Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 15961/215/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. B.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. R. M., împotriva procesului verbal de contravenție ./2009, nr._ încheiat la data de 23.04.2013 de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D. – Administrația Finanțelor Publice C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic R. V. pentru intimată, petenta fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificând competența, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 N.C.p.civ., instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 94 N.C.p.civ. și art. 32 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 NCPCiv, instanța, raportat la obiectul cauzei, precum și la natura și complexitatea materialului probatoriu necesar soluționării dosarului, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, la un termen de șase luni.
Consilier juridic R. V. pentru intimată, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Consilier juridic R. V. pentru intimată solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța pune în discuția reprezentantului petentului proba cu înscrisuri, solicitate de petentă.
Consilier juridic R. V. pentru intimată, arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Constatând că proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți, este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la dispozițiile art. 255 NCPCiv, o încuviințează.
Consilier juridic R. V. pentru intimată arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic R. V. pentru intimată solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal întocmit; petenta nu a dovedit contrariul stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicându-i-se amenda în minimul prevăzut de lege; solicită respingerea cererii privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.05.2013 sub nr._, petentul D. R. F. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ./2009, nr._ încheiat la data de 23.04.2013 de către intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolșj - Administrația Finanțelor Publice C., exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale aplicată prin acesta.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu suma de 1500 lei intrucât in calitate de administrator al ., ar fi reținut și nu ar fi virat, cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
A precizat că in realitate nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute, deoarece anterior sancționării sale, societatea a intrat în lichidare.
Prin încheierea din data de 02.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva ., ocazie cu care a fost numit lichidator judiciar I. Group IPURL, care a devenit și administrator special al societății, din acest moment producându-se efectele dispozițiilor art. 47 din Legea 85/2006. Prin urmare, deschiderea procedurii insolvenței are ca efect pierderea dreptului debitorului de a-și mai conduce activitatea, de a administra bunurile din patrimoniul său și de a dispune de acestea. Odată cu ridicarea dreptului de administrare, administratorul societății comerciale nu își mai poate exercita funcțiaa, administrarea fiind exercitată de administratorul judiciar desemnat. În aceste condiții, arată petenta, a fost sancționată în mod nelegal și netemeinic, întrucât la data de 02.04.2013, nu mai deținea calitatea de administrator al socieătții.
In drept plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001,Legea 263/2010 și Legea 85/2006.
Petenta a solicitat incuviințarea probei cu inscrisuri.
In temeiul art. 411 din Cod pro civ s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În susținere, petenta a anexat procesul verbal contestat in copie, adresa emisă de AFP C. către IPJ D., încheierea pronunțată la data de 02.04.2013 de Tribunalul D. in dosarul nr._/63/2012, ordine de plată, decizie de declarare in inactivitate, copie carte de indetitate.
Intimata Administrația Finanțelor Publice C. legal citată a depus întâmpinare la data de 24.05.2013 prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.
In fapt a arătat că potrivit art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiune și se pedepsește cu inchisoarea sau cu amenda, reținerea și nevărsarea cu intenție, in cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor repreezntând impozite sau contribuții cu reținere la sursă .
A mai arătat intimata că impotriva petentului s-a formulat plângere penală al P., iar ulterior ordonanța din dosarul nr. 8383/P/2012 a fost inaintată DGFP D., in vederea aplicării unei amenzi contravenționale conform legii nr. 263/2010.
In aceste condiții petentul a fost sancționat cu amendă in cuantum de 1500 lei.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 205 din Cod proc civ.
A depus la dosar nota de constatare închieată la data de 19.01.2012, Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, dovada comunicării acestora.
La data de 07.06.2013 petenta a depus precizare prin care a invocat prescripția aplicării sancțiunii contravenționale. A arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată la data de 23.04.2013, iar nota de constatare nr._-3170 încheiată de AFP C., a fost încheiată la data de 19.01.2012. a mai arătat că debitul în cuantum de 3686, a fost achitat în cursul anului 2012, deci anterior încheierii procesului verbal de contravenție.
La acest termen de judecată, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 rap. La art. 255 alin. 1 N Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . A/2009, nr._ încheiat la data de 23.04.2013 de către intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolșj - Administrația Finanțelor Publice C., petentul M. R. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 144 lit. p din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice,republicată cu amendă în cuantum de 1500 lei.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator "d-na D. R. M., in calitate de administrator la ., a reținut și nu a virat, cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă ".
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 144 lit. p din Legea nr. 263/2010 republicată, constând în „fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat” cu amendă in cuantum de 1500 lei .
Procesul verbal nu a fost semnat de către petentă, făcându-se mențiunea "nu este de întocmire la intocmire".
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat un motiv de nelegalitate, respectiv intervenirea prescripției aplicării amenzii contravenționale.
Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001, in forma in vigoare la data constatării săvârșirii faptei " (1) Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenție, prescripția aplicării sancțiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fața organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în fața instanței de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale".
Instanța reține că fapta a fost constatată la data de 19.01.2012 - cu ocazia verificării situației creanțelor fiscale reprezentând impozite și contribuții cu stopaj la sursă ale ., de către intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., așa cum reiese din nota de constatare, fila 24.
Contrar celor stabilite de petentă, instanța apreciază că în cauză nu se poate considera că s-a împlinit termenul de prescripție, în ceea ce privește aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
Astfel, chiar în cuprinsul alin. 3 al art. 13 din O.G nr. 2/2001, se specifică în mod clar faptul că „Prescripția operează totuși dacă sancțiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârșirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.”
Prin urmare, acest text de lege precizează că această prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale nu operează, în ipoteza în care legiuitorul dispune expres în acest sens.
Or, chiar în cuprinsul actului normativ anterior menționat - O.G nr. 2/2001 -, există o dispoziție a legiuitorului în sensul anterior menționat, art. 30 alin. 2 și 3 – și nu art. 29 așa cum greșit indică recurenta în cuprinsul cererii de recurs -, statuând că: „(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracțiune și ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanță că ea ar putea constitui contravenție, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluția, ordonanța sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenția, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea”.
Așadar textul de lege anterior menționat prevede că, în situația descrisă, termenul de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale începe să curgă de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea contravențională.
În speță, prin ordonanța din 19.03.2013 - dată în dosarul nr. 8383/P/2012 de P. de pe lângă Judecătoria C. -, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de petentă, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 referitor la contribuțiile individuale de asigurări sociale reținute de la asigurați.
Ulterior, intimata a fost înștiințată despre cele hotărâte de P. - pentru a dispune luarea măsurilor legale ce se impun - astfel încât, după primirea respectivei adrese, a fost întocmit procesul verbal de contravenție ./2009, nr._/23.04.2013, prin care petenta D. Răsulescu M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 144 lit. p) din Legea nr. 263/2010.
Or, în raport de momentul intocmirii ordonanței 19.03.2013 - dată în dosarul nr. 8383/P/2012 de P. de pe lângă Judecătoria C., și de momentul întocmirii actului de contravenției – 23.04.2013, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor art. 30 din O.G nr. 2/2001 – dispoziții speciale în raport cu prevederile art. 13 din același act normativ -, astfel încât nu se poate considera că a intervenit prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Verificând din oficiu legalitatea, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legea nr. 236/2010 privind sistemul de pensii publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării plății contribuțiilor de asigurări sociale și asupra dreptului cetățeanului să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
Din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 19.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. in dosarul 8383/P/2012 instanța reține că la data de 06.07.2012 a fost înregistrată adresa nr._-3170/19.01.2012 a ANAF – DGFP D. prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări față de administratorul . sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, in cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
In urma efectuării cercetărilor s-a stabilit că in perioada iunie 2007 – noiembrie 2011, ., a inregistrat impozite și contribuții cu stopaj la sursă in valoare de 3686 lei, respectiv impozitul din venituri pe salarii – 637 lei, CAS asigurați – 2061 lei, CASS Asigurați – 954 lei, șomaj asigurați – 34 lei. Ulterior AFP C. a comunicat faptul că aceste contribuții au fost achitate.
S-a mai reținut că in ceea ce privește fapta prev. de art. 144 din Legea nr. 236/2010, aceasta este contravenție și se va sesiza DGFP D. in vederea aplicării sancțiunii contravenționale.
Susținerea petentei in sensul că s-au achitat la timp contribuțiile sociale, nu poate fi reținută de instanță in condițiile in care din ordonanța mai sus menționată reiese că s-au achitat după începerea urmăririi penale in ceea ce o privește pe acesta.
Nici apărarea petentei in sensul că in mod eronat a fost intocmit procesul verbal, in condițiile in care la data respectivă nu mai deținea calitatea de administrator al societății, iar aceasta din urmă era radiată, nu este întemeiată.
Astfel raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Or in cazul de față nu au fost administrate probe din care să rezulte că in perioada in care nu au fost efectuate reținerile și virările petenta nu ar fi avut calitatea de administrator al sociatății.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 144 lit. p) din Legea nr. 236/2010, republicată.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
Prin stabilirea unor sancțiuni aspre, legiuitorul a avut in vedere tocmai sancționarea mai aspră a unor fapte care incalcă normele privind disciplina financiară, ce pot avea consecințe grave la nivelul economiei naționale, dat fiind faptul că nu sunt achiatate la timp toate contribuțiile la asigurările soaciale.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
In raport de aceste dispoziții, instanța va obliga petenta la plata către stat a sumei de 70 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, respectiv cheltuieli necesare constituirii dosarului, comunicării actelor de procedură și emiterii citațiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta D.-R. M., domiciliată în C., .. 19, .. 1, ., împotriva procesului verbal de contravenție ./2009, nr._ încheiat la data de 23.04.2013 de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice D. – Administrația Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Obligă petenta la plata către stat a sumei de 70 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2013
Președinte Grefier
L. D. B. C. E. C.
Red. LDB
Teh. CCE/4ex/05.07.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3866/2013. Judecătoria CRAIOVA | Stare civilă. Sentința nr. 6470/2013. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
