Contestaţie la executare. Sentința nr. 8329/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8329/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 8132/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8329/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . intimații D. D., AFP C. și Comisariatul G. al Gărzii Financiare – Secția Județeană D. și terțul poprit O. B. Sucursla C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. M. pentru contestatoare și consilier juridic Leulescu pentru intimata Garda Financiară – Secția Județeană D., intimații D. D., AFP C. și terțul poprit fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat V. pentru contestatoare învederează că nu este în măsură să depună la dosar, raportul de inspecție fiscală; solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Consilier juridic Leulescu pentru intimata Garda Financiară – Secția Județeană D., solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, constatând că înscrisurile depuse la dosar, de către părți, sunt utile, pertinente și concludente, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 167 Cpciv, le încuviințează.
Instanța pune în discuția reprezentanților părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Garda Financiară Secția Județeană D. invocată prin întâmpinare in ceea ce privește adresa de inființare a popririi asiguratorii nr._/13.02.2013 emisă de AFP C..
Consilier juridic Leulescu pentru intimată, solicită admiterea excepției, întrucât Garda Financiară – Secția Județeană D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece instituția care a emis decizia este Administrația Finanțelor Publice C..
Avocat V. pentru contestatoare solicită admiterea excepției.
Instanța pune în discuția reprezentanților părțilorexcepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice D., invocată de intimată prin întâmpinare.
Consilier juridic Leulescu pentru intimată, solicită admiterea excepției, întrucât instituția care a emis decizia este Administrația Finanțelor Publice C..
Avocat V. pentru contestatoare solicită admiterea excepției.
Nemaifiind cereri noi de formulat, sau excepții de invocat, instanța, în temeiul art. 150 Cpciv, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat V. pentru contestatoare, solicită admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată; restituirea cauțiunii în cuantum de_ lei; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Leulescu pentru intimata Garda Financiară – Secția Județeană D., solicită respingerea contestației la executare; fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.02.2013 sub nr._ , contestatoarea . formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice D., Garda Financiară-Secția Județeană D. și terțul poprit O. B. Sucursala C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D., precum și toate formele de executare emise în baza acesteia, respectiv adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C., solicitând, totodată, suspendarea executării silite a tuturor formelor de executare realizate în cauză, până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că prin adresa comunicată de O. B. i s-a adus la cunoștință faptul că in baza adresei de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C. și a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D. s-a dispus inființarea popririi asupra tutror conturilor și disponibilităților deschise la bănci pe teritoriul României, act ce nu a fost comunicat societății.
Prin adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 organul de executare in mod eronat a solicitat blocarea contului societății pe care il are deschis la O. B. in condițiile in care potrivit art. 129 alin. 4 din codul de procedură fiscală indisponibilizarea nu se poate face decât in limita sumei urmărite și nu asupra tuturor sumelor existente, așa cum s-a precizat in cadrul adresei de inființare a popririi.
A mai arătat contestatoarea că intimata Garda Financiară-Secția Județeană D. a emis cu incălcarea dispozițiilor art. 129 din codul de procedură fiscală decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 intrucât potrivit art. 129 alin. 2 aceste măsuri se dispun " când există pericolul ca debitorul să se sustragă, săse ascundă ori să iși risipească patrimoniul, periclitând sau ingreunând considerabil colectarea".
Totdată potrivit art. 129 alin. 5 din codul de procedură fiscală decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. In aceste condiții se impune ca actul să cuprinsă indiciile sau pericolul ca debitorul să se sustragă sau să-și ascundă patrimoniul, cerință obligatorie care rezultă și din cuprinsul codului de procedură fiscală.
A mai precizat contestatoarea că acțiunea de sustragere la care face referire art. 129 alin. 5 din codul de procedură fiscală se referă la obligații fiscale stabilite prin actul de constatre și nu la activitatea contestatorei de a inregistra eronat in contabilitate care să privească un prezumtiv caracter fictiv, in condițiile in care existența unor eventuale inregistrări eronate nu pot fi asimilate cu o acțiune de sustragere de la plata obligațiilor fiscale.
Or decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 nu dezvăluie nici o dovadă că intimata ar justifica emiterea actului de poprire până la data la care Direcția Generală a Finanțelor Publice D. va constata dacă aceasta datorează valoarea pretinsă de Garda Financiară in condițiile menționate in procesul verbal nr. 370/DJ incheiat la data de 07.02.2013.
A mai arătat contestatorea că in condițiile in care decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 nu este legal intocmită, nici adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C. nu este legală, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
De asemenea s-a mai arătat că societarea contestatore . a inregistrat restanțe la plata creanțelor bugetare in decurs de 22 de ani, din documentele contabile reiese că aceasta a inregistrat permanent profit și a plătit impozitul aferent.
Mai mutl creanța reținută nu este certă in condițiile in care intimata nu a justificat pericolul de sustragere. Acest pericol nu este de natură ocultă și secretă, ci trebuie precizat și motivat prin raportare la istoricul fiscal al societății, la patrimoniul acesteia, precum și la situația financiară a acesteia.
Din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 se poate observa că aceasta nu menționează care este pericolul de sustragere de la plata obligațiilor fiscale in raport de dispozițiile art. 129 alin. 2 din codul de procedură fiscală.
Cu privire la cererea de suspendare, contestatoarea a precizat că se impune suspendarea executării silite, luând in considerare cunatumul ridicat al sumei pretins datorate, in condițiile in care sistemul economico-financiar este grav afectat de criza globală, iar mijlocul adecvat pentru prevenirea unui prejudiciu iminent și ireparabil il reprezentă suspenadrea măsurii luate.
Totodată, contestatoarea a mai precizat că, prin suspendarea executării silite, statul nu este prejudiciat întrucât, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru debitele neachitate la timp, se calculează dobânzi, penalități de întârziere, majorări.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 172-175 din Codul de procedură fiscală.
Cererea de contestație la executare a fost legal timbrată cu taxă judicară de timbru și timbru judiciar.
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus, în scop probator, în copie, următoarele înscrisuri: adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C., decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D., decizia nr. 2394/2012 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul_, certificat de atestare fiscală nr._ din 16.01.2013,
Prin Serviciul registratură intimata Garda Financiară-Secția D. s depus întâmpinare la data de 12.03.2013 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, în ceea ce privește contestația formulată împotriva adresei de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C., întrucât acest act de executare este mis de către o altă instituție, respectiv AFP C..
Pe fondul cauzei, intimata a precizat că, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D. a fost emisă in temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 priivnd organizarea Gărzii Financiare, art. 9 alin. 4 din HG nr. 1324/2009 priivnd organizarea Gărzii Financiare, pct. 2.1 din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OG nr. 93/2002. Decizia a fost emisă inainte de emiterea titlului de creanță intrucât exista riscul ca până la finalizarea inspecției fiscale debitorul să se sustragă de plata sumelor stabilite in sarcina sa impiedicând astfel colectarea acestora.
Intimata a mai precizat că suma de 365.348 lei, reprezentând impozit pe profit, stabilită prin procesul verbal nr. 370/07.02.2013, reprezintă o obligație fiscală datorată bugetului de stat, astfel cum este definit de dispozițiile art. 22 din OG nr. 92/2003.
Astfel in urma controlului efectuat de Garda Financiară secția D. la .-a constatat că prin sentința comercială nr._/06.07.2009 a Tribunalului București a fost obligată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească societății . titlu de despăgubiri, suma de 1.164.500 euro, repreezntând echivalentul bănesc pentru recuoerarea prejudiciului cauzat prin restituirea in natură către foștii proproetari a imobilelor situate in loc. C., spații in care . declarat sediul.
Tot in urma controlului s-a constatat că in balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2011, contestatoarea a inregistrat o parte din sumele primite de la A. in contul de venituri impozabile – 7588- "alte venituri din exploatare", fapt care obligă la plata impozitului pe profit, ulterior restul sumelor primite de la A. au fost introduse la capitolul subvenții, in contul – 4758, cont ce nu este luat in calcul la plata impozitului pe profit.
A mai arătat intimatat, că rezultă fără dubiu faptul că inregistrările contabile nu au fost efectuate eronat, astfel cum susține contestatoarea, ci cu intenție, tocmai pentru a se sustrage de la impozitarea acestor sume. Mai mult nu se poate reține că societatea nu a cunoscut diferența dintre "subvenție" și "despăgubire" atâta timp cât pe de o parte prima inragistrare a fost efectuată corect, iar pe de altă parte in sentința comercială nr._/06.07.2009 a Tribunalului București s-a menționat expres că suma de 1.164.500 euro reprezintă despăgubiri.
In ceea ce privește cererea privind suspendarea executării silite, intimata a precizat că nu sunt indeplinite condițiile art. 718 din C., in condițiile in care activele societății sunt mutl mai mari decât suma poprită, astfel incât activitatea acesteia nu este pusă in pericol.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 91/2003, OG nr. 92/2003, HG nr. 1324/2009, Ordinul nr. 2605/2010 și Legea nr. 241/2005.
La dosarul cauzei, intimata a depus, în scop probator, în copie, următoarele înscrisuri: adresa emisă de către intimată, procesul verbal nr. 370/DJ/07.02.2013, nota de constatre nr._ emisă de intimată, balanta de verificare, nota explicativă din 05.0._, sentința comercială nr._/06.07.2009 a Tribunalului București, situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pentru contestatoarea .>
Prin Serviciul registratură intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D. depus întâmpinare la data de 14.03.2013 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, în ceea ce privește contestația formulată împotriva adresei de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C., întrucât acest act de executare este mis de către o altă instituție, respectiv AFP C., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, în ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D., întrucât acest act de executare este mis de către o altă instituție, respectiv garda Financiară.
Pe fond a preciza că nu s-a trecut la executarea silită a societății . doar au fost instituire măsuri asiguratorii.
In ceea ce privește cererea privind suspendarea executării silite, intimata a precizat că se impune respingerea acesteia ca inadmisibilită intucât măsura asiguratorie precede fazele executării silite, iar suspendarea executării silite este o măsură specifică acestei faze.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Cod proc civ.
In temeiul art. 242 din Cod proc civ s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
La termenul de judecată din data de 19.03.2013, la solicitarea intimatului Garda Financiară D., s-a dispus conceptarea in cauză a Comisariatului G. al Gărzii Financiare - Garda Financiară D..
Prin Serviciul registratură intimata Administrația Finanțelor Publice C. depus întâmpinare la data de 05.04.2013 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a a precizat că incă nu s-a procedat la executarea silită impotriva societății . doar s-a procedat la instituirea măsurii asiguratorii a popririi in baza art. 129 din OG nr. 92/2003.
In ceea ce privește cererea privind suspendarea executării silite, intimata a precizat că se impune respingerea acesteia ca inadmisibilită intucât măsura asiguratorie precede fazele executării silite, iar suspendarea executării silite este o măsură specifică acestei faze.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Cod proc civ.
Prin Serviciul registratură contestatoarea a depus precizare la acțiune prin care a arătat că solită in temeiul art. 403 din Cod proc civ suspendarea provizorie a executării silite. A arătat că urgența măsurii este justificată de faptul că poprirea prejudiciază societatea, care etse lipsită de venituri, nu a înregistrat restanțe la plata datoriilor către stat și nu a înstrăinat bunuri din patrimoniul său.
In drept au fost invocate prevedrile art. 403 alin. 1 și 404 alin. 1 din Cod proc civ.
La termenul de judecată din data de 30.04.2013, s-a respins cererea de suspendare a executării silite, pentru motivele reținute in cuprinsul incheierii.
La acest termen de judecată, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile întrucât pot duce la rezolvarea în fond a cauzei, în temeiul art.167 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat probele cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În urma controlului efectuat de către Garda Financiară-Secția D., al cărui obiectiv l-a constituit respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror acte și fapte interzise de lege și a cuprins activitatea desfășurată in perioada 01.12.2011 – 31.12.2012, s-a întocmit procesul-verbal nr. 370/ DJ/ 07.02.2013, prin care s-a constatat că societatea comercială . a operat corespunzător in contabilitate suma de 1.164.500 euro, primită cu titlu de despăgubire de la A. și s-a creat statului un prejudiciu total de 365.348 lei, reprezentând impozit pe profit calculat suplimentar ca urmare a includerii la capitolul vernituri a sumelor incasate de la A., in baza sentinței comerciale nr._/06.07.2009 a Tribunalului București.
În temeiul art. 129 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modif. și complet. Ulterioare, art. 7 lit. f) din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare coroborat cu art. 9 alin. 4 din HG nr. 1324/2009 a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D. și care obiectul contestației de față.
In motivarea deciziei s-a reținut de către organul emitent că raportat la dispozițiile art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 că "intrucât există elemente/indicii care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să iși ascundă ori să iși risipească patrimoniul, periclitând sau ingreunând in mod considerabil colectarea, este necesară dispunerea de măsuri asiguratorii".
Măsura a fost necesară in condițiile in care in urma controlului s-a constat că in baza sentinței comerciale nr._/06.07.2009 a Tribunalului București a fost obligat A. la plata către . sumei de 1.164.500 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a restituirii in natură a unor imobile către foștii proprietari, imobile in care contestatoarea avea sediul.
Astfel societatea a incălcat obligația de a inregistra aceste sume in contul "venituri din despăgubiri" și in consecință să le includă la calculul impozitului pe profit aferent perioadei in care au fost incasate.
Ca urmare a emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D. intimata Administrația Finanțelor Publice C. a emis adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013.
In cuprinsul acesteia s-a reținută că se indisponibilizează, in măsura in care este necesar pentru achitarea sumei datorate de 365.348 lei, sumele existente precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice in conturile in lei și/sau valută deschise la O. B. – Sucursala C.. Sumele urmează a fi reținute, iar in cazul inceperii executprii silite, vor fi virate in conturile deschise la Trezoreria C..
Potrivit art. 137, alin. 1 C.Proc.Civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Una din conditiile pentru a fi parte in procesul civil, alaturi de interes, capacitate procesuala si formularea unei pretentii, este calitatea procesuala (legitimatio ad causam), care presupune existente unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuala activa), precum si persoana paratului si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii (calitatea procesuala pasiva), fiind necesar ca reclamantul sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, putand fi invocata din oficiu de instanta, potrivit dispozitiilor art. 108 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Pornind de la obiectul cererii supuse soluționării care este reprezentat contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D., și a adresei de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C., instanța reține in ceea ce privește excepțiile invocate că sunt intemeiate.
În ceea ce privește adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C. contestată, de asemenea, in cauza pendinte, instanța constată că acestea a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., organ fiscal competent să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de intimata Garda Financiară, astfel cum rezultă din dispoz. art. 129 C. proc. Fisc, prin urmare, excepția lipsei calității calității procesuale pasive a intimatei Garda Financiară – Secția D., in ceea ce privește contestația formulată împotriva acestui act de executare, este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 a fost emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D., in exercitarea atribuțiilor legale, astfel cum au fost reglementate prin dispoz. art. 7 din OUG nr. 91/2003 și art. 9 alin. 4 din HG 1324/2009 și adresa de inființare a popririi asiguratorie asupra disponibilităților bănești nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice C., instanța apreciază întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice D., in ceea ce privește contestația formulată împotriva acestor acte de executare, urmând a o admite.
În ceea ce privește temeinicia și legalitatea instituirii măsurilor asigurătorii, instanța constată următoarele:
Instanța reține că la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 de către Garda Financiară-Secția Județeană D. au stat dispozițiile dispozițiilor art. 129 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 priivnd organizarea Gărzii Financiare, art. 9 alin. 4 din HG nr. 1324/2009 priivnd organizarea Gărzii Financiare, pct. 2.1 din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de OG nr. 93/2002.
Conform art. 5 alin. 1 din OUG nr. 91/2003 "Garda Financiară, în exercitarea atribuțiilor proprii, încheie, ca urmare a controalelor executate, acte de control pentru stabilirea stării de fapt fiscale, pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, precum și pentru constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, sesizând, după caz, organele de urmărire penală competente."
Potrivit art. 9 alin. 4 din HG 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare " La constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicațiile fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire penală competente."
Referitor la natura juridică a acestor acte, deși, conform art. 11 alin. 3 din HG nr. 1324/2009 procesele-verbale care cuprind evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicațiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligații accesorii acestora, nu constituie titluri de creanță fiscală, acest fapt fiind irelevant în ceea ce privește posibilitatea luării unor măsuri asigurătorii de către intimata Garda Financiară.
În acest sens, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003 " În îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept… să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală."
Potrivit art. 129 C. proc. Fisc.,” măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător."
Totodată, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr. 2605/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."
Din cuprinsul textelor de lege anterior enunțate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.
Instanța retine ca masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura fiscala constau in indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii”.
Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat. In acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede in terminis ca introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivaleaza cu continuarea procedurilor de executare silita de catre organele fiscale impotriva debitorului. In aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate.
Faptul ca odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii, nu este decat o aplicare a imperativului mai sus enuntat.
Totusi, aceste masuri sunt mentinute in continuare, constituindu-se in garantia executarii intru totul de catre debitor a obligatiilor sale fiscale. In caz contrar, ar exista pericolul nerecuperarii creantelor la bugetul de stat si ar demonstra o lipsa de diligenta atat a legiuitorului, cat si a organelor de executare. Or, finalitatea oricarei proceduri de executare silita este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligatiei.
Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale și existând pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanță cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 și 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele din cadrul Gărzii Financiare, care au efectuat controlul. Ulterior, acest act a fost transmis organelor de executare competente din cadrul A.F.P. C., care au procedat la instituirea sechestrului asigurator.
Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.
Toate aceste aspecte au fost reținute în mod corect de către organul de control și prezentate pe larg în procesul verbal de control, acestea fiind premisele inițiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013.
In scopul înlesnirii executării silite și pentru a elimina eventualele posibilități de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 și urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare. Instituțiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu și poprirea asiguratorie, una din aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de față.
Este pe deplin satisfăcută condiția prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestei măsuri și anume existența pericolului ca debitorul, fața de bugetul general consolidat al statului să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.
Susținerile contestatoarei in sensul că actele contestate nu au fost legal intocmite in condițiile in care acestea nu justifică pericolul sustragerii societății de la plata acestor sume nu este intemeiată.
Astfel din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară-Secția Județeană D. instanța reține că s-au avut in vedere dispozițiile art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar motivarea necesității dispunerii măsurii asiguratorii a privit tocmai atitudinea contestatoarei de a nu respecta dispozițiile din Legea nr. 571/2004 privind Codul fiscal.
Astfel, așa cum s-a analizat și mai sus măsura a fost necesară in condițiile in care in urma controlului s-a constat că in baza sentinței comerciale nr._/06.07.2009 a Tribunalului București a fost obligat A. la plata către . sumei de 1.164.500 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a restituirii in natură a unor imobile către foștii proprietari, imobile in care contestatoarea avea sediul.
Or societatea nu a respectat dispozițiile legale privind calcului impozitului pe profit in condițiile in care sumele incasate cu titlu de despăgubiri au fost inregistrate in alte conturi decât ce privind "veniturile din despăgubiri".
Intenția de a eluda dispozițiile legale și de a se sustrage de la plata impozitului pe profit către stat este clară, motiv pentru care intimatele au fost nevoite să instituie măsurile asiguratorii.
În procesul verbal nr. 370/DJ/07.02.2013 s-a reținut de către organele de control că societatea . incasat in mai multe etape suma totală de 2.283.424,44 lei, cu titlu de despăgubiri in baza sentinței comerciale nr._/06.07.2009 a Tribunalului București, sumele fiind inregistrate pe contul "alte sume primite cu caracter de subvenții pentru investiții", mai puțin cel privind "venituri din despăgubiri".
Instanța retine ca faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispozițiile fiscale in materie cu referire directa la obligațiile stabilite imbraca pericolul social al unor acțiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asigurătorii, masuri ce constituie o obligație pentru organele fiscale si nu o opțiune, măsura necesara garantării executării creanței către bugetul de stat.
Criticile contestatoare sunt nefondate, întrucât măsura asiguratorie a fost motivata de organele de inspecție fiscala in conformitate cu cerințele art.129 din Codul de procedura fiscala, atât în referatul justificativ, cat si in decizie, arătându-se ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipesca patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
Referitor la susținerea potrivit căreia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, instanța retine că reclamanta contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protecția eventualului sau drept creditorul este indreptatit sa ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului sau, in speța prin luarea unor măsuri asigurătorii.
În speță, există premise in ceea ce privește sustragerea debitoarei de la urmărire, având in vedere valoarea relativ mare a sumei stabilite cu titlu de prejudiciu, ca urmare a neîncasării impozitului pe profit, se impune instituirea popririi asigurătorii. Aceste măsuri sunt de natură să asigure celeritatea executării prestațiilor stabilite prin actul emis de organul de control al Gărzii Financiare valabil și să prevină eventualele abuzuri din partea debitoarei, în sensul evitării pericolului ca debitoarea să se sustragă de la urmărire.
Față de cele expuse, instanța, in temeiul art. 174 C. proc. Fisc, urmează a respinge contestația la executare dedusă judecății.
In ceea ce privește cererea contestatoarei privind restituirea cauțiunii, achitată in cadrul dosarului nr._, instanța urmează a o respinge ca prematur formulată.
Potrivit art 723/1 alin 3 c.p.c., cautiunea se elibereaza celui care a depus-o in masura in care asupra acesteia cel indreptatit in cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirii cuvenite, pana la implinirea termenului de 30 zile de la data la care, prin hotarare irevocabila, s-a solutionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cautiunea se elibereaza de indata, daca partea interesata declara in mod expres ca nu urmareste obligarea partii adverse la despagubiri pentru prejudiciile cauzate.
Astfel fiind, este necesar a se verifica in prealabil implinirea termenului de 30 zile indicat mai sus si daca in cauza partea interesata a solicitat obligarea partii adverse la despagubiri, cu precizarea ca despagubirile nu se refera la insusi debitul pretins, fiind vorba de prejudicii cauzate ca urmare a intarzierii executarii obligatiei de catre creditor.
In consecinta, avand in vedere ca nu s-a implinit termenul de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, va respinge cererea ca prematur formulata.
De reținut faptul că petenta contestatoare are posibilitatea promovării unei noi cererii, având același obiect, după expirarea termenului de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinței civile.
In temeiul art. 274 Cod proc civ, in lipsa unei cereri exprese, exprese, insstanța va lua act că nu se solicită cheltuieli de jduecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Garda Financiară Secția Județeană D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. in ceea ce privește contestația formulată împotriva adresei de înființare a popririi asiguratorii nr._/13.02.2013 in contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . sediul în C., .. 245, jud. D., împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. nr._/DJ din 07.02.2013 in contradictoriu cu intimata Garda Financiară Secția Județeană D., cu sediul în C., .. 2, jud. D. ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată împotriva adresei de înființare a popririi asiguratorii nr._/13.02.2013 in contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. cu sediul în C., .. 2, jud. D. și terțul poprit O. B.-Sucursala D., cu sediul în C., .. D., ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . adresei de înființare a popririi asiguratorii nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Mun. C., in contradictoriu cu intimata Garda Financiară Secția Județeană D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . adresei de înființare a popririi asiguratorii nr._/13.02.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. și a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/DJ din 07.02.2013 emisă de Garda Financiară Secția Județeană D. in contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
Respinge cererea formulata de contestatoarea . restituirea cauțiunii, achitată in cadrul dosarului nr._, ca prematur formulată.
Ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 28.05.2013.
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh.CCE/7 ex/07.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5803/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2037/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
