Contestaţie la executare. Sentința nr. 3920/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3920/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 34001/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3920
Ședința publică de la 13.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C. L.
GREFIER: S. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator M. C. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimații: G. L., G. E. L., C. C., G. V. C., D. S. C., P. G. și M. M. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. (13) din Regulamentul de ordine interioară, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat la a doua strigare a răspuns pentru contestator c.j. B. R., lipsind pârâții.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia se învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 159 ind. 1 al. 4 C., constată că este competentă general material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 399 și urm C..
Instanța pune în discuție, cu prioritate, excepția prematurității executării silite formulată de reclamant, prin cererea de chemare în judecată.
C.j. B. R. pentru contestator, solicită instanței admiterea excepției prematurității.
În temeiul art. 137 alin. 1 C., instanța respinge ca neîntemeiată excepția prematurității executării silite, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 2 din OG nr. 22/2002 la care face referire în cererea de chemare în judecată.
Contestatoarea prin c.j. arată că nu are alte probe de propus, în afară de actele depuse deja la dosar.
Instanța constată că nu mai sunt mijloace de probă de propus, excepții de invocat și nici cereri de formulat, drept pentru care încheie etapa cercetării judecătorești și constată cauza în stare de judecată, acordând contestatoarei prin reprezentant, cuvântul pe fond.
C.j. B. R. pentru contestator, pe fondul cauzei, solicită instanței admiterea contestației și să se constate suspendată de drept executarea silită.
În temeiul art. 150 C. proc. civ., instanța declară dezbaterile închise și reține contestația spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2012, sub nr._, contestatorul M. C. prin Primar a solicitat instanței în contradictoriu cu intimații: G. L., G. E. L., C. C., G. V. C., D. S. C., P. G. și M. M. S., anularea executării, anularea somației din data de 03.12.2012 emisă de B. I. C. F. și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din dosarul de executare nr. 233/E/2012 încheiat la data de 03.12.2012, să se constate suspendată de drept executarea silită având în vedere dispozițiile Legii nr. 230/2011, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată care se vor face în acest proces.
În motivare, petentul a arătat că B. I. C. F. a comunicat Municipiului C. prin adresa înregistrată la sediul autorității locale sub nr._/05.12.2012, somația și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 233/E/2012, ca urmare a cererii introduse de creditorii: G. L., G. E. L., C. C., G. V. C., D. S. C., P. G. și M. M. S. pentru achitarea sumei de_,96 lei reprezentând contravaloarea stimulentelor prevăzute de art. 224 alin. 4 din OG nr. 92/2003 pentru perioada octombrie 2008 – februarie 2009, august 2009 – decembrie 2010, calculate conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil B. M. și cheltuielile de executare în sumă de_,96 lei.
Petentul a mai arătat că potrivit art. 374 alin.l C.pr.civ., nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin.l C.pr.civ., afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri prevăzute de lege care se execută fară formula executorie, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, investirea cu formulă executorie se face de prima instanță.
Petentul a mai arătat că solicită să se constate suspendată de drept executarea silită având în vedere dispozițiile Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar care prevede următoarele:
"Art. 1. — (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupa o procedura de executare care incepe astfel:
a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu:
c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu:
d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu:
e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept."
Petentul a mai precizat ca toate ordonanțele care se refera la reesalonari au fost declarate constituționale. Mai mult decât atat, incepand cu data de 8 iunie 2011 a intrat in vigoare modificarea adusa prin Legea nr. 92/2011 Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii. Potrivit reglementarii menționate, se interzice in mod expres achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice din sumele destinate potrivit bugetului aprobat, pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul îndeplinirii atribuțiilor si obiectivelor pentru care au fost infiintate.
Având în vedere cele arătate mai sus, este nelegala solicitarea sumei de 1.097.299,74 lei.
Totodată, arată că prin decizia sa din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților din cauza "D. și alții împotriva României", prin care aceștia invocau încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea că autoritățile interne (i.e. Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice) au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
Petentul a mai arătat că în motivarea hotărârii sale, CEDO a apreciat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială. CEDO a apreciat că eșalonarea plăților de către Guvern. în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților. CEDO și-a argumentat, totodată, decizia prin faptul că reclamanții au primit până în prezent o fracție semnificativă din sumele cuvenite și că nu există indicii că Guvernul intenționează să nu respecte calendarul plăților pentru viitor.
Față de cele prezentate, petentul solicită să se constate suspendată de drept executarea silită începută prin somația nr. 233/03.12.2012 emisa de Biroul executor Judecătoresc Ionascu C. F. cu sediul în C., ..54A, ..
în conformitate cu dispozițiile art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Potrivit textului citat, inițierea executării silite de către intimat a fost demarată cu nerespectarea dispozițiilor cuprinse în codul de procedură civilă atât în ceea ce privește întinderea și aplicarea titlului executoriu, astfel cum este statuat în art 404 Cod procedură civilă, cât și în ceea ce privește actele de executare silită.
Dispozițiile legale stabilesc faptul că subiecții procesuali care au un rol important în procedurile de executare silită sunt în primul rând părțile, respectiv creditorul urmăritor, cel care urmărește să-și realizeze dreptul recunoscut prin dispozitivul hotărâri ori printr-un alt titlu executoriu și debitorul urmărit, cel care prin același titlu, a fost obligat la predarea unui bun sau la plata creanței.
Potrivit dispozițiilor art. 387 C.pr.civ., în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, care are caracterul unui act începător de executare. Somația adresată de către intimați contestatoarei prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări, ci reprezintă un act prin care creditorii și-au manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite.
Petentul a invocat prematuritatea executării silite întemeiată pe dispozițiile OG nr. 22/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, modificată, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se datorează obligația respectivă.
Art. 2 din același act normativ stabilește că. dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată.
In ceea ce privește momentul de la care curge termenul de 6 luni, petentul a arătat că acesta îl reprezintă data la care debitorul, instituție publică, primește somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar numai după împlinirea acestui termen, creditorul poate iniția executarea silită, în condițiile art. 3 din ordonanță, care face trimitere la dispozițiile Codului de Procedură Civilă în această materie.
In speță, petentul apreciază că intimata nu a respectat dispozițiile OG nr. 22/2002 modificată și s-a inițiat executarea silită împotriva sa înainte de expirarea termenului de grație de 6 luni, deoarece nu s-a emis doar somația de plată, ci s-au stabilit și cheltuieli privind executarea silită însăși.
Având în vedere cele prezentate, data de la care trebuia să curgă termenul de 6 luni prevăzut de lege este data de 05.12.2012, data înregistrării somației la Primăria C..
Mai mult, potrivit Legii nr. 110/1007 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv art. 1, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva."
Potrivit art. 2. din același act normativ: „- Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Potrivit art. 3. din același act normativ:" - In cazul in care instituțiile publice nu isi indeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie."
Art. 4 din aceeași lege prevede: „- (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, si ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice loc
Mai arată instanței că, potrivit Legii nr. 273/2006, art. 2 pct 6, bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice.
De asemenea, potrivit art. 2 pct 8 din același act normativ, buget local pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București reprezintă - ..totalitatea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor si bugetului propriu al județului, respectiv ale sectoarelor si al municipiului București".
Petentul a menționat faptul că asupra procedurii speciale prevăzută de OUG nr. 22/2002 s-a pronunțat Curtea Constituțională, aceasta reținând că nu se încalcă prevederile legii fundamentale, instituindu-se numai anumite limite asupra executării silite, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget cu această destinație.
Tot Curtea Constituțională a statuat prin decizii de speță că limitele impuse nu contravin art. 41 și art. 135 ale legii fundamentale referitoare la protecția proprietății.
In ceea ce privește somația emisă de executor, aceasta marchează începutul curgerii termenului de 6 luni de care contestatorul ar fi putut beneficia, în cazul în care dovedea existența lipsei de fonduri, iar prin urmare, executarea silită promovată apare prematur introdusă date fiind prevederile O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Atâta timp cât sumele care trebuie achitate aparțin bugetului municipiului C. și nu există o clasificație bugetară cu această destinație, este nelegală somația emisă de executor, iar nerespectarea dispozițiilor legale conduce la anularea actului de înființare a popririi.
Executorul judecătoresc prin actele de executare a urmărit suma de 15.2596,96 lei care nu este cuprinsă în titlul executoriu, sumă ce nu are un raționament logic și un suport juridic, așa cum se poate observa prin sentința civilă nr. 2763/2011 a fost obligat M. C. la plata către reclamanți a stimulentelor prevăzute de art. 227 alin.4 din OG 92/2003 pentru perioada octombrie 2008 - februarie 2009, efective, cu dobânda lega/ă la data nașterii creanței până la achitarea efectivă iar în somația nr. 233/2012 emisă de B. Ionascu C. F. este înscrisă suma de_,96 lei.
Petentul a arătat că expertiza nu a evidențiat in mod corect sumele care se cuvin creditorului, solicitând efectuarea în cauză a unui raport de expertiză contabilă judiciară care să stabilească în mod corect sumele datorate.
Petentul a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 58 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, venituri bugetare reprezintă resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-c), dupa caz, in baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe. contribuții, alte vărsăminte, alte venituri (taxa judiciara de timbru), cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si cele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b)-d), iar potrivit art. 28 alin. 3 din același act normativ "sumele încasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparținând domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale constituie venituri ale bugetelor locale".
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 ..Taxele judiciare de timbru, precum si sumele provenite din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici si ale executorilor judecătorești se plătesc in numerar, prin virament sau in sistem on-line, in contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale in a cărei raza isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal debitorul.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul Procedură Civilă și celelalte acte normative la care a făcut referire în contestație.
În dovedirea cererii, petentul a depus înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Instanța la termenul din data de 09.01.2013 a dispus emiterea unei adrese către B. I. C. F., cu solicitarea de a înainta la dosar actele de executare din dosarul nr. 233/E/2012, acte care au fost depuse la data de 06.02.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2763/17.11.2011 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, s-a dispus ca debitorul municipiul C. prin Primar să plătească creditorilor M. S., G. E. L., C. C., G. C., C. M., M. C., D. S. C., P. G., M. Z., P. N., G. L., stimulentele prevăzute de art. 227 al. 4 din OG 92/2003, pentru perioada octombrie 2008 – februarie 2009, august 2009 – decembrie 2010, actualizate de la data fiecărei scadențe lunare, până la data plății efective, cu dobânda legală de la data nașterii creanței până la achitarea efectivă și, de asemenea, să includă în salariul de bază al reclamantilor drepturile bănești prevăzute de art. 14 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011.
Debitorul nu s-a conformat sentinței sus-menționate, drept pentru care intimații-creditori au solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu, constituindu-se în acest sens dosarul de executare silită nr. 233/E/2012 la B. I. C. F., care la data de 03.12.2012 a emis somație de executare cu privire la suma debit datorată potrivit titlului de către contestatoare intimaților, plus cheltuielile de executare silită.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din O.UG. nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar potrivit art. 1 al. 2 din O.UG. nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011,în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În cauza dată, punerea în executare silită a titlului executoriu a demarat ulterior intrării în vigoare a actului normativ sus-menționat.
Instanța constată că în cauza D. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a schimbat practica anterioară în materia neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor statului stabilite prin titluri executorii, consacrată prin hotărâri ca Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României.
Astfel, prin decizia sa din data de 4 septembrie 2012, publicată la 18 septembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca vădit neîntemeiate cererile reclamanților din cauza "D. și alții împotriva României", prin care aceștia invocau încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un proces echitabil), respectiv a articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție (dreptul de proprietate), prin aceea că autoritățile interne (in speță, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice) au refuzat să pună de îndată în executare hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțele interne, hotărâri ce recunoșteau drepturi salariale restante.
În motivarea hotărârii sale, CEDO a apreciat că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială. CEDO a apreciat că eșalonarea plăților de către Guvern, în calitatea sa de debitor, printr-o . acte normative, în contextul dezechilibrului bugetar cu care s-a confruntat România începând cu anul 2008, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori dreptului de proprietate al reclamanților.
CEDO și-a argumentat, totodată, decizia prin faptul că reclamanții au primit până în prezent o fracție semnificativă din sumele cuvenite și că nu există indicii că Guvernul intenționează să nu respecte calendarul plăților pentru viitor.
Prin urmare, instanța constată că CEDO a girat implicit modalitatea de executare fracționată a titlurilor executorii stabilită prin O.UG. nr. 71/2009.
În consecință, față de cele expuse, în considerarea dispozițiilor O.UG. nr. 71/2009, instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 233/E/2012 al B. I. C. F..
Instanța va respinge cererea contestatorului de constatare a suspendării de drept a executării silite, întrucât acesta are în continuare obligația de a achita intimatilor – creditori sumele stabilite prin titlul executoriu, cu respectarea calendarului de plăți pe ani, prevăzut de art. 1 al. 1 din O.UG. nr. 71/2009, iar în caz de neconformare, creditorul are dreptul de a solicita executarea silită pentru sumele scadente.
De asemenea, constatând că la dosar nu au fost depuse de către contestator înscrisuri doveditoare din care să rezulte cheltuielile de judecată suportate în cauză, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatilor la plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare silită formulată de contestatorul M. C. prin Primar, cu sediul în C., jud. D., în contradictoriu cu intimații G. L., cu domiciliul în C., ., ., jud. D., G. E. L., cu domiciliul în C., ., ., ., C. C., cu domiciliul în C., .. R 1, ., jud. D., G. V. C., cu domiciliul în C., . Ș, jud. D., D. S. C., cu domiciliul în C.,, ., ., ., P. G., cu domiciliul în C., .. 202, .. 2, . și M. M. S., cu domiciliul în C., ., nr. 13, .. 2, ..
Anulează toate actele de executare silită efectuate de B. I. C. F., în dosarul de executare silită numărul 233/E/2012.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de constatare a suspendării de drept a executării silite, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
V. C. L. B. S.
Red. V.C.L../.19.04.2013
Tehnored. S.B./ 10 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5270/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
