Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria CRAIOVA

Sentința nr. 02/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 6260/215/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică de la 02.10. 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. N.

Grefier: D. S.

Pe rol, judecarea cauzei Civil privind pe petenta S.C. S. .. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Verificându-și competența, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material si teritorial cu soluționarea prezentei cereri, potrivit art. 94 pct.1 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.

Instanța califică excepția nulității procesului verbal invocată în plângere, ca fiind o apărare de fond.

Instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată prin plângerea contravențională formulată este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului potrivit art. 255 alin 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Constatând ca nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, închide dezbaterile potrivit art.394 alin. 1 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată la data de 15.02.2013 petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._ .

În motivarea în fapt, a arătat că prin acest proces verbal a fost sancționată contravențional cu suma de 2000 lei pentru că nu a soluționat în termen legal măsurile stabilite în sarcina lor prin procesul verbal încheiat în data de 24.10.2012.

Invocă așa-zisa excepție a nulității procesului verbal de contravenție (calificată de instanță ca apărare de fond), motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul verbal respectiv. Agentul constatator avea obligația de a-l încunoștința despre dreptul său de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal respectiv, precum și de a consemna în procesul verbal acest aspect. Or, agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală imperativă, neținând cont de obiecțiunile sale și nemenționându-le în procesul verbal la rubrica alte mențiuni făcându-se vorbire despre alte aspecte fără nicio legătură cu obiecțiunile sale.

Lipsa consemnării obiecțiunilor contravenientului în procesul verbal duce la nulitatea acestuia, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un fel, conform art. 16 alin. 7 teza a II a din OG nr. 2/2001.

În al doilea rând se impune anularea procesului verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că petentul nu le-ar fi săvârșit și nu a realizat nicio mențiune referitoare la împrejurările în care fapta fost săvârșită. Or, potrivit art. 16 alin. 1 teza a IV a din OG nr. 2/2001 ,,procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu (… ) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. "

Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului verbal este cuprinsă în art. 17 din OG nr. 2/2001 conform căruia "Lipsa mențiunilor privind (… ) a faptei săvârșite și a ( … ) atrage nulitatea procesului verbal. Nulitate se constată și din oficiu. "

Potrivit jurisprudenței dominante în materie, "în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau această descriere doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției,", în baza art. 17 din OG nr. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel. În realitate,, "lipsa mențiunilor sus arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului verbal criticat. ". Mai trebuie reținut că " din interpretarea logico- gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 rezultă că cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter ". În viziunea aceleași instanțe de control judiciar în materie contravențională, cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate."

Descrierea faptei petentului s-a limitat la nu a soluționat în termen legal măsurile stabilite în sarcina lor prin procesul verbal încheiat în data de 24.10.2012, fără a se menționa ce contravenție a săvârșit.

În al doilea rând, procesul verbal a cărui anulare înțelege să o solicite cuprinde mențiunea "contravenientul nu este de față " deși firma este foarte mare, are mai mulți angajați și în data de întocmirii procesului verbal existau mai multe persoane de serviciu. Nu s-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționat, cu atât mai mult despre conținutul actului de constatare.

Învederează instanței că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată prin presupunere, motiv pentru care procesul verbal de constatare a contravenției ar fi trebuit să îmbrace o altă formă decât cea care i-a fost comunicată.

Solicită să se aibă în vedere Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A. c. României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței nr. 2/2001, sistem care este lipsit de prezumțiile de legalitate și temeinicie, prezumție de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată. Menționează că nu sunt vinovați de cele reținute în procesul verbal, întrucât firma . de prestări servicii cu firma ., firma specializată care avea obligația de a monta acele camere de supraveghere și a obține autorizațiile necesare.

În principal, solicită anularea procesului verbal mai sus amintit, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare a petentei cu amendă de 2000 lei, iar în subsidiar, solicită aplicarea sancțiunii avertismentului.

În drept, invocă prevederile OG nr. 2/2001.

În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În scop probatoriu, a depus procesul verbal contestat, în original și în copie: adresa nr. 814 din data de 08.02.2013, contract de prestări servicii, factura fiscală nr._ din data de 20.01.2013.

La data de 18.04.2013 intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.

Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său. Referitor la procesul-verbal, intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.

Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. Întrucât fapta pentru care petenta a fost sancționată, a fost constată personal de agentul constatator, procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

De asemenea, acest act îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.

Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

De asemenea, în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției CP nr._ din data de 17.10.2012, întocmit de agentul constatator din cadrul I. D., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și avertisment a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de conducere, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 17.10.2012, ora 16,25, ,,a condus autoturismul cu numărul (s.n. de înmatriculare)_ pe . la un grup de pietoni aflați în traversare pe marcaj și nu purta centura de siguranță”.

I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.

Motivul invocat de petent cu privire la faptul că nu ar fi fost înștiințat despre dreptul său de a formula obiecțiuni, precum și de a consemna în procesul verbal acest aspect, instanța constată că nu acest aspect nu este de anatură să atragă nulitatea procesului verbal, în condițiile în care petenta a avut posibilitatea reală să formuleze plângerea contravenționlă, în care și-a expus obiecțiunile.

Cu privire la al doilea motiv, privind nedescrierea suficientă a faptelor și împrejurărilor în care fapta fost săvârșită, instanța constată că este nefondat, fapta fiind descrisă suficient, arătându-se data, ora și locul în care a fost săvârșită, fapta constând în neîndeplinirea măsurilor dispuse prin procesul verbal de control din 24.10.2012, respectiv neîntocmirea proiectului sistemului de alarmă și avizarea acestuia la I. D. conform Legii nr. 333/2003, precum și dotarea unității cu camere de supraveghere conform Legii și normelor de aplicare a acesteia.

Nedescrierea faptei ar putea atrage nulitatea relativă a procesului verbal, cu condiția producerii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel, decât prin anularea actului, or, în speță, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări. Astfel, fapta este suficient descrisă, pentru a se putea determina împrejurările producerii acesteia, iar intimatul a depus la dosar procesul verbal de control din care rezultă măsurile ce trebuia să le întreprindă petenta și nu le-a întreprins, deși era obligația ei să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea obligației legale de asigurare a pazei unității sale.

În ceea ce privește al treilea motiv de nulitate, referitor la forma pe care ar fi trebuit să o îmbrace procesul verbal de constatare a contravenției, petenta nu a indicat ce formă ar fi trebuit să îmbrace procesul verbal contestat. Procesul verbal de contravenție analizat este un formular tipizat folosit de agenții constatatori din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Folosirea unui alt formular decât cel care trebuie întocmit ar atrage nulitatea procesului verbal în condițiile producerii unei vătămări, dar petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, în condițiile în care actul cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității actului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2013, întocmit de agentul constatator din cadrul I. D., petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei, reținându-se în sarcina sa că nu au fost soluționate în termen măsurile stabilite în procesul verbal încheiat în 24.10.2012 la ., cu punct de lucru C., .. 247”.

I. Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ, sub sancțiunea nulității absolute.

Motivul invocat de petent cu privire la

II. Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, în general, procesul verbal întocmit de un agent al statului, competent potrivit legii și aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie prin el însuși, sub aspectul constatării directe a stării de fapt.

Prezumția de legalitate și de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, paragraful 28).

Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.

Astfel, se va analiza temeinicia procesului verbal contestat în prezenta cauză, pornind de la prezumția ca el reflectă adevărul.

În privința probațiunii, petenta nu a făcut dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în condițiile în care cele constatate în mod direct de agentul constatator sunt relevante în privința vinovației petentei, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, petentul a folosit proba cu înscrisuri, întemeindu-se pe un contract de prestări servicii, fără număr și dată, încheiat cu S.C. Civitas Dir SRL C., având ca obiect conectarea sistemelor de alarmă la dispeceratul prestatorului, montarea echipamentelor furnizate de prestator la conectare, monitorizarea permanentă a acestora, precum și intervenția operativă în caz de alarmă, cu echipe specializate, la Depozitul și sediul administrativ din C., .. 247. Se precizează că acest contract intră în vigoare la data de 01.07.2003 și este valabil până la data de 01.07.2009, cu mențiunea prelungirii lui automate, în cazul în care niciuna dintre părți un solicită încetarea lui, cu 30 de zile înainte de expirarea termenului.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, ,,Răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu revine conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) (s.n. asigurarea pazei unității).

Art. 1 din Legea nr. 333/2003 stabilește obligația generală a conducătorilor unităților care operează cu numerar de implementare a unor ,,măsuri eficiente în scopul asigurării protecției personalului și a valorilor pe timpul manipulării, procesării, depozitării sau transportului și descurajării săvârșirii infracțiunilor contra patrimoniului, precum și în scopul acordării sprijinului necesar organelor judiciare în vederea identificării făptuitorilor”.

Art. 1 din Anexa Nr. 1 la normele metodologice stabilește cerințe minimale de securitate, pe zone funcționale și categorii de unități: ,,(1) Conducătorii unităților deținătoare de bunuri și valori au obligația de a identifica și stabili zonele funcționale, corespunzător activității desfășurate, și de a adopta măsuri necesare asigurării protecției vieții, integrității persoanelor și siguranței valorilor.

(2) Zonele funcționale pentru care este necesară adoptarea unor măsuri de securitate sunt:

a) zona de acces în unitate și zona perimetrală;

b) zona de tranzacționare;

c) zona de depozitare;

d) zona de expunere;

e) zona de transfer;

f) zona de procesare;

g) zona echipamentelor de securitate;

h) zona de tranzacții cu automate bancare.”

Potrivit art. 99 alin. 1 din anexa la HG nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, ,,Cu ocazia controalelor efectuate de poliție pentru verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind măsurile de asigurare a securității unităților, personalul abilitat pentru efectuarea controlului încheie un proces-verbal de constatare, în care se înscriu măsurile și termenele de remediere a deficiențelor”.

Petenta susține că societatea de pază cu care a încheiat contractul de prestare servicii fără număr, avea obligația de a instala sistemul de supraveghere și alarmă, dar nu a contestat lipsa sistemului de pază respectiv, astfel cum a reținut agentul constatator.

Potrivit art. 99 alin. 4 din HG nr. 301/2012, ,,Conducătorii unităților răspund de soluționarea în termen a măsurilor stabilite în procesul-verbal prevăzut la alin. (1).” Prin urmare, nu societatea de pază răspunde în speță.

Instanța constată că petenta nu a deținut sistemul de alarmă, deși a încheiat un contract privind instalarea unui sistem de alarmă, cu începere din anul 2003, nici până în prezent nu a luat măsuri pentru îndeplinirea obligației, ignorând astfel obligația legală menționată mai sus.

Potrivit art. 3 din HG nr. 301/2012, constituie contravenție încălcarea prevederilor din normele metodologice, după cum urmează: (…) 28. nerespectarea prevederilor art. art. 99 alin. (4) din anexă. Conform art. 5 Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale se fac de către polițiști, jandarmi, precum și de către primari sau împuterniciți ai acestora, conform competențelor care le revin potrivit legii.

Art. 4 lit. b) stabilește sancțiunea aplicabilă, respectiv amendă contravențională de la 2.000 lei la 5.000 lei.

Față de situația de fapt reținută mai sus și dispozițiile legale citate, instanța constată că petenta a săvârșit contravențională pentru care a fost sancționată, plângerea nefiind întemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petenta S.C. S. . sediul în C., .. 247, jud. D. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D. .

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătorie.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

L. N. D. S.

Red.L.N.

Tehnored.D.S./4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2013. Judecătoria CRAIOVA