmare, interesează locul unde se află depozitați banii debitorului, respectiv conturile acestuia.
Observând adresa de înființare a popririi emisă la data de 27.02.2013 de către intimată către terțul poprit Tribunalul D., cu sediul în mun. C., . nr. 14, jud. D., prin care a fost înființată poprirea asupra sumelor de bani datorate de către terțul poprit cu orice titlu debitoarei G. A. E., având CNP_,cu domiciliul în C., . nr. 11, aflată la fila 4 din dosar ,instanța reține că locul unde s-a realizat executarea este localitatea C.- sediul terțului poprit, respectiv Tribunalul D., dar și domiciliul contestatoarei.
Față de această situație și văzând disp. 172 din OG nr. 92/2003 raportat la art. 453 Cpr. civ. și art. 373 alin. 2 C. pr. civ., instanța a apreciat că nu are competență teritorială în judecata cererii cu care a fost învestită.
Ca atare, cum competența teritorială de soluționare a contestației la executare este exclusivă, devin incidente dispozițiile art.159 alin.1 pct.3 C.proc.civ. în conformitate cu care necompetenta este de ordine publică în cazul încălcarii competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlatura.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora,, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, întrucât așa cum s-a reținut mai sus, deși cauza a fost înregistrată pe rolul instanței după . Noului Cod de Procedură Civilă, aceasta se judecă după dispozițiile Vechiului Cod de Procedură Civilă.
În consecință, raportat la cele reținute și la dispozițiile art.172 alin.4 din OG nr. 92/2003, interpretate prin prisma Deciziei nr. XIV/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, coroborate cu dispozițiile art.400 alin.2 C.proc.civ. și art.373 alin.2 C.proc.civ., în temeiul disp. art. 137 C. proc.civ. și art.158 C.pr.civ., potrivit cărora instanța este obligată să-și verifice competența în ceea ce privește soluționarea cauzei, Judecatoria Petrosani, prin sentinta civila nr 2374/2013 a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecatoriei Petroșani invocată din oficiu și în temeiul art.158 alin.3 C.proc.civ. a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecatoriei C., aceasta fiind instanța în circumscripția căreia s-a realizat executarea.
Cauza a fost inregistarta pe rolul Judecatoriei C., la 01.07.2013.
La 19.09.2013 DJFP Administratia Finantelor Publice D., a solicitat introducerea si citarea in cauza a Administratiei Judetene a Finantelor Publice D., aceasta fiind conceptata in sedinta publica de la 30.10.2012
La 07.11.2013 Administratia Judeteană a Finantelor Publice D., a depus la dosar note de sedinta prin care a solicitat respingerea cererii formulata de contestatoare, iar in ceea ce priveste suspendarea executarii silite a considerat ca nu sunt întrunite dispozitiile art 718 alin 4 pct 1 din Lg 134/2010.
La prezenta cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr._/27.02.2013.
La data de 02.09.2013 s-a dispus citarea contestatoarei cu mențiunea de a indica terțul poprit și cadrul procesual sub aspectul părților, iar în ședințele publice din 30.10.2013 și 13.11.2013 a pus în discuția părților necesitate introducerii în cauză a terțului poprit, iar reprezentantul contestatoarei a arătat că nu înțelege a se judeca în contradictoriu cu terțul poprit.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate din oficiu și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Prin contestatia la executare dedusa judecatii contestatoarea a contestat executarea silita pornita în cadrul dosarului de executare silită nr._/27.02.2013, solicitand anularea executării prin poprire, întoarcerea executării silite și restituirea sumelor încasate în baza titlurilor executorii reactualizate cu indicele legal de inflație și dobânda legală de la data încasării necuvenite până la momentul restituirii efective.
Instanța retine astfel ca in acest dosar executarea silita a fost pornita in baza titlului executoriu reprezentat de acte administrativ fiscale, respectiv decizii de impunere și decizii de calcul accesorii.
Mai reține instanța că în cadrul acestui dosar de executare s-au emis adresă de infiintare a popririi catre tertul poprit Banca Românească SA, iar din contestatia introductiva rezulta ca are calitatea de terț poprit și Tribunalul D., contestatoarea susținând că a luat cunoștință de executarea prin poprire în momentul primirii statului de plată a salariului, unde figura cu rețineri.
Cum in contestatia la executare dedusa judecatii se precizeaza ca se contesta intreaga executare silita prin poprire, instanței ii revine indatorirea de a pune in vedere contestatoarei, in virtutea rolului sau activ reglementat de prevederile art 129 C., sa precizeze dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu terții popriti, dat fiind faptul ca in dosarul de executare s-a emis adresă de infiintare a popririi, judecata urmând să se desfasoare in contradictoriu cu ambii terti popriti, în conditiile art 454 C. .
Unul din principiile care guverneaza intreg procesul civil este principiul disponibilității parților asupra cadrului juridic al acțiunii, reglementat de prevederile art 129 alin 6 C.. De la acest principiu specific procedurii civile nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecatorului, fara a exista o dispozitie legala expresa.
In aceste conditii, reclamantul este cel ce fixeaza cadrul procesul dedus judecatii, avand libera alegere in privinta persoanelor intre care se stabilesc raporturi juridice procesuale, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti.
Prin urmare, judecatorul nu are posibilitatea de a introduce, din proprie initiativa, un tert in proces, neexistand nici un text de lege care sa ii confere acest drept.
Numai partile sunt cele care pot largi sfera procesului prin modificarea cererii de chemare in judecata, conform art. 132 C., iar nu instanta din oficiu. Aceasta initiativa a modificarii cererii de chemare in judecata, in situatia in care inca de la inceput cererea dedusa judecatii nu a fost formulata cu respectarea prevederilor legale, nu poate sa apartina decat reclamantului, in cazul contrar, respectiv acela in care instanta din oficiu ar introduce in cauza o persoana impotriva careia reclamantul nu s-a indreptat sau in cazul in care instanta, justificandu-si actiunea prin rolul sau activ reglementat de art. 129, al. 5 cpc, ar pune in discutia partilor necesitatea chemarii in judecata a unei alte persoane decat cele initial chemate in judecata, celui ce a fost din oficiu introdus in cauza i s-ar incalca in mod evident dreptul la un proces echitabil, mai exact dreptul la o instanta impartiala si independenta.
Astfel Curtea EDO a statuat ca principiul potrivit căruia un tribunal trebuie sa fie prezumat ca fiind lipsit de orice prejudecata sau de părtinire reflecta un element important al preeminentei dreptului . In concepția instanței europene, noțiunea de imparțialitate la care se refera art 6 paragr. 1 urmează a fi apreciata .: pe de o parte ea are in vedere un demers subiectiv ce semnifica încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător ., semnificând așa zisa imparțialitate subiectiva, iar pe de alta parte imparțialitatea cuprinde un demers obiectiv ce urmărește a se determina daca judecătorul oferă toate garanțiile suficiente pentru a exclude, in persoana lui orice bănuiala legitima, aceasta semnificând imparțialitate obiectiva a tribunalului (cauza Piersack contra Belgiei).
In ceea ce priveste imparțialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea a arătat ca aceasta consta in a determina daca unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune in discuție imparțialitatea magistratului. In aceasta materie aparentele au un rol deosebit, deoarece . instanțele trebuie sa inspire justițiabililor deplina încredere .( CEDH, M. c Franta, 2000). Pentru a se pronunța cu privire la imparțialitatea judecătorului sau dimpotrivă la existenta unei bănuieli legitime de lipsa de imparțialitate a magistratului ., Curtea va avea in vedere optica celui afectat de masurile dispuse de magistrat .. Ceea ce trebuie asigurat este increderea pe care, ., instantele trebuie sa o inspire publicului, justitiabilului (cauza Fey contra Austriei, Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).
In toate situațiile in care se solicita anularea unei executări silite prin poprire, chemarea in judecata a tuturor parților implicate, respectiv creditor, debitor si tert poprit reprezintă o condiție necesara, constituind un caz de coparticipare procesuala obligatorie, neîndeplinirea ei făcând acțiunea inadmisibila.
In atare conditii, cum instanta din oficiu nu poate introduce o terta persoana in cauza, iar contestatoarea, deși interpelată de instanță, nu a înțeles sa se judece in contradictoriu si cu tertul poprit, instanta va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestatia la executare formulată de contestatoarea G. A. E., cu domiciliul în C., . nr. 11, jud. D., în contradictoriu cu intimata Administrația Judeteana a Finantelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., în favoarea Judecătoriei C., jud. D..
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11 2013.
Președinte, Grefier,
C. M. RaduVirginia G.
VG 10.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013.... → |
|---|
