Contestaţie la executare. Sentința nr. 8073/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8073/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 3462/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8073
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. C. MARFA SA, intimatul P. F. și terțul poprit B. P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. T., pentru intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, pune în discuție excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de intimat prin întâmpinare.
Avocat B. T., pentru intimat, solicită admiterea excepției.
Instanța, deliberând, respinge excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de intimat prin întâmpinare întrucât contestatoarea raportat la obiectul contestației la executare este scutită de plata taxei judiciare timbru, fiind aplicabile în cauză disp. art. 15 lit. a din Lg 146/1997 conform cărora, "sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturile de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii". Or, în speță, obiectul executării silite este reprezentat de o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționat un litigiu de muncă dintre contestatoare, în calitate de angajator și creditorul intimat, în calitate de angajat.
Avocat B. T., pentru intimat, reiterează excepția inadmisibilității contestației la executare.
Instanța, deliberând, respinge excepția inadmisibilității contestației la executare având în vedere motivele menționate în încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2013.
Avocat B. T., pentru intimat, invocă excepția tardivității formulării contestației la executare și pe fond solicită respingerea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, la data de 01.02.2013, contestatoare S.N.T.F.M. C. MARFĂ SA a formulat în contradictoriu cu intimații B. I. M. și P. F., contestație la executare împotriva popririi înființate în dosarul de executare nr. 427/E/2012 și a procesului-verbal din data de 22.01.2013, solicitând admiterea contestației, să se dispună anularea în parte a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei și onorariul avocatului cuprins în cheltuielile de executare în sumă de 500 lei, în sensul de a diminua aceste cheltuieli și să se restabilească situația anterioară executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin sentința nr. 7434/01.11.2012 Tribunalul D. a admis acțiunea formulată de către P. F. și a obligat societatea contestatoare la plata către acesta a diferenței dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 04.06._10, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată, creditoarea adresându-se executorului judecătoresc solicitând punerea în executare a sentinței, fiind format dosarul de executare nr.429/E/2012; la data de 22.01.2013 a fost emisă adresa de înființare popririi asupra conturilor societății contestatoare deschise la B. P. C. pentru acoperirea sumei de 14.443,21 lei.
În continuare, contestatoarea a susținut că din procesul-verbal anexat adresei de înființare poprire rezultă că executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sarcina contestatoarei în cuantum de 2444,21 lei, din care onorariu avocat de 500 lei și cheltuielile de transmitere prin poștă în cuantum de 100 lei.
Contestatoarea a arătat că contestă cuantumul onorariului de avocat, având în vedere disp. art. 274 alin. 4 C.pr.civ., potrivit cărora " judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat", considerând acest cuantum exagerat de mare raportat la munca depusă de avocat atât în faza instanței de judecată cât și în cadrul procedurii de executare silită.
Referitor la cheltuielile de transmitere prin poștă, contestatoarea a arătat că atât actul de înființare creanță cât și procesul-verbal privind cheltuielile de executare nu au fost înaintate societății contestatoare prin poștă, ci au fost aduse personal de către executorul judecătoresc.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art. 399 și urm. C.pr. civ.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar sentința nr. 7434/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012.
La data de 18.02.2013, intimatul P. F. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Intimatul a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocând disp. art. 2 alin. 2 din L 146/1997, conform cărora "în cazul contestației la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestației".
În motivare, intimata a arătat că debitoarea nu s-a conformat disp. art. 371 ind. (1) C.pr.civ. potrivit cărora "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe, sau printr-un alt titlu, se aduce la îndeplinire de bunăvoie" și refuzând aducerea la îndeplinire de bunăvoie a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, debitoarea și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, între care și plata onorariului de avocat și cheltuielile de transmitere prin poștă .
În drept, intimata și-a întemeiat cererea pe disp. art. 115-118 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 7434/01.11.2012 a Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă acțiunea formulată de către intimatul creditor P. F. în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă "C. MARFĂ" SA pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei și drepturile efectiv plătite pe perioada 04.09._10, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și dobânda legală și 500 lei cheltuieli de judecată
La data de 21.11.2012 intimatul creditor P. F. s-a adresat cu o cerere executorului judecătoresc solicitând începerea executării silite, fiind format dosarul de executare nr. 427/E/2012 aflat pe rolul B. I. M..
La data de 26.11.2012, prin încheierea din camera de consiliu pronunțată în dosarul_/215/2012 Judecătoria C. a dispus încuviințarea executării silite a sentinței nr. 7434/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012.
La data de 22.01.2013 executorul judecătoresc a întocmit procesul - verbal cuprinzând cheltuieli de executare in cuantum de 1421,60 lei și a dispus înființarea măsurii popririi .
Prin procesul-verbal menționat au fost stabilite cheltuielile de executare printre care au fost reținute și sumele reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 500 lei precum și cheltuieli de transmitere prin poștă.
Având în vedere că dispozițiile articolul 137 alin. 1 din codul de procedură civilă care obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a excepțiilor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu precădere excepțiile invocate în ordinea de soluționare raportat la afectele pe care acestea au vocația să le producă.
Față de excepția netimbrării, soluționarea căreia primează în raport de efectele pe care le produce, instanța reține netemeinicia acesteia pentru motivele arătate în practicaua hotărârii, respectiv împrejurarea că în conformitate cu dispozițiile art.15 lit. a din Lg 146/1997 contestația la executare cu care a fost investită este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere următoarele argumente: din cuprinsul contestației la executare rezultă că debitoarea a înțeles să conteste actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc începând cu data de 22.01.2013, respectiv procesul verbal prin care au fost stabilite cheltuielile de executare. Acest documente a fost comunicat contestatorului la data de 23.01.2013, iar contestația la executare a fost înaintată instanței prin poștă având ștampila poștei din data de 31.01.2013.
Conform disp. art. 401 alin. 1 lit. a C.p.c, contestația se face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Instanța constată că prezenta contestația a fost formulată în interiorul termenului prevăzut de lege, urmând a respinge excepția tardivității formulării contestației, ca neîntemeiată.
În referire la inadmisibilitatea contestației împotriva titlului executoriu, instanța de fond constată că, în considerentele expuse, debitoarea contestatoare a solicitat anularea actelor de executare invocând nelegalitatea acestora.
Susținerile contestatorilor cu privire la actele contestate nu pot fi reținute ca fiind apărări de fond întrucât privesc executarea în fapt. Astfel, instanța apreciază că aceste apărări sunt admisibile în raport de disp. art. 399 C. pr. civ.,
Față de cele expuse, apreciind admisibilă contestația la executare promovată de contestatoare, instanța urmează a dispune respingerea excepția invocată inadmisibilității invocată de intimat.
Cu privire la actele de executare contestate, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 371 indice 7 alin. 2 Cod proc. Civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară.
Practica în materia cheltuielilor de judecată, care include și cheltuielile de executare, inclusiv a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României), a stabilit că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cheltuielile suportate trebuie să fie echitabile și raționale, să asigure acoperirea unui onorariu just, iar nu exagerat, disproporționat față de previziunile firești ale părților în proces (opinio necessitatis), susceptibil de a fi o cauză de sărăcire a uneia dintre părți și de îmbogățire a alteia sau de pedeapsă civilă stabilită în folosul celui care triumfă în proces.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că se pot efectua de creditor cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371/7 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanța mai reține că, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită.
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru avocat în faza de executare silită reprezintă cheltuieli ocazionate cu efectuarea executării silite .
În contestația de față, principala nemulțumire a debitoarei, o constituite includerea onorariului avocațial precum și a cheltuielilor de transmitere prin poștă in cadrul cheltuielilor de executare.
Raportându-ne la rolul avocatului din aceasta faza a procesului civil, respectiv pregătirea cererii de executare, depunerea acesteia, consultații oferite creditorului, reprezentarea/asistarea in fata executorului judecătoresc etc., precum si la criteriile de stabilire a onorariului de avocat, prevăzute de art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat (timpul si volumul de munca, vechimea, experienta si notorietatea avocatului etc.) instanța apreciază că onorariul perceputîn cuantum de300 de lei, achitat de intimatul creditor cu chitanța . nr. 0511 din 21.11.2012, este proporțional cu munca depusă de avocat și valoarea pricinii.
Pe de alta parte, onorariul de avocat de 300 lei este cheltuiala ocazionata de efectuarea executării silite, fiind datorat de debitor în baza art.371 ind.7 alin.2 Cod procedura civila si art.37 alin.5 din Legea 188/2000. Onorariul este fixat pentru toate activitățile ce țin de asistenta, reprezentare si redactare acte în dosarul de executare, ceea ce nu presupune numai completarea cererii tip (de altfel nu a fost completata o asemenea cerere), ci întreaga activitate a aparitorului, respectiv consilierea creditorului cu privire la acțiunile si cererile pe care le îndemâna pe parcursul executării silite, neputându-se prevedea impedimentele ce se pot ivi pe parcursul executării si pentru care partea are nevoie de asistenta juridica.
Prin urmare, instanța retine ca aparările contestatorului privind cuantumul nejustificat al onorariului de avocat sunt neîntemeiate, un onorariu de 300 lei corespunzând criteriilor prevazuta de art.274 alin.3 Cod procedura civila. De altfel, în cazul în care debitoarea contestatoare îsi executa de îndata sau în termenul acordat de lege obligatia prevazuta în titlul executoriu, aceasta, conform art. 39 alin.4 din Legea 188/2000, nu era tinuta sa suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de acestia, ori în speta de fata nu s-a facut dovada ca debitoarea si-a executat obligatia sau ca ar fi gata sa o execute.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la anularea actelor de executare anterior menționate, întrucât prin intermediul acestora s-ar fi reținut obligația sa de plata a unor cheltuieli de executare nedovedite, precum cheltuielile de transmitere prin poștă instanța reține temeinicia acestora, având în vedere că toate acele cheltuieli nu au fost efectuate. Taxele poștale percepute de către executor nu au suport probator nefiind corespunzătoare actelor ce au fost comunicate. Mai mult, în conformitate cu dovezile de primire(filele 33-34) comunicarea actelor de executare s-a efectuat personal de către executorul judecătoresc.
Din considerentele expuse și având în vedere disp. art. 371/7 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, instanța va admite în parte contestația la executare formulată și va dispune anularea în parte a procesului-verbal încheiat la data de 22.01.2013 prin care se stabilesc cheltuielile de executare precum și adresa de înființare poprire creanță emisă la data de 22.01.2013 de B. I. M. în dosarul de executare silită nr. 427/E/2012 doar în ceea ce privește suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării contestației la executare invocată de intimatul creditor P. F. prin întâmpinare ca neîntemeiată.
Respinge excepția tardivității contestației la executare invocată de același intimat ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de creditor ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. C. Marfa SA, cu sediul în C., . A, județul D. în contradictoriu cu intimatul creditor P. F., domiciliat în C., .. 54 A, județul D. și terțul poprit B. P. C..
Dispune anularea în parte a procesului-verbal încheiat la data de 22.01.2013 prin care se stabilesc cheltuielile de executare precum și adresa de înființare poprire creanță emisă la data de 22.01.2013 de B. I. M. în dosarul de executare silită nr. 427/E/2012 în ceea ce privește suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de transmitere prin poștă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi,22.05.2013.
Președinte Grefier
Red. S.R./tehn.V.P.
5 ex./28.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
