Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 33362/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta S. L. și pe pârâta I. A. M., având ca obiect uzucapiune .
Dezbaterile cauzei și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 15 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 22 noiembrie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2011, sub dosar nr._, reclamanta S. L. a chemat în judecată pe pârâta I. A. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că la data de 14.11.2001 pârâta i-a vândut un imobil compus din casă și teren situat în C., cartier C., ., fost nr. 40 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că printr-un act sub semnătură privată, intitulat act de vânzare-cumpărare, pârâta i-a vândut un imobil compus din casă și teren, casă construită din paianță, cu două camere de locuit și o suprafață de teren de 280 mp, înțelegându-se ca în termen de două luni să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică. Însă, deși termenul a expirat, pârâta a refuzat până în prezent să se prezinte la notar.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.proc.civ..
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: convenția sub semnătură privată din data de 14.11.2001, copie buletin de identitate reclamantă, copie buletin de identitate pârâtă.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data 24.02.2012, reclamanta a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat anterior ca efect al uzucapiunii de scurtă durată.
În motivare, reclamanta a arătat că adevăratul și primul proprietar al imobilului a fost C. I., decedat. Acesta fiind salariat la PMR, la data de 06 iunie 1995 a primit de la Comitetul Executiv Popular al Raionului C., în baza Decretului nr. 453/1954 teren necesar construirii de locuințe individuale, teren denumit lot 137 cu dimensiunile și vecinătățile următoare: la N, pe o lungime de 14 m, cu lotul nr. . o lungime de 14 m, cu lotul nr. 142, la Est, pe o lungime de 20 m, cu lotul nr. 138, la Vest, pe o lungime de 30 m, cu lotul nr. 136, în suprafață totală de 280 mp, teren situat în C., cartier C., ., fost nr. 40. Acest teren l-a primit sub condiția să semneze angajamentul ca în termen de 2 ani de zile va construi o casă muncitorească. Angajamentul a fost respectat, acesta construind o casă cu două camere de locuit și o sală din paianță împreună cu concubina sa E. C. din ., în prezent decedată, care rămâne în imobil în urma decesului lui C. I., în lipsa moștenitorilor acestuia. În urma decesului acesteia, în imobil a rămas nepoata sa I. A. M., pârâta din prezenta cauză, care a avut posesia imobilului din data de 23 noiembrie 1997 și până la data de 14.11.2011, când l-a vândut reclamantei.
A precizat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de scurtă durată, justul titlu fiind reprezentat de chitanța de mână în baza căreia a cumpărat imobilul, iar în ceea ce privește buna-credință, a arătat reclamanta faptul că la momentul contractării a considerat-o pe pârâtă moștenitoarea defuncților.
Cu privire la modul de calcul al termenului uzucapiunii, reclamanta a menționat că prescripția achizitivă a început să curgă de la data de 14.11.2001, fiind împlinită la data de 15.01.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1847 C.civ. și următoarele.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La data de 08.06.2012, reclamanta a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că primul proprietar al imobilului în litigiu C. I., decedat, a vândut lui C. M. și C. E., ambii decedați, în imobil rămânând nepoata lui C. E., care i-a vândut reclamantei prin chitanță sub semnătură privată.
La termenul de judecată din data de 08.06.2012, reclamanta a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta I. A. M. și invocă joncțiunea posesiei sale cu cea a pârâtei.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu trei martori și proba cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie.
La termenul de judecată din data de 21.09.2012 a fost audiat martorul M. T., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul de judecată din data de 19.10.2012 a fost audiat martorul Belegante G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul de judecată din data de 25.01.2013 a fost audiat martorul Zdrancota L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La termenul de judecată din data de 22.03.2013, reclamanta a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că nu înțelege să se judece cu unitatea administrativ-teritorială.
În motivare, reclamanta a arătat că terenul a intrat în posesia lui C. I., în anul 1955, conform Deciziei nr. 137 emise de Sfatul Popular al comunei Bucovăț, construind împreună cu concubina sa E. N. casa de pe teren. După decesul său, în imobil a rămas E. N., care s-a căsătorit și a devenit prin căsătorie C. E.. În realitate, C. I. i-a donat lui C. E. terenul și casa. În anul 1997 a decedat C. E., rămânând în imobil nepoata acesteia, care i-a vândut imobilul reclamantei pe baza unei chitanțe sub semnătură privată.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar Decizia nr. 137, act de donație.
A fost depus la dosar certificatul de deces al numitului C. I..
La data de 27.08.2013, a fost depus la dosar raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert C. A..
La termenul de judecată din data de 15.11.2013, reclamanta a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că terenul a intrat în posesia lui C. I., în anul 1955, conform Deciziei nr. 137 emise de Sfatul Popular al comunei Bucovăț, construind împreună cu concubina sa E. N. pe acest teren o casă. C. I. a decedat la data de 25.01.1962, rămânând în imobil concubina sa care se căsătorește și devine C. prin căsătorie. La data de 23.11.1997, C. ( fosta N.) a decedat și a rămas în imobil nepoata sa, pârâta B. A., care a locuit în imobil din anul 1997 până la data de 14.11.2001, când a vândut imobilul reclamantei pe baza unei chitanțe de mână.
A mai arătat reclamanta că înțelege să invoce joncțiunea posesiei cu cea a pârâtei, deși termenul s-ar fi împlinit și fără unirea posesiei autoarei.
Prin urmare, a solicitat reclamanta admiterea acțiunii și să se constate că reclamanta a dobândit proprietatea asupra imobilului, în cauză fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii de scurtă durată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit chitanței sub semnătură privată din data de 14.11.2001, pârâta I. A. s-a obligat să vândă reclamantei S. L. locuința situată în C., cartier C., ., pentru suma de 9.000 lei, pe care i-a primit de la reclamantă la data încheierii convenției.
Prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului compus din casă și teren situat în C., cartier C., ., fost nr. 40, ca efect al uzucapiunii de scurtă durată, întemeindu-se pe chitanța sub semnătură privată menționată anterior.
În drept, instanța reține că, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1895 Cod civil, uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică numai în privința imobilelor considerate în mod individual și, pentru a se dobândi proprietatea prin posedarea neîntreruptă a bunului în timpul fixat de lege, se cer îndeplinite următoarele condiții: să existe o posesie utilă a lucrului, posesia să se întemeieze pe un just titlu, posesia să dureze de la 10-20 de ani și posesia să fie de bună credință.
Așadar, problema uzucapiunii de scurtă durată se pune doar atunci când, datorita unor împrejurări legate de actul de proprietate, deși dobânditorul imobilului se consideră proprietar, convins fiind de efectul sau translativ, actul respectiv nu are totuși capacitatea sau puterea de a-i strămuta proprietatea, ci numai posesia imobilului.
Justul titlu este un act translativ de proprietate (art. 1847 Cod civil), care provine de la altcineva decât proprietarul, deci de la un non dominus. Dacă actul provine de la adevăratul proprietar, de la dominus, este suficient să ducă, prin el însuși, la dobândirea proprietății, fără să fie nevoie de trecerea timpului, de uzucapiune, temeiul dobândirii dreptului de proprietate constituindu-l, în acest caz, convenția.
Art. 1897 cod civil prevede că justă cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc. Prin urmare, poate constitui just titlu, în măsura în care transmițătorul nu este proprietarul imobilului, contractul de vânzare-cumpărare, contractul, donația, legatul cu titlu particular. În schimb, nu pot constitui just titlu convențiile de locațiune, antecontractul de vânzare-cumpărare.
Or, în cauză, înscrisul sub semnătură privată depus la dosar nu poate fi considerat just titlu pentru a justifica dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu ca efect al uzucapiunii de scurtă durată, deoarece are drept efect numai nașterea unor obligații de a face, neputând transmite în mod valabil dreptul de proprietate.
Astfel, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada existentei unui just titlu
Prin urmare, fără îndeplinirea condiției privind existența just titlului, instanța apreciază că este inutilă examinarea celorlalte condiții prevăzute de dispoziție art. 1895-1899 Cod Civil.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța va respinge cererea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S. L., cu domiciliul în C., cartier C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta I. A. M., cu domiciliul în ., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6223/2013. Judecătoria... → |
|---|
