Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 16533/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 08 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. G., petent C. M. N., petent P. C. și pe intimat J. D., având ca obiect rectificare carte funciară.
Dezbaterile asupra fondului au fost consemnate prin încheierea de ședința din data de 01.07.2013 care face parte integranta din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 06.06.2011 reclamanții P. G., C. M. N. și P. C. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rectificarea suprafeței din documentația cadastrală întocmită de Consiliul Județean D. pentru imobilul proprietatea sa din C., . și modificarea cărții funciare.
Motivând în fapt acțiunea, reclamanții au susținut că sunt proprietarii imobilului situat în C., ., fost Eroilor nr. 52, compus din teren în suprafață de 840 mp și casa ce a aparținut antecesorului lor T. M. zis și N., și care a fost naționalizat și revendicat de reclamanți, în baza Legii 112/1995 și ulterior în baza Legii 10/2001.
Menționează că au obținut proprietatea asupra imobilului prin s.c.nr. 8502/21.05.2001 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/2000, rămasă irevocabilă prin dec.civ.nr. 5591/11.12.2002 pronunțată de Curtea de apel C. în dosar nr. 3904/CIV/2002.
Arată că urmare a revendicării în baza Legii 10/2001, Primăria mun. C. a emis dispoziția nr. 5918/17.07.2002 prin care, după scăderea suprafeței de 56,87 mp reprezentând casa care fusese vândută, li s-a restituit suprafața de 648,30 mp, iar ulterior după terminarea procesului, în baza Legii 112/1995 le-a revenit și casa.
La data de 03.02.2003 au notificat Centrul Județean pentru Sănătatea Reproducerii și Planificării Familiale C. și Spitalul Clinic Județean de care aparține, pentru a-și retrage împrejmuirea la limita proprietății reclamanților, însă aceștia nu s-au conformat, susținând că imobilul a fost preluat de la Ministerul Sănătății la data de 07.03.2003, deci ulterior notificării, iar cererea reclamanților nu este posibilă din punct de vedere legal.
Acțiunea nu este motivată în drept.
În dovedirea celor susținute, reclamanții au depus la dosar contract de vânzare-cumpărare nr. 3220/26.08.1921, certificat de nomenclatură stradală, s.c.nr. 8502/2001 a Judecătoriei C., certificat nr. 7418/1948 pentru atestarea întinderii dreptului de proprietate a antecesorului lor, dispoziția de restituire nr. 5918/17.07.2002 emisă de Primarul mun. C., tranzacție/30.06.2006 aut. la nr. 1195/30.06.2006 de BNP P. M., notificarea nr. 30/N/2003/03.02.2003 către Spitalul Clinic Județean, adresa nr._/05.08.2003 a Consiliului Județean D., schiță imobil și au timbrat legal acțiunea.
La data de 24.06.2011 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că în prezenta acțiune, calitate de pârât are Județul D. care este persoană juridică de drept public cu patrimoniul și capacitate juridică deplină, solicitând judecarea în contradictoriu cu acesta, urmând ca instanța să dispună obligarea acestui pârât să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 350 mp, situată în partea de vest a proprietății lor din C., ., stabilirea liniei de hotar dintre acest imobil și imobilul proprietatea pârâtului, situată în partea de vest și cu identificare în ., rectificarea cărții funciare a pârâtului, în sensul radierii dreptului acestuia de proprietate asupra suprafeței revendicate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au susținut că sunt proprietarii imobilului din C., ., fost nr. 52,fost nr. 62, fost nr. 32, imobil ce a fost dobândit de autorul lor T. N. în baza contractului aut. sub nr. 3220/26.08.1921 la Tribunalul D., așa cum rezultă din certificatul emis sub nr. 1418/1948 de Administrația Financiară D., terenul având suprafața de 840 mp.
Prin s.c.nr. 8502/2001 pronunțată de Judecătoria C., a fost admisă acțiunea reclamanților, fiindu-le lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din ..
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta a ocupat abuziv suprafața de aprox. 350 mp din terenul proprietatea reclamanților, fiind notificat în acest sens, iar prin adresa nr. 1047/2010 Consiliul Județean D. ca și administrator public al județului D., a refuzat să se conformeze.
În drept, invocă disp. Art. 480, 481, 583, 584 C.CIV., Legea 7/1996.
Pentru soluționarea justă a cauzei, instanța a solicitat O.C.P.I. D. să înainteze actele care au stat la baza intabulării imobilului din C., ., jud. D., documente înaintate cu adresa nr. 4795/30.06.2011.
La data de 16.09.2011 Consiliul Județean D. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
În fapt, a arătat că acțiunea formulată de reclamanți este inadmisibilă, deoarece terenul aparține domeniului public al județului D., conform art. 11 Legea 213/1998 privind proprietatea publică.
Astfel, terenul deținut de Consiliul Județean D. în C., ., actual nr. 14, a aparținut domeniului privat al statului, iar prin HG 867/16.08.2002 a trecut din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județului D. și în administrarea Consiliului Județean D., fiind dobândit de acesta în baza art. 7 lit. e și art. 8 al. 1 Legea 213/1998.
Menționează că HG 867/16.08.2002 nu a fost contestată în instanța de contencios administrativ competentă, astfel că titlul județului este valabil și în prezent.
Arată că prin încheierea nr._/27.02.2009 a O.C.P.I. s-a dispus înființarea CF cu nr._ a loc. C. privind imobilul situat în C., ., fost nr. 10, compus din teren în suprafață de 1600 mp din acte și 1533 mp din măsurători, pe care se află construcția C 1 – Planning familial, cu suprafața construită de 369 mp, având nr. cadastral_.
Mai arată că reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat în suprafață de 350 mp, situat în ., întrucât certificatul fiscal din 1948 pe care îl invocă ca dovadă a întinderii dreptului de proprietate nu constituie titlu de proprietate, iar în actul de proprietate al reclamanților din 1921, nu se specifică suprafața terenului, ci numai vecinătățile.
Reconvențional, au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 5918/17.07.2002 a Primarului mun. C. pentru cei 350 mp revendicați de reclamanți, în situația în care în suprafața de 648,3 mp restituită se regăsesc cei 350 mp, deoarece aparțineau domeniului privat al statului la data restituirii prin dispoziția Primarului, iar ulterior s-au transmis Județului D. prin HG 867/16.08.2002, astfel că dispoziția a fost emisă în frauda legii.
De asemenea, solicită respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se poate reține culpa județului D., deoarece terenul i-a fost transferat prin hotărâre de Guvern.
În drept, invocă disp. Art. 115 – 118 C.P.CIV., art. 480 C.CIV., Legea 213/1998, art. 119 – 120 C.P.CIV., art. 948 C.CIV.
La data de 18.11.2011 reclamanții au precizat acțiunea, în sensul individualizării terenului revendicat, arătând că acesta este situat în C., ., în suprafață de 350 mp având ca vecinătăți: V-. proprietate reclamanți, N-proprietatea pârâtului, S-proprietar necunoscut din ., terenul fiind identificat în schița de la fila 133, între cpt. 27-28-30-50-39-53-42-41-54-33-29-27.
La data de 05.12.2011 Județul D. și Consiliul Județean D. în baza art. 4 Legea 554/2004, au ridicat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 5918/17.07.2002 a Primarului mun. C., deoarece nu putea restitui un teren care aparținea domeniului privat al statului la data restituirii, iar ulterior fiind transmis județului D. prin HG 867/2002.
La termenul din 23.01.2012 reclamanții au ridicat excepția de nelegalitate a HG 867/2002, poziția 20, privind atestarea apartenenței la domeniul public a suprafeței de teren proprietatea reclamanților din C., ..
Prin încheierea de la 06.02.2012 instanța a dispus suspendarea judecății prezentei cauze în temeiul disp. Art. 4 Legea 554/2004 și a înaintat Tribunalului D. – Secția contencios administrativ și fiscal, soluționarea excepțiilor de nelegalitate a dispoziției Primarului mun. C. nr. 5918/17.07.2012 invocată de pârât, respectiv excepția de nelegalitate a HG 867/16.08.2002 poziția 20, invocată de reclamanți., către Curtea de Apel C..
La data de 26.02.2013 la cererea reclamanților, cauza a fost repusă pe rol, întrucât excepțiile de nelegalitate au fost soluționate de instanța de contencios administrativ.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu expertiza tehnică topografică, având ca obiective identificarea prin suprafață, dimensiuni și vecinătăți a terenului ce aparține petenților în baza actelor de proprietate deținute de acesta și identificarea terenului ce aparține județului D. în baza HG 867/2002, stabilirea eventualelor suprapuneri între cele două suprafețe de teren și determinarea liniei de hotar dintre acestea.
Raportul de expertiză a fost întocmit de ing. C. A. și depus la dosar la data de 24.05.2013, asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin s.c.nr. 8502/2001 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/2001 reclamanții au devenit proprietarii imobilului situat în C., ., jud. D..
În urma revendicării în baza Legii 10/2001, Primăria mun. C. a emis dispoziția nr. 5918/17.07.2002, prin care a dispus restituirea în natură a terenului situat în C., ., fost nr. 52, restituindu-se suprafața de 648,3 mp, după scăderea suprafeței de 56,87 mp, suprafața aferentă construcției existente pe teren care fusese înstrăinată, potrivit Legii 112/1995, ulterior reclamanții dobândind și suprafața construită ocupată de casă, atestându-se de Primărie suprafața de 705,17 mp.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a identificat această suprafață de teren restituită reclamanților, respectiv S1=356 mp determinată de conturul punctelor 5-21-22-25-26-27-28-29-30-31-32-6-5 și S2=350 mp determinată pe conturul punctelor 12-15-16-5-6-7-8-9-10-11-12 pe planul de situație anexa 1.
În ceea ce privește pârâtul, acesta deține în baza HG 867/2002 terenul situat în C., ., fost nr. 10, teren trecut în administrarea Consiliului Județean D., conform HG 867/2002 în suprafață de 1600 mp. Pentru care s-a înființat cartea funciară nr._ a loc. C., teren pe care se află o construcție de 369 mp, având nr. cadastral_.
Astfel, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea Județului D. – domeniul public și s-a dispus notarea dreptului de administrare în favoarea Consiliului Județean D..
Expertiza a stabilit că terenul ce aparține Județului D. și se află în administrarea Consiliului Județean D. în baza HG 867/2002, situat în .. 14, fost nr. 10, este în suprafață măsurată de 1541 mp, determinată de conturul pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1 pe planul de situație anexa 1, iar la data efectuării expertizei în clădirea existentă pe această suprafață de teren funcționează Policlinica Sportivă proprietatea Județului D..
De asemenea, expertiza menționează că pe terenul în suprafață de 350 mp revendicat de reclamanți, se face accesul cu autovehicule din . care este situată în spatele construcției C 1 și în care funcționează Policlinica Sportivă.
Prin urmare, terenul în suprafață de 350 mp revendicat de reclamanți face parte din domeniul public, conform HG 867/16.08.2002, fiind dat în administrarea Consiliului Județean D., iar potrivit art. 11 Legea 213/1998 privind proprietatea publică, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, în sensul că nu pot fi înstrăinate, ci numai date în administrare, concesionate sau închiriate conform legii, nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale, nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință asupra bunurilor mobile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public, sunt lovite de nulitate absolută.
Instanța mai reține că prin sent.nr. 1515/2012/09.04.2012 pronunțată de Tribunalul D. – Secția contencios administrativ și fiscal în dos.nr._, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Dispoziției Primarului mun. C. nr. 5918/17.07.2002 invocată de Județul D. și Consiliul Județean D., iar prin sent.nr. 963/2012/19.10.2012 pronunțată în dosar nr._ Curtea de Apel C. a fost respinsă excepția de nelegalitate a HG 867/16.08.2012 invocată de reclamanți.
Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.
Pe cale de consecință, terenul în litigiu este proprietate publică a Județului D., natură juridică de netăgăduit și care reiese din HG 867/2002, atributul dreptului de administrare aparținând Consiliului Județean D., acțiunea în revendicare formulată de reclamanți sub acest aspect fiind nefondată.
De altfel, reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, întrucât din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 4 nu reiese suprafața efectivă dobândită de autorul lor prin acest contract, iar certificatul de la fila 5 eliberat de Administrația Națională D. nr. 7418/1948 nu constituie titlu de proprietate, neavând relevanță juridică în cauză, acestora fiindu-le restituit în baza Legii 10/2001 terenul proprietatea autorului lor, teren ce fusese naționalizat.
Instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în recurs în interesul legii, prin care, referitor la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10 2001 si soluționate neunitar de instanțele judecătorești, s-a stabilit că: concursul dintre legea specială si legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordante între legea specială, respectiv Legea nr. 10 2001, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
În spetă, acțiunea reclamanților este o acțiune în revendicare ce nu poate fi admisă față de dispozițiile deciziei menționate anterior si care sunt obligatorii pentru instanțe, întrucât reclamanții nu au apelat la procedurile administrative prevăzute de Legea nr.10/ 2001.
Față de decizia în recurs în interesul legii, dispozitiile legii speciale, respectiv ale Legii nr.10 /2001, prevalează cât timp reclamanții nu au un drept de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie de restituire emisa într-o procedura administrativa, adică nu pot dovedi existenta bunului în patrimoniul lor, condiție esențială pentru formularea acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun. Nici în raport de jurisprudența CEDO acțiunea nu este întemeiata pentru ca reclamanții nu au un bun în sensul convenției si nici măcar o speranță legitimă de a i se recunoaște un astfel de bun. Spre deosebire de cauzele Katz si S. contra României, unde părțile aveau hotărâri judecătorești din care rezulta ca naționalizarea imobilelor a fost ilegala, în speță, reclamanții nu pot face dovada existentei dreptului de proprietate în patrimoniul lor, prin aceeași modalitate juridica, astfel încât acțiunea în revendicare sub toate capetele de cerere este nefondată si va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată de petenții P. G., domiciliat în C., ., ., jud. D., C. M. N., domiciliat în C., .. 2, ., ., și P. C., domiciliat în C., ., nr. 13, jud. D. și pe intimat J. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2013.
Președinte,Grefier,
L. CanacheA. M.
Red L.C.
Tehnored./A.M.
6 ex./12.07.2013.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8073/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 4144/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
